Gabrielia

Friday, October 31, 2003

Ieri la masa, Patrick si Stephan m-au intrebat intr-o doara cand e termenul pentru Minerva si le-am zis ca sambata. Le-am aruncat manusa- daca aveti vreo idee buna, sunati-ma si vin la servici maine. La 16:30 mi-au lasat mesaj acasa.

Seara am scris la Folkuniversitetet si lui Thomas Burg, din Austria, pregatind terenul.
Dimineata domnului profesor Soitu la Iasi si din nou la FU-Ulf nu raspundea,am incercat cu Katarina.
Am ajuns la servici la 8:40 si am plecat la 6. Dar proiectul e gata- adica aproape,Stephan a contactat o universitate spaniola si au promis sa raspunda seara, dupa curs.
Patrick vine maine si incheie tot.
Am lucrat excelent - Patrick e Rac si Stephan Sagetator. Amandoi cam moi. I-am intepat intr-una,pana au scos ce era mai bun in ei. De fapt, proiectul parca s-a scris singur! Ne lipseste Dietmar, care e plecat la Calgary unde tine un curs.
Am avut un moment de impas pe la 1, cand eram foarte incantati de ideile noastre.Parca le culegeam din aer, asa veneau una dupa alta. L-am chemat pe Ludger Thomas sa ne dea o idee ce sa scriem la abordarea pedagogica. Ludger e de formatie pedagog, a citit rezumatul si ne-a spus calm ca mai exista cel putin 4 proiecte ale Comisiei Europene pe tema asta. De asta prindeam din aer idei gandite de altii! Ce inseamna rezonanta- e ca si cum te-ai acorda pe frecventa unui post de radio.

Dar ia imaginati-va ca am fi atat de antrenati incat n-ar mai trebui nici sa citim carti, nici sa cautam pe Internet, si ne-am putea bransa direct la acest "inconstient colectiv". Sau o fi "constient"? Numai Doamne-Doamne stie!

Ludger ne-a dat si o idee unde ar putea fi o nisa pentru noi. I-am cerut link-uri. Ne-a trimis. Dupa 1 ora, regandisem deja tot si explicasem si de ce e deosebit ceea ce facem noi. Baietii au avut un moment de impas cand erau sa puna pixul jos, dar le-am spus ca ce vindem noi aici nu e ideea, ci numele de Fraunhofer Gesellschaft.

Patrick scrie ingrozitor la tastatura - face atatea greseli si scrie si revine ca ma duce cu gandul la dislexie.
Stephan e foarte calm si pare incet la minte- dar are sclipiri. Vreun Ascendent in Scorpion?

Am ajuns in oras pe la 18:30- ii dadea cu lapovita! Baietii erau cu bicicletele si s-au intors pe intuneric prin padure- mi-a trecut si mie prin cap azi dimineata, dar am renuntat. Farul meu e ca girofarul de la politie- ba merge, ba nu merge!

Am auzit muzica in piata si m-am dus sa vad ce e. Niste micute vrajitoare dansau pe o scena, preocupate de pasi si ingandurate. In schimb mie, cand a inceput muzica, mi-a venit sa pun laptopul jos si sa ma apuc de dansat, pur si simplu nu-mi puteam tine picioarele in loc. Muzica aceea parca ma electriza, ce oboseala, ce zi grea, am uitat tot. Am venit acasa fluierand si multumind lui Doamne-Doamne pentru ziua asta plina!

Uneori imi spun ca m-am tacnit- sau mi-o spun altii, dar ma simt in acord cu ordinea divina si asta cred ca e lucrul cel mai important.

Gabriela 8:24 PM
| #

Thursday, October 30, 2003

Intalnire de "echipa dinamica de competente" la departamentul nr.2 de care apartin- CET- Certifiable Education and Training.
Ce mi-a placut! Toti sunt seriosi, si in acelasi timp tacniti!
Studiaza plini de ravna, dar in acelasi timp nimeni nu stie incotro ne indreptam!

Pe urma ne-am dus la pranz la o pizzerie- chelnerul calcula in italiana.
Brigitte a avut ideea sa treaca ieri pe acolo si sa aduca un meniu la servici- am comandat la 10 si cand am ajuns acolo era totul gata.
Povesti simpatice - Eric a povestit cum Niniek, care e din Indonezia, si-a adoptat fratele de 9 ani (al tatalui cu o alta nevasta) si l-a adus in Germania. Eric a fost in vizita in Indonezia azi-vara, si se plangea ca se doarme putin- 2-3 ore de 2-3 ori pe zi, si se mananca enorm.
Niniek era plecata, n-a fost cu noi azi.

Eric e din Luxemburg, Patrick din Anglia, Dieuwke din Olanda, suntem o echipa pe cinste!
La masa se vorbeste cand engleza cand germana, fiecare cum ii pica mai bine!
As vrea sa ma mut intr-un birou de-al lor. Am sa vorbesc cu Patrick. La pranz gatesc si mananca cu totii impreuna,am senzatia ca sunt cu totul altfel decat constipatii mei de sus, care stau intr-una cu nasul in hartiile lor. Diferenta e ca nu sunt ingineri!

Gabriela 2:32 PM
| #

Wednesday, October 29, 2003

Gata, puteti sa comentati ce scriu!
Am reusit sa-l repar!
Mai am de pus la loc contorul!
Astept reactii din public - sunt curioasa cine sare primul!

Gabriela 2:16 PM
| #

Ieri vorbeam cu Patrick de ce se aud avioanele astea de parca sunt gata sa intre in casa ta. El mi-a spus ca are senzatia ca folosesc orasul ca reper pentru aterizare. Din autobuz am vazut unul imens care vreme de vreo 30 de sec n-a inaintat de loc, cobora doar vertiginos. Apoi a luat-o pe directia bulevardului- Pariser Str, care puncteaza spre Ramstein. Naiba sa-i ia!

Primaria a pus la punct un serviciu pe web pt cetateni, cu orarul zborurilor si posibilitatea ca acestia sa se planga cand nivelul zgomotului depaseste limita admisa. Fis!
Sabine vrea sa se planga la Primarie. Ei si?!

Gabriela 1:44 PM
| #

Vreme moale si ploioasa.
M-am sculat iar cu nopticica in cap sa ma duc la Universitate, la cursul prof. Rombach.
Surpriza- nu era in aceeasi sala ca luni. Si n-am fost in stare sa gasesc sala!
Am telefonat la Institut, dar nici secretara lui nu stia. Mi-a dat telefonul secretarei de la catedra, dar atunci mi s-a terminat cartela.
M-am dat batuta si am venit acasa. Deja sunt fara vlaga!
Asta este, nu mi se arata!

Gabriela 9:05 AM
| #

Citesc despre Bert Hellinger - un terapeut german.
O personalitate naucitoare, care nu pare sa oboseasca niciodata.
Din nota biografica de pe site:
"Cu siguranta experientele sale l-au invatat ineluctabil importanta si i-au dat capacitatea de a-si asculta propriul suflet - care desi nu e criteriul ultim, este singura protectie pe care o avem pentru a nu ne lasa sedusi de false autoritati. Insistenta sa de a vedea, opusa acceptarii oarbe a ceea ce ni se spune - combinata cu loialitatea si increderea in propriul suflet - este baza fundamentala pe care aceasta opera a fost cladita."

Gabriela 12:11 AM
| #

Ne reorganizam- departamentul isi schimba numele. Din Systematic Learning and Improvement o sa devenim Knowledge Based Systems.
Seful mi-a propus un studiu asupra situatiei actuale in domeniu- interesant, si mi-ar face mare placere.
Apoi mi-a vorbit de cum i-as putea conecta cu cei de la Institutul Henri Tudor din Luxemburg.
Totul suna superb, numai sa ma fac odata bine!

Am fost la masa la "La CantinaMexicana"- uuh, imi arde gura si acuma!

Am incercat sa-mi pun ordine in hartii, sa-mi platesc datoriile, sa-mi prelungesc cartile de la biblioteca. Pe la 3, n-am mai rezistat si am plecat acasa.

Gabriela 12:11 AM
| #

Monday, October 27, 2003

Deja laptopul meu castiga patina: a implinit cateva zile.
Lumea simte nevoia sa ma viziteze si nu se mai da dusa, lucru care ma irita un pic!

Duminica am dormit pana la 12 si prietenele mele se anuntasera pentru dupa-masa: Yunja a venit la 2:45- asta inseamna la ea dupa-masa, si Sabine la 5. Am facut 2 prajituri cu asistenta Yunjei - si le-am mancat toate trei.

Am discutat de toate- politica, civilizatii diferite, sisteme de pensii- si nu se mai dadeau duse!
Au plecat la 11 de aici!

Dimineata, eu si Sabine ne-am dus la Universitate, la cursul de Software Engineering al Prof Rombach. Fara noi, mai erau 38 in sala din care 20 nu erau de rase europene. Noi doua si inca doi colegi reprezentam Institutul.
Prof Rombach ne-a tras o teapa- dupa principiul ca luni dimineata la 8 nici iarba nu creste!
Am baut cate o ciocolata calda la Cafeteria si ne-am indreptat in liniste- eu spre casa si ei spre servici!
Miercuri mai facem o incercare.
Patrick, care m-a vizitat azi dupa-masa sa-mi aduca un pachet - si stelutze cu scortisoara, miam-miam- mi-a povestit ca azi tot Institutul a fost in alerta producand studii de caz pt cursul profesorului - deci miercuri o sa avem cu ce ne delecta!

Scriu, citesc, sunt toata ziua acasa si timpul nu-mi ajunge si ma simt tot obosita, desi nu fac mai nimic.
Ma plimb cu laptopul de colo colo, cautand un colt si o pozitie confortabila. Inca nu le-am gasit. Ma incurc in fire, nu ajung la prize, etc.
Maine ma duc un pic la servici, compartimentul are sedinta lunara. N-am cu ce sa ma laud, dar macar sa-i aud pe ei. Si sa le multumesc pentru ca au avut grija de mine cat am fost la spital: am primit cel mai formidabil buchet de flori pe care l-am vazut vreodata, si de doua ori cate o felicitare semnata de majoritatea- "Fa-te bine repede!" Am fost teribil de impresionata!
Iar sambata am primit o carte postala de la Cristoph- ca a vrut sa ma viziteze la spital, ca nu m-a mai gasit, si ca ma invita la ei, langa Kusel. Tipul asta e uimitor- pedagog Waldorf, locuieste cu o alta colega care e psiholog, au o taraboanta de microbuz hodorogit, si mananca amandoi ca spartii - nu e de mirare ca sunt rotunzi si nu incap intr-o masina obisnuita!

Gabriela 11:48 PM
| #

Saturday, October 25, 2003

In sfarsit, inapoi pe Net!
A fost o perioada grea, mai ales ca a venit ca din senin, fara nici un semn, dupa o perioada in care viata mea a fost mai plina ca oricand!

O sa incerc sa reconstitui perioada, dar deja imi vine sa rad: seaman perfect cu socrul meu, care dupa ce a iesit din spital a simtit nevoia sa scrie un articol la ziar ce formidabil a fost el tratat acolo! Si nu e de ras, iti vine sa le multumesti cumva oamenilor acelora pentru ce-au facut!

Gabriela 1:08 AM
| #

Thursday, October 09, 2003

Presedintele Bush are un blog(nu-l scrie el, dar asta este!),
Arnold Schwarzenegger a iesit guvernator de California.
Si pe aici norii vin si se duc ametitor de repede. Tocmai am fost la o prezentare sustinuta de un invitat din Olanda. Si mi-a fost somn sa pic. Am dat vina pe vreme!

Gabriela 11:29 AM
| #

"Aveti incredere in sfarsituri si inceputuri; sunt momentele in care sufletul isi schimba directia. "

Ce se potriveste asta cu "Ne recherche jamais, Nathanael, de regouter les eaux du passe" din Gide!

Schimbarile vin, fiindca Dumnezeu hotaraste asa. Daca am ramane neschimbati toata viata, inseamna ca n-am invata nimic din tot ce se intampla!

S-a facut frumos afara si padurea miroase a reavan si e bine!

Gabriela 9:49 AM
| #

Wednesday, October 08, 2003

"We should be taught not to wait for inspiration to start a thing. Action always generates inspiration. Inspiration seldom generates action."
-- Frank Tibolt

"Ar trebui sa ni se spuna sa nu asteptam inspiratia pentru a incepe ceva. Actiunea genereaza intotdeauna inspiratia. Inspiratia genereaza rareori actiune."

Da si ...nu.
Exista un timp potrivit pentru fiecare lucru. Cum se spune in Biblie:"timp pentru a trai si timp pentru a muri; timp pentru a iubi si timp pentru a uri".
Eu de multe ori stiu ca trebuie sa ma apuc de ceva si nu am tragere de inima. M-am lamurit ca fac asa pentru ca nu sunt coapte conditiile. E drept ca poti sa faci focul putintel mai mare ca sa grabesti lucrurile. Dar in general exista un timp potrivit pentru fiecare lucru. Daca reusesti sa te sincronizezi cu ritmul universului, e ca si cand ai prins coama valului: totul iti merge din plin. Daca nu, cazi, te ridici, o iei de la capat de 100 de ori.

Daa... am gasit citatul asta in blogul Liliei si m-a incitat.

Altfel... afara e urat si sta sa ploua. Mie nu-mi pasa: "Am canadiana noua/Poa'sa ninga poa'sa ploua". Alaltaieri cand am plecat de la lucru m-am hotarat sa ma duc direct acolo unde vazusem o jacheta interesanta si sa o cumpar: vine iarna, fratilor!
Norocul a facut sa mai gasesc una pe masura mea (e un magazin pentru adolescente, majoritatea hainelor sunt pentru fetite anorexice sau subnutrite!) Am imbracat-o direct din magazin.
Ieri a fost salutara, pentru ca ieri a plouat cu bulbuci. Am fost la masa cu Dieter Rombach, directorul Institutului. Am fost 11 noi angajati, a lipsit Patrick, care nu a reusit sa se intoarca la vreme din luna de miere. A trebuit sa ne prezentam fiecare, apoi marele Rombach ne-a povestit istoria lui si a Institutului. Are numai 50 de ani! Atmosfera a fost destul de inghetata.
La plecarea de la restaurant ne-a chemat pe mine si Yunja sa venim cu masina lui, dar am refuzat. Tocmai descoperisem ca Thomas e din Skane, din sudul Suediei, si am vrut sa povestim cu el.
In fine, nu pot sa zic ca n-a fost interesant. Numai ca facand diferenta de varsta intre mine si el si diferenta intre realizari, m-am simtit cat o gamalie de ac.
Ce mi-a placut a fost faza cand ne-a povestit ca-i place ceea ce face si n-ar schimba pentru nimic in lume locul asta cu altul. Institutul, sectia de la Facultate, toate sunt creatia lui proprie si personala. Permanent inventeaza cate ceva nou: acum da concurs pentru un al doilea director- nu, nu director adjunct, din asta avem si e tare, vrea pe cineva ca el, dar mai tanar, cu care sa imparta si catedra, si conducerea Institutului. Zice ca nu vrea ca Institutul sa se faca praf peste 15 ani cand iese el la pensie!

Ieri seara am fost un pic la cumparaturi. Cantitatea imensa de marfuri ma nauceste, sunt magazine in care si daca mi-ar spune: totul e pe gratis, ia ce vrei!, tot n-as putea alege nimic.

Am venit acasa si am trancanit la telefon cu prietenele din Germania: cu Clara, cu Cristina, si cu Rodica din Stuttgart. Apoi a venit in sfarsit Ralph, baiatul proprietaresei, sa-mi dea drumul la caldura. Eu dadusem drumul la aragaz si la mine era deja bine, dar studenta bulgaroaica era sloi de gheata, si arata ca atunci cand Ceausescu ne spunea sa mai punem o haina in plus!

Azi am venit cu bicicleta- nu mai ploua si hainutza mea noua a fost perfecta! In plus, pot sa intarzii fara sa-mi fie frica ca pierd autobuzul. Mi-am luat cartile si ma duc direct la ora de germana.

Am inceput azi seria intalnirilor cu Stephan. E doctor in psihologie, Sagetator, si saracul se straduie sa ma ajute. Am vorbit despre proiectele compartimentului lui. Impresia mea e ca aici "mai nimic" e imbracat cu atata poleiala si vandut cu atata sarg, ca se gaseste intotdeauna un fraier. Sunt si lucruri de substanta, dar e destul de greu sa descoperi unde. Totul e la fel de frumos impachetat!

Ieri am vorbit cu Bjorn(nu-i asa ca aduce a Mefistofeles?!). I-am vandut ideea blogurilor pentru firme. Daca prinde, s-ar putea sa fie urmatoarea facilitate adaugata Intranetului IESE. Apropo, la weblog.ro sunt tot mai multi care tin cu adevarat un blog in romaneste. De obicei despre sentimente, vreme si pisica, dar e si asta un inceput!

Acum ma duc, ca parca se innopteaza!
E asa frumos prin padure- azi dimineata o veverita cu "buschige Schwanz" mi-a taiat calea.
Culorile padurii sunt extraordinare, ma bucur ca haina mea se asorteaza- e un maro roscat frumos. Si jos, iaraba e verde, verde, si floricelele nu par sa aiba habar ca vine iarna.
Este o bufnita de lemn pe o buturuga de care ma sperii de fiecare data. Si prin oras, un burtos de marinar cu sticla de bere langa el pe un gard(evident o statuie!), de care dau cu ochii de cate ori iau curba si tresar intrebandu-ma ce cauta acolo!
La mine acasa o sa fie cald si bine- mai mare dragul cand ma duc acasa. Si frigiderul e plin, am fost ieri la un turc si am gasit branza de capra!

Gabriela 5:23 PM
| #

Monday, October 06, 2003

Am cam dezertat de la scris in blog... Am si treaba, si cand am primit statistica de saptamana trecuta, am facut fiss...
2 vizite intr-o saptamana... Poate ca am sa-mi pastrez blogul ca jurnal intim, ca sa pot scrie absolut orice in el!

Tocmai am citit un articol despre "Bloguri in firme". Lumea se teme ca vor scapa lucruri secrete in afara. Multi nu stiu sa-si tina gura atunci cand trebuie.

Ce-am mai facut eu? Bine mersi!
Miercuri am avut germana. Joi am primit o invitatie la Waldenburg, in Hessen.
Niste cunoscuti inchiriasera o casa de vacanta pe trei zile. In ultima clipa m-am hotarat sa merg.
Si a fost minunat, cu toate ca a plouat majoritatea timpului. Am avut o sala separata de camere unde am putut sta, incalzirea mergea, mancare era din belsug, si povestile au curs intr-una.
Pot sa scriu romane despre fiecare dintre cei 17 cu care am fost acolo, asa de mult ne-am apropiat.

Am venit aseara acasa. Frig! Am lasat geamul deschis la bucatarie!
Azi am avut parte de o prelegere din partea lui Barry Boehm, una din somitatile din Software Engineering. Avea vocea cam harsaita si am stat in ultimele randuri, dar nu pot sa zic ca nu a meritat! Ne-a vorbit colateral si despre un proiect la care lucreaza si in care specialisti din armata cu specialisti in software se gandesc la noi modalitati de organizare a armatei...
Am si vazut tancurile teleghidate plimbandu-se pe pajiste!
Acum zbor acasa, ploua urat si cred ca o sa se intunece devreme!

Gabriela 5:04 PM
| #

Wednesday, October 01, 2003

don't just walk through life...

dance through it...

Tocmai am citit despre ultima carte a lui Coelho- 11 minute, Ioana mi-a spus ca s-a tradus in romaneste. Cuvintele de mai sus de acolo sunt:

Nu pasi prin viata...
Danseaza trecand prin ea...

Dimineata a fost frumos, asa ca am venit cu bicicleta. Acum ploua cu siroaie! Sa speram ca o sa stea! Urmeaza trei zile libere, vineri e ziua reunificarii Germaniei si avem liber!

Ieri dupa-masa m-a apucat Shopping Mania. Toate sunt atat de reduse ca pret, incat cu 50 de euro mi-am cumparat de toate prin casa. Abia am carat sacosele pana acasa.

Azi am mancat la pranz cu alti 4 colegi, la magazinul universal unde un chinez si familia lui au o cafeteria. Mancarea a fost delicioasa si foarte ieftina. Am intrebat cum e portia mare daca noi am mancat cate una mica si aveam farfuriile cu varf. Nu stia nimeni. Probabil un castron!
A venit un alt coleg- Fabio, care e sicilian la origine, si le-a atras atentia ca e nepoliticos sa vorbeasca nemteste in fata mea. Ei - toti 4 colegi de departament cu mine - au zis ca ieri la sedinta am vorbit nemteste excelent si la obiect si nu vad de ce!
Deci ce am simtit a fost adevarat - ca le-a placut!

Se organizeaza o excursie la ski pe un ghetar din Austria in martie - m-am inscris si eu pe lista!

In astrograma mea pe anul asta scrie ca e anul relatiilor - si se vede ca am pasit cu dreptul! In fiecare zi cunosc oameni noi, aflu lucruri noi.

Le spuneam colegilor la masa ca e bine ca nu vorbesc germana asa fluent ca engleza, altfel as vorbi prea mult.
Si afara le toarna in continuare...

Gabriela 3:31 PM
| #