Gabrielia

Tuesday, March 30, 2004

Si acum, alte doua linkuri:
Pt toti cei interesati de Germania, un site despre HowtoGermany.
Pt studii, afaceri, impozite, si tot ce va mai poate interesa.

Si- fara nici o legatura, asa cum v-am obisnuit, un site despre reincarnare.

Mona Valenas, o astroloaga din Arad, povesteste o experienta personala pe acubens, una din listele de discutii pe teme de astrologie:

In acest sens, as dori sa fac publice niste date, care EVENTUAL i-ar putea convinge pe sceptici despre valabilitatea reincarnarii ca si principiu.
De la 12 ani am inceput sa am o serie de vise, premoniii si dupa aceea, amintiri, in leg. cu o viata anterioara, fapt probabil nu prea surprinzator, avand in vedere structura schemei mele natale actuale. Trecea timpul si ma simteam din ce in ce mai atasata de locurile si vremurile respective. (locul fostei incarnari: Spania, 1400).
Soarta a adus apoi sa ma reintorc si fizic acolo, sa intalnesc persoane care reprezinta o continuare a acelei vieti care a fost curmata brusc (ardere pe rug din cauza convingerilor spirituale).
Nu de mult, am avut acces la o informatie care s-a dovedit adevarata si inca atat de frapant, incat nu stiu cum s-ar putea pune pe seama unor speculatii. Stiu ca sunt persoana neptuniana, ratiunea nu e punctul meu forte, dar totusi..asa ceva nu se poate inventa: am aflat, dintr-o secunda in alta, in mod intuitiv, data mortii mele, despre care oricum aveam n amintiri, cadrul in care s-a desfasurat, anotimpul, etc...va rog sa verificati hartile pentru clarificare. Data nasterii actuale:
1974, 29 oct. 8.10 am, Arad. Data mortii: 1427, 7 noiembrie, ora 16:46pm, Burgos, Spania. Pentru calcule am folosit ora locala si calendarul iulian.
Pe langa foate multe lucruri, vizibile in aceasta ultima harta, care confirma amintirile mele despre conjuncturile respective, poate cel mai izbitor amanunt l-a constituit superpozitia exacta a Lunii din momentul mortii cu Saturn din momentul conceptiei (incarnarea in viata actuala, unde Luna este sufletul, Saturn corporalitatea, si ce altceva este
reincarnarea decat materializarea sufletului inca si inca o data?).
Sunt convinsa ca aceste teorii par abrupte, dar eu am trait pe pielea mea valabilitatea lor. Nu as fi facut publice aceste aspecte, care sunt poate cele mai intime de care dispun, dar am simtit ca ar fi util si pentru restul lumii sa se poata confrunta cu un fapt concret, din perspectiva astrologica.

Cu totii avem dreptul la opinii personale, chiar daca acestea sunt divergente, toleranta este o valoare la care ar trebui sa tindem.


De ce spun toate astea? Pentru ca nu-mi sunt de loc straine, si eu am strafulgerari cu scene din alte existente, si desi nu am fost in locurile acelea, sper sa le vad intr-o buna zi.
La ce serveste? Poate ca sa intelegem mai bine de ce am venit acum si aici, ce cautam pe Pamant si ce avem de facut in aceasta existenta!

Gabriela 12:14 PM
| #

Monday, March 29, 2004

Ce-mi place e ca boala blogurilor se raspandeste!

Cei care ma citesc de acasa si vor sa afle vesti despre mine trebuie sa afle ca si asta face parte din mine, chiar daca suna a informatie tehnica! Am sa incerc sa organizez blogul pe categorii, ca sa fie mai usor de citit.

Stiu ca pare o varza, cu link-uri de astrologie, bloguri, si locuri vizitate, plus reflectii si confesiuni.
Dar asta sunt, si n-am ce-i face!

Gabriela 9:56 AM
| #

In cautarea unei modalitati de a-mi organiza informatiile: blogul nu mai pare sa fie suficient.

Tot mai multe bloguri in romaneste:
Gabriel Radic - care da si sfaturi pentru webloggeri

Marius Buculei - fluturele de crivat
Asociatia de locatari
Elisabeta Rizea

ultimele trei utilizand sato, un CMS dezvoltat de un roman traitor in Danemarca -disponibil pt download

Cornel Pex
Si Mircea Sarbu, de la agora, are un blog. Hurra!
Cum se cheama? If it works, it's obsolete!, bineinteles...

Asta-mi aduce aminte de speech-ul lui Lawrence Ellison, de la Oracle. Un extras venit pe TIC-Lobby:

Lawrence Ellison, presedintele Oracle, a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul deoarece a fost dat jos de pe scena.

Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal.

Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic.
Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om al planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu.
Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal.Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog.
Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe pamant.
Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara.

Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu' ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti!

Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza.....


Chiar asa sa fie? Facultatea prosteste? Permiteti-mi sa ma indoiesc. O da, daca atunci cand iesi de acolo nu mai poti gandi cu capul tau, esti o leguma. Dar asa, s-a demonstrat ca si educatia elementara prosteste. Ca pana la 7 ani copiii au niste capacitati de perceptie si o inventivitate deosebita pe care apoi le pierd tocmai datorita educatiei. Li se pun un fel de ochelari de cal cu ce trebuie si cu ce nu trebuie, ce se cade si ce nu se cade...

Yunja ne povestea ieri despre situatia din Coreea de Sud: presedintele actual e un om tanar, care a terminat liceul, n-a avut bani sa mearga la Universitate, si a devenit avocat dandu-si toate examenele studiind singur. A aparat numai oameni saraci in toata cariera lui. Sotia lui n-a terminat nici macar liceul. Poporul il aduleaza - un asemenea presedinte intr-o tara unde toti ceilalti presedinti s-au mutat din palatul prezidential direct la puscarie, pentru acte de coruptie!

Sigur ca celor care detin puterea nu le place situatia si incearca cu orice pret sa scape de presedinte. De acolo si bataia de acum doua saptamani din Parlament!
---

Gabriela 9:50 AM
| #

Sunday, March 28, 2004

Si o duminica in familie cu fiica mea Ioana si colegele mele Yunja si Sabine.
In loc de brunch, am scos pe masa tot cea veam in frigider. Apoi am facut o plimbare de exceptie pana la Humbergturm, un edificiu complet inutil construit pe varful unui deal din apropiere despre care cred ca am mai scris pe aici. Nici o frunzulita inca, nici un fir de iarba. Dar miroase a primavara, desi mirosul pare sa vina de pe zapada.

Zeci de planuri cu fetele pentru expeditii in vara asta si la toamna.

Gabriela 9:20 AM
| #

Zi de excursie ieri. A fost frumos, dar pentru mine un pic prea mult. Sabine a vrut sa ne culturalizeze, pe Ioana si pemine, asa ca ne-a dus in Franta intr-un tur in apropierea granitei. Scopul ei a fost probabil desfatarea cu bucataria frantuzeasca, fiindca am tinut-o din restaurant in restaurant.

Am inceput la Wissembourg, un orasel mic si cochet prin care trecea celebra linie Maginot. Aici a fost gazduita printesa poloneza Marie Lesczynca inainte de a se marita cu Louis XV. Alsacia de Nord.
Frig de-ti inghetau dintii in gura. O cafenea plina de fum, unde ne-au adus ultimul croissant si unde se asculta muzica americana. O plimbare prin oras - biserica Sf Petru si Pavel, un magazin de vinuri, niste cofetarii cu ciocolata multa.
Am mancat intr-un restaurant care pe dinafara nu prea parea cine stie ce, dar inauntru era si intim si elegant. Mancarea excelenta, servirea la fel. Si iar afara in ger. Am incercat sa gasim zidul orasului, pe care se zice ca te poti plimba, dar n-a fost chip. Am gasit fragmente, dar toate intrarile dadeau in parcuri. Un raulet strabate orasul, ceea ce-i da un aer pitoresc.

Mai departe la Bitche, sa vizitam cetatea construita chiar de Vauban pe o stanca. Cetatea a jucat un rol important in razboiul franco-prusac de la 1870.
O vizita cu casti, in care Ioana asculta comentariul in engleza, eu in franceza si Sabine in germana. Am umblat doua ore prin subterane si nu ne-am plictisit. Fiecare incapere are mirosurile ei- spital, bucatarie, grajd, filmul ei si povestea ei. In doua ore nu ne-am intalnit cu nimeni altcineva, desi am mai vazut turisti la intrare. Povestea cetatii e extrem de interesanta. Dupa ce Napoleon III a capitulat la Sedan, vitejii din cetate, condusi de Teyssier, un comandant charismatic, au mai rezistat aproape doua luni, pentru ca au refuzat sa creada vestile aduse de nemti. Intr-un tarziu, cand au trimis ei un mesager, acesta a ajuns la noul guvern format de Gambetta si au fost incurajati sa mai reziste. La doua luni si jumatate dupa infrangerea Frantei, ei au obtinut un armistitiu separat si au fost lasati sa plece cu arme si bagaje.
A fost interesant. Noi am inghetat in doua ore, si ne-am gandit la oamenii aceia care au petrecut toata iarna in cetate, cu hrana si apa rationalizate, dormind claie peste gramada, raniti, demoralizati.

Dupa asta am hotarat sa ne intoarcem. Sabine mai avea un obiectiv gastronomic, Le Moulin, dar restaurantul era rezervat in intregime. A trebuit totusi sa mancam in Germania, dupa care ne-am intors rebegite acasa.
Nu stiu de ce, tipul asta de excursii imi da un sentiment cumplit de frustrare - am senzatia ca pierd timpul.
Ioana a fost incantata ca am fost in Franta si am spus merci si pardon la doua-trei persoane.

Nu stiu ce as fi vrut eu. Dar asta este! S-a mai dus o zi!

Gabriela 9:13 AM
| #

Saturday, March 27, 2004

Dupa asa o pauza mare, cuvintele se leaga mai greu. Dimineata cand ma trezesc ma gandesc la ce-as vrea sa blog√£i (urat suna, nu-i asa? dar asa se exprima fostii mei colegi de scoala!). Si sunt o suta si o mie de lucruri.
Dar ziua trece ca vantul - desi mai sunt in concediu medical, si nu apuc sa fac nici un sfert din cate mi-a propus.

Ioana mea e aici, si ne luam cu fel de fel de treburi. De pilda, azi noapte la 11 faceam tort cu capsuni. A iesit gigantic, nu stiu cine o sa-l manance, dar la nevoie iesim cu el in strada. Sau chemam vecinii!

Marti am fost la Mannheim, miercuri la Heidelberg. Dar era frig si am fost zgribulite tot timpul. Joi, dupa doua ore de serviciu, a urmat o partida de shopping in care Ioana a incercat enspe perechi de pantaloni, jachete si bluze, am cumparat fructe exotice si am mirosit parfumuri, am descoperit corturi si saci de dormit, si am ajuns acasa terminate.
Vineri a fost zi de pauza.
Azi iar o luam pe coclauri, Sabine a aranjat un itinerar scurt pentru noi si vine sa ne ia cu masina.

De luni ma duc la serviciu, am mai fost pe acolo saptamana asta, dar numai in vizita. Ma port cu mine ca si cu un ou moale, atitudine cu care nu am fost obisnuita. Dar in principiu imi merge bine, chiar daca uneori obosesc repede sau ma mai apuca cate o durere de cap.

Vestile bune curg! Se pare ca voi preda la Paris o saptamana in mai, la CNAM, iar articolul de la conferinta I-Know de la Graz a fost acceptat.

Gabriela 8:37 AM
| #

Tuesday, March 16, 2004

Am trecut un hop: operatia. A fost incredibil de usor, toata lumea avea rezerve, si deodata s-a dovedit ca tratamentul urmat a dat rezultate neasteptat de bune, si operatia s-a putut face in cele mai bune conditii. Eu cred ca ingerasul meu a lucrat 24 de ore din 24, e o adevarata minune!

Si la trei zile dupa operatie, conducand-o pe prietena mea care venise in vizita, descopar un Internet Cafe in incinta spitalului- Imi citesc posta, aflu despre blog ca a avut 24 de vizitatori saptamana asta, ma gandesc ca lumea vrea sa afle noutati de la mine si incerc sa scriu. Surpriza! Acces interzis! Site avand continut imoral! Sa vezi si sa nu crezi: era perfect posibil sa citesti absolut orice blog, cu absolut orice subiect, dar nu era permis sa scrii!

Daca vreti un circuit virtual al spitalului, acum e momentul! Puteti urca pe scari, si ajungeti pe Strada Vizitatorilor! Magazine, bistrouri, expozitii, telefoane, automate bancare, tot ce vrei!

In fine, asta este! Poate ca o sa am timp dupa ce ajung acasa sa povestesc mai mult despre cum arata un spital german, cred ca merita!
Iar ce mi s-a intamplat mie, nu stiu daca merita povestit, ca oricum nu m-ati crede! Suna a poveste cu zane, si stiu ca nu sunteti obisnuiti! Totul a mers mai mult decat bine, sincronicitate dupa sincronicitate, totul a concurat ca lucrurile sa iasa bine. De la internare, pusa in fiecare clipa sub semnul intrebarii (Dr Uhl nu avea loc, toata perioda ii era programata, spitalul nu voia sa ma primeasca decat cu 6000 de euro cash, Asigurarile nu gaseau o cale sa ii plateasca), pana la drumul spre M?nchen (dupa doua nopti albe, 3 ore de somn in 48 de ore, pentru a termina lucrarile si articolele in termen, zapada din dimineata plecarii- cca 10 cm, care transformase bagajul meu pe rotile intr-un instrument de adunat zapada, compartimentul ultra-plin de personaje scortoase din lumea IT care vorbeau importanti despre problemele lor si-mi tulburau somnul), internarea propriu-zisa- care a mers ff simplu, salonul prietenos si surpriza cand am aflat ca sunt prima pe lista operatiilor de a doua zi, desi ma asteptam sa stau degeaba mai multe zile acolo. Marti m-am internat, miercuri la 9:45 am facut o rezonanta magnetica care a fost gata la ora 11- si am primit-o in mana (de obicei dureaza 24-48 de ore!), la 12 am pornit cu patul spre anestezie, la 12 si un sfert eram deja adormita. Am iesit de acolo la ora 5- cel putin cam atunci am deschis primul ochi!, am fost intrebata cate degete vad si daca ma pot misca- totul era OK!
Au fost cateva nopti rele, fiindca aveam nasul infundat si nu putem respira, dar asta a fost tot. Nici dureri de cap, nici alte probleme. Prietenele si familia au fost la inaltime- n-am avut nici un moment de plictiseala, telefonul a sunat intr-una la capul meu, mai ales cand colegele mele de camera se culcau la 7 odata cu apusul!

Am avut cateva zile superbe, cand lumea se plimba pe afara in maneca scurta si am iesit si eu cu cartea pe o banca in Gradina Pacientilor. De la fereastra noastra de la etajul 9 se vedeau Alpii cu zapada, ce putea fi mai frumos!
Dimineata la 3 pasarelele incepeau sa cante a primavara, postul de radio Bayern 4 transmitea non-stop muzica simfonica - totul a concurat sa-mi faca sederea cat mai placuta!

Mai putin azi, la externare, cand am fost gata la ora 10 sa plec si a trebuit sa stau pana la 12:30 asteptand o scrisoare catre medicul meu de familie.
Dar, cum totul are un rost, m-am gandit la Maktub si mi-am spus ca nu trebuia sa fiu in intervalul acela in alta parte decat acolo! Iar drumul de la spital pana la Landshut, la prietena mea, a decurs mult mai bine decat ma asteptam pentru ca am avut atata timp sa-l pregatesc in minte!

M-am bucurat de soare, am stat pe o banca citind Small Pieces Loosely Joined si gandindu-ma la teoria mea despre invatarea din bloguri, am povestit cu prietena mea, si acum ma desfat cu Internet-ul.
Pe maine, din Kaiserslautern!

Gabriela 8:30 PM
| #

Thursday, March 04, 2004

M-am tinut de cuvant! acum sa va aud comentariile! Va place noul look?

Gabriela 11:08 AM
| #

Primesc saptamanal un raport despre numarul de vizite pe Gabrielia. Impresionant, 5 vizite pe zi!
Cine or fi cei care ma mai citesc?
promit sa-mi fac timp sa repar sectiunea de Comentarii - vechiul furnizor a dat chix!- ca sa puteti sa scrieti si voi!

Pentru cei curiosi: eu sunt bine si lucrez cu spor. Din pacate, vesnic sunt distrasa de la ceea ce ar trebui sa fac. Gasesc alte lucruri mai interesante! Acum de pilda, tocmai m-am varat adanc in PHP! Nu e frumos ce fac, ar trebui sa scriu la studiul meu, dar asta este!

Si am inceput si un alt blog- un soi de research blog- care se cheama Coniecto. Deja am 4 abonati. Si lumea imi scrie. Ton Zijlstra m-a remarcat. Si Knowledgeboard are un link be blogroll catre mine!
Dar presupun ca n-ati inteles chiar nimic, decat ca ma dau mare!

Abia astept BlogTalk, marea adunare a bloggerilor de la Viena!

Gabriela 10:09 AM
| #