Thursday, August 19, 2004
Am tot stat si m-am gandit de ce oi fi sunand eu trista, cand nu sunt. Unul dintre motive ar putea fi ca lumea se asteapta sa spun ce frumos si ce bine e aici, si eu ma tin numai de critici.
Ei bine, nu e chiar totul rau, dar de cate ori vad ceva care e ca la noi in Romania sau mai rau, nu ma pot abtine sa nu comentez. Macar aici! ca doar nu credeti ca le spun lor?!
Sa luam ziua de marti, de pilda. Am condus-o pe Ioana la Metz sa ia Atlassib-ul sa se intoarca acasa - ca vineri incepea CCL-ul- Campul Centrului Local - cel mai mare eveniment al anului la cercetasi. ... Aici urma o descriere a evenimentului si a week-end-ului care a urmat. Cu poze, cu povesti, cu de toate. In momentul in care am dat Publish, a disparut in neant. Mi-am tot propus sa revin, dar n-am mai avut timp. Acum incep sa se adune draft-uri vechi si vad ca nu ma mai ajung.
Nu sunt singura care pierde insemnari. Nancy White se plange si ea de acelasi lucru. Da, stiu, ar trebui salvari intermediare. Altfel sistemul te scuipa afara. Dar cand esti luat de cursul povestii...
Si fiindca veni vorba de cursul povestii, ma tot chinui sa gasesc un echivalent in romana pentru termenul de "flow" in acceptiunea lui Csikiszentmihalyi...
Si pentru ca mi-am inceput ziua razand cu pofta, de ce nu v-as spune si voua de ce?
O fosta studenta tare draga mie mi-a trimis asta. Probabil ca cineva s-a trudit sa traduca din engleza. Mai am pe undeva salvata o lista intreaga de aberatii din manualele de utilizare, puse acolo tocmai ca sa previna asemenea situatii!
Exista un premiu numit dupa Stella Liebeck - de 81 ani - care a dat in judecata McDonalds pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea fierbinte si a castigat 2.9 milioane $...
E cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice rahat, dar astea depasesc intelegerea umana, cel de pe primul loc e pur si simplu un scenariu SF ...Cititi si va minunati.-
Locul 5 - Kathleen Robertson, Austin, Texas, a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-aímpiedicat de un baietel care alerga prin magazin. Verdictultribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avänd in vedere ca plodul era chiar copilul doamnei Robertson!
Locul 5 - La egalitate este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mâna lui. El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare ...
Locul 5 - Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol Pennsylvania, care dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era stricata ... si usa de acces in casa se închisese automat în urma lui. Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas închis 8 zile in garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru caini. El a dat în judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia i-a cauzat stres si a castigat 500.000$ ...
Locul 4 - E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas, care a fost muscat de partea posterioara de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin. El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca d-l Williams a provocat "un pic" acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu alice in câine ...
Locul 3 - Apartine don'soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania, care a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada ... treaba e ca balta fusese facuta chiar de don'soara, care aruncase unpahar cu sifon in capul prietenului ei, si probabil ratase ... A castigat 113,500 $.
Locul 2 - Kara Walton din Claymont Delaware a încercat sa intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare, a alunecat si si-a spart doi dinti. A dat in judecata clubul si a castigat12.000 $ si cheltuielile stomatologice.
Locul 1 si coronita - Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumparat o rulota cat o casa, si cand se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus în spate sa-si faca o cafea... Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in timp ce merge... A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a modificat manualul de utilizare ...
Ceva nu e in regula...
Cred ca trebuie sa schimbam ceva aici. In ultimele trei zile, trei persoane diferite care-mi citesc blogul mi-au spus ca suna trist, patetic, ca-mi vars aici "frustrarile si dezamagirile" etc.
Si vorba din popor spune ca daca doi iti spun ca esti beat, du-te de te culca. La mine au fost trei!
Si, ciudat, eu nu ma vad asa. Nu ma simt trista de loc. Nici frustrata. Nici dezamagita. Sunt incercarile mele, pe care le trec cum pot. Chiar aseara predicam cuiva: "daca esti trist, stai acasa, nu iesi in lume. Tristetea e ca gripa, se ia!". Si chiar eu imi vars energiile negative aici?!
Multumesc, dragilor, ca m-ati tras de maneca. I'll cheer up!
In consecinta, incerc sa schimb tonul si sa descretesc fruntea. Si pe-a mea si pe a voastra ;-)
Wednesday, August 18, 2004
"Cu sprijinul KnowledgeBoard, o mana de tineri inimosi si inteligenti (Martin Roell, Angela Nobre, Lilia Efimova, Roberta Cuel, Magdalena Böttger) organizeaza o tabara mai speciala- Knowledge Management Summer Camp, care urmeaza sa se desfasoare din 5 pana in 12 septembrie la Oeiras langa Lisabona, in Portugalia.
Organizatorii vor sa faca din ea o saptamana de reflectie, lucru si distractie.
KMSC se vrea o initiativa indreptata spre a crea si a explora avantajele 'unei experiente de lucru intense colaborative si reflexive'. Cuvinte mari? Probabil. Suna cam tare a munca? Desigur! Dar o sa fie si multa distractie odata cu asta... pentru ca munca productiva inseamna si plimbari pe marginea marii sau cataratul pe un munte, spalatul rufelor sau cumparaturile intr-o piata de tara...e vorba despre capacitatea de a inova, constientiza, simti si crea.
O numim tabara ("Camp"- desi nu va fi vorba de corturi!), pentru ca in cea mai mare parte se va baza pe auto-administrare. Exista totusi un Program , dar el va fi completat de participanti.
Vor exista niste etape pre- si post-camp- telul fiind publicarea unei carti, cu titlul provizoriu KM and Contemporary Management Theory and Practice.
Distractia costa 430 Euro pentru o camera single (350 in camera dubla- nu ma intrebati cum vine asta) si cuprinde cazarea si excursiile. Sunt invitati studenti, doctoranzi, cercetatori, intreprinzatori, manageri si toate celelalte feluri de oameni care doresc sa vina. Avem un buget cu care sa sprijinim participarea unor doritori cu venituri reduse (pana la 50%) - adresati-va organizatorilor(Mail)
Exista deja o Wiki cu lista participantilor - vor fi doua categorii de participanti- la fata locului sau online. Cine mai vine cu noi? "
Am tradus aici (cam pe sarite!) o nota de-a nastrusnicului meu amic Martin Roell, care are talentul deosebit sa evite limbajul oficial si sa faca lucrurile asa cum sunt de fapt: spontane, simple, frumoase.
Cred ca in Romania Managementul cunostintelor e un domeniu prea putin cunoscut si sunt foarte multe de facut. Fondurile sunt, ca intotdeauna, o problema, dar ganditi-va putin daca nu v-au ramas ceva bani necheltuiti dintr-un proiect si puteti face cumva sa ajungeti acolo.
Eu voi fi printre participantii online - sunt legata de scaun aici, ce sa fac!
Si va rog dati de veste tuturor celor ce ar putea fi interesati!
Tuesday, August 17, 2004
Citind in diagonala digest-ul zilnic de pe romania_eu_list, o lista de discutii despre integrarea Romaniei in EU (dar nu numai!), am dat de un motto atasat intr-o semnatura:
"In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu."
Ce usor ar fi daca fiecare si-ar asuma partea lui de vina si ar face ceva ca sa repare lucrurile! Daca nu am mai da vina pe parinti, pe copii, pe vecini, pe vanzatoarea de la Alimentara sau pe guvern! Dar suntem inclinati mereu sa gasim alti vinovati, ca sa ne scoatem pe noi basma curata!
Si apropo de romania_eu_list, gasesc ca Lucian Branea, moderatorul listei, si ceilalti colegi ai sai fac o treaba grozava la euro@atlantic club (weblog-urilor, wiki-urilor si altor asemenea instrumente usor de utilizat pentru gestionarea cunostintelor personale, in cadrul unui proiect european numit Pellea (nu vine de la Amza Pellea, ci de la Portfolio Evaluation in Life long Learning improving Employability of Adult learners). Si sunt in cautare de voluntari ca sa-l urmeze. Un weblog poate constitui un portofoliu digital, atunci cand reflecta experientele cuiva pe taram profesional (si nu ce-am mai vazut, ce-am mai auzit, pe unde-am mai calatorit, ca aici in Gabrielia!). Manusa pe care incerc sa o arunc e dubla: obiectul de studiu il constituie weblogurile, iar ilustrarea progresului in ale weblogurilor se va face - ia ghiciti! - printr-un weblog!
Monday, August 16, 2004
Excursia noastra la Ocean a fost un succes, cu una, cu alta. Dupa ce sambata a turnat cu galeata si au fost vreo 13 grade, iar musafirii asteptati - niste rude aflate la Bruxelles - ne-au tras clapa, duminica a fost o schimbare in bine. Sambata seara ne-am luat inima in dinti si am iesit sa vedem minunea- in ciclul Summer in the City, primaria a angajat vreo 20 de trupe sa cante pe strazi, sa distreze populatia, si unii erau chiar buni. Am facut poze, dar nu am unde le pune. Chiar, daca stie cineva un loc in care sa pot uploada niste fisiere, raman vesnic recunoscatoare!
Un domn pe catalige speria copiii cu aripi de liliac. Un altul in frac si descult canta la un pian pe roti pe care-l plimba prin piata invartind un cilindru. Canta vals, si descria cercuri. O alta trupa avea freze de Elvis si pantofi cu varful de 30 de cm. Amuzant. Am dat o tura si prin valea Petrussei, care e un loc de promenada. Am fost depasite la un moment dat de un caine lup care se plimba singur. Dupa vreo 5 minute a aparut si masina Politiei la pas. Am dedus ca o fi fost un caine politist, si Ioana, cu vasta ei cultura cinematografica, mi-a spus ca patrupedul trebuie sa fie din K9 (adica divizia canina!). Am revenit in Grund, adica in cartierul care se afla in groapa sapata de valea Petrussei si de valea Alzettei prin mijlocul actualului oras. Am vrut sa-i arat Abbaye de Neumuenster, si asa am nimerit pe circuitul Wenzel. La intoarcere am luat ascensorul care duce in partea de sus a orasului - eram prea obosite ca sa mai urcam.
Asta a fost sambata. Frig si urat.
Duminica la 6, o ceata deasa. Am zis ca e semn bun- se schimba vremea. Am ajuns la gara la 7 - lume puzderie. Trenul arata interesant, dar erau niste vagoane de tip vechi, cu probleme. Nu mai rau decat clasa a II-a la noi. Cum toate excursiile astea duminicale sunt organizate de Prietenii Cailor Ferate, am primit de mancare (doi croissant de cap de calator) si de baut (cafea).
Pe urma au urmat fel de fel de promotii, pliante etc. Doua vagoane mai incolo, un fost vagon de bagaje era transformat in sala de dans unde canta live o trupa. Veselie mare!
Am facut aproape 4 ore pana in Blankenberge. Erau portiuni unde expresul nostru prindea suta de km/h, se scutura din toate balamalele si mirosea a cauciuc ars. Am trecut prin Bruxelles Luxembourg si Bruxelles Midi, si din goana trenului am vazut si zgarie-nori, dar si maghernite imunde. Nu e chiar totul poleit! Ajunsi la Blankenberge, soarele stralucea sus pe cer. Toate magazinele deschise, lumea revarsandu-se catre mare. Am cumparat Gauffres, asta fusese recomandarea colegilor, sa nu uit sa mananc gauffres in Belgia. O sa ziceti ca sunt nostalgica, dar parca erau mai bune cele de la Costinesti de pe vremuri.
Malul marii - construit de la un cap la altul al localitatii cu hoteluri de 12 etaje aliniate frumos. Ca sa poata turistul sa se uite la mare! In schimb, oraselul dragut din spate nu se vede de loc. Plaja parea mare si uda. Ne-am dumirit ca pe langa ploaie, mai fusese si maree. Asa ca ne-am asezat la o distanta respectabila de tarm, pe nisip. Dupa o jumatate de ora n-am mai rezistat si am fugit in valuri. Apa crestea, nu dupa mult ocupase jumatate din plaja. Valuri frumoase. Salvamari sunand intr-una in niste trambite - in mare parte din zona baia era interzisa! Cand ne-am intors pe plaja, apa venise foarte aproape. Si soarele se ascundea in nori. Spre sud, un nor mare si negru. Are sa treaca, ne-am zis. Asa ca am incercat aventura de a face o plimbare cu vaporasul - vaporas care inainta pana in mijlocul plajei pe roti. Prima data cand i-am vazut rotile am crezut ca visez. In mijlocul marii ne-a prins ploaia. Vaporasul s-a intors. Noi aveam haine de ploaie, dar niste biete fetite langa noi clantaneau de frig. Am intrat sub o straesina, ca toata lumea. Dupa inca o jumatate de ora, ploaia a stat si ne-am putut permite o noua baie. Marea se retragea din nou. La plecare, o scurta plimbare pe faleza. Tiganie- magazine si tarabe- nici o diferenta fata de Mamaia. Pe plaja, e drept ca nu erau tigani cu porumb copt, ci vanzatori ambulanti cu Boules de Berlin- pe romaneste gogosi.
Ce ne-a placut a fost un fel de atractie a orasului- se inchiriau un fel de biciclete-masinute cu 2, 4 si chiar 8 locuri. La fiecare colt intalneai turisti in asa ceva. Niste fiare sudate artizanal, nimic high-tech.
Am nimerit intr-un magazin cu saluri, betisoare, carnetele, mobile si lampi indiene. Era sa nu mai putem iesi de acolo, atat de incantate am fost de atmosfera. O noua gauffre. Si mai rea. Uf! Si lume cu cornete de inghetata- urmarim dâra si ajungem la sursa. Pentru 2 euro, primim cea mai imensa inghetata vazuta vreodata! Si delicioasa - asa ceva numai domnul Lazar mai stie sa faca la Alba! Pana la gara, inghetata picura peste tot. Ioana imi face o poza in care limba mea poate concura linistit emblema Rolling-Stones. Cum in tren nu curge apa, ne spalam cu apa minerala. Ioana spune ca trenul seamana cu personalul de Vint sau cu "Foamea". Macar geamurile se pot inchide!
Si alte 4 ore inapoi. Cu dans si antren. Cu copii obositi care zbiara. Cu o ploaie torentiala inainte de Bruxelles. Dar ajungem acasa obosite si multumite: mission accomplished! am vazut Oceanul!
Wednesday, August 11, 2004
Bietul meu blog parasit! Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut atatea zile de la ultima insemnare!
Si n-am nici o scuza! Decat ca nu mi-a ajuns timpul - alerg mereu in toate directiile, la servici incerc sa valorific timpul, si acasa inca nu am Internet.
Intre timp am ajuns o "persoana asezata", in sensul ca acum am si mobila in apartament.
Intr-o actiune de hei-rup de zile mari, demna de tineretul utecist de altadata, dragele mele prietene din Germania, Sabine si Yunja s-au hotarat sa ma ajute sa-mi aduc lucrurile din Germania si sa-mi cumpar niscai mobila, totul intr-o singura sambata. Asta mi-a ridicat moralul. Actiunea in forta a inceput in Kaiserslautern, cand am golit pivnita Sabinei de cutiile mele. Apoi la IKEA, unde am cumparat, cu un ochi la buget si cu urechea la sfaturile prietenelor mele mult mai umblate, strictul necesar: un pat-canapea care e de inspiratie asiatica si se numeste futon, o masa, un scaun si un raft, si un fel de dulap (in holul meu intunecos merge!).
Mai multe ammanunte cand o sa reusesc sa postez pozele! In duminica urmatoare am despachetat si am aranjat tot, si rezultatul a fost impresionant!
Au urmat sosirea Ioanei, miercuri, care s-a lasat cu o excursie la Saarbruecken ca s-o recuperez de la autobuz, inca un drum in Germania, sambata, cand am luat parte la grill-party-ul organizat de fostii mei colegi in satul in care se afla Institutul, si o excursie "de placere" la Trier duminica.
Intr-un cuvant: obositor!
Duminica vrem sa mergem la Ocean, luam trenul de placere pana la Blankenberge in Belgia. Sa speram ca vremea va tine cu noi!
