Thursday, February 17, 2005
Limerick
Voiaj in tromba in Irlanda... 25 de ore.
Am aterizat la Shannon si am ajuns cu o masina la Universitate.
Un cercetator binevoitor mi-a aratat imprejurimile! Impresionant!
Nu scade niciodata sub 0 grade - e plin de narcise galbene inflorite peste tot, iarba e asa verde ca pare artificiala!
Se construieste intr-una- intr-o frenezie. Prin campus e lume din toate partile globului - mai putini chinezi decat in Germania!, in schimb italieni gramada!
Cladirile sunt impresionante, si totul e lasat in beton, netencuit- un pic ciudat pentru noi!
Partea ciudata e circulatia- pe stanga- si autobuzele - care au numai o singura usa pe stanga in fata. N-am vazut nici un fel de inghesuiala, dar poate n-am prins orele de varf! Cum s-or fi descurcand cu o singura usa, cand in Luxemburg nu le ajung 3 si e tot timpul imbulzeala? Ce-ar fi sa se introduca la Bucuresti autobuze cu o singura usa?!
Lume saracacios imbracata prin oras- in schimb magazinele de confectii m-au lasat cu gura cascata - confectiile de serie seamana cu rochiile de Fondul Plastic de la noi din anii '80-materiale interesante, culori originale, o linie traznita!
Tuesday, February 08, 2005
My Blogging Tips - Technorati Tag: RoBloggingTips
Carmen Holotescu face o incercare sa arate ca blogosfera romaneasca exista si creste bine-mersi:In urma cu cateva zile, blogosfera din China a lansat un apel:
insemnari cu tag-ul Technorati 10placesofmycity,
in care sa se prezinte 10 locuri favorite cu imagini.
Lansez si eu un apel
pentru blogosfera romaneasca: va invit cu caldura sa scrieti o insemnare despre
experienta voastra de bloggeri, in weblogul propriu, sub tag-ul Technorati RoBloggingTips.
Ceilalti bloggeri care au raspuns pana acum au povestit cum au inceput. La mine povestea e lunga... si destul de rusinoasa!
Am gasit un anunt pentru o conferinta la Viena - Blogtalk - atunci a fost prima data cand am vazut cuvantul blog. Am vrut sa stiu cu ce se mananca, asa ca m-am documentat. Din vorba in vorba, am vrut sa-mi creez si eu un blog. Dar pentru ca la ora aceea nu-mi trecea prin cap ca as putea vreodata sa scriu despre mine, am vrut un blog pentru un proiect Socrates care la ora aceea era viata mea: Accesul cetatenilor europeni la alfabetizare digitala. Asa ca mi-am facut un cont la Radio (gratuit pentru o luna) si m-am pus pe scris blogul. Avea un ton si un continut de gazeta de perete, dar pe vremea aceea nu-mi pasa ca nu-l citeste nimeni. Eu il scriam - restul era treaba celorlalti. Mandra si faloasa, am intoxicat partenerii cu mesaje ca de-acum avem un blog si ca sa vina sa contribuie si ei. Pauza.
Si inca nu mi-a fost destul. Cotcodacind ca o gaina care avea impresia ca ouase un ou de aur, am scris un articol despre asta si l-am trimis la Viena. Spre marea mea surpriza, m-am numarat printre panelisti. Probabil ca se cauta diversitatea, si eu eram romanca, de sex feminin si scriam un blog pentru un proiect european. Ca blogul era sub orice critica, asta nu s-a uitat nimeni. Prezentarea e aici. Blogul nu mai e, ca era jenant.
Ei bine, acolo am cunoscut o gramada de personalitati (la ora aceea habar n-aveam cine sunt, eram ca picata din luna!) si am aflat si ce e acela un blog si ca nu-l scrii pentru tine. La coada la bufet mi s-a prezentat Dan Gillmor (s-a mirat probabil ca nu reactionez la numele lui, dar eu parca veneam de la Poplaca, zau!). In microbuz m-am inghesuit langa Rebecca Blood. La masa m-am conversat cu David Weinberger. Iar micul dejun l-am luat in compania lui Phil Wolff. Daca n-ati auzit de ei, aflati ca sunt toti celebri. Puteti sa-i cautati cu Google, si blogurile lor au sa va sara in fata! Nu e frumos ce fac, dar daca mai pun si link-urile astea, nu mai ramane nimic din noapte pentru somn!
A fost un moment determinant in viata mea. Intotdeauna mi-am dorit sa comunic, dar sa scriu literatura nu-mi era tocmai la indemana. Am mai intalnit si alti oameni care mi-au spus ca atunci cand au aflat de blogging, li s-a parut cel mai natural mod de comunicare. Asa a fost si pentru mine. Multa lume spune ca sunt obsedata - numai despre asta vorbesc! Dar mie mi se pare la fel de natural ca si a respira!
Well, nu prea v-am servit multe trucuri - Blogging Tips - dar pentru asta poftiti alaturi la Prinsea! E deschis 24 din 24 de ore, 7 zile din 7, si oricine e binevenit!
Nota: Radio de la Userland e un software pentru blogging care are tot felul de facilitati incorporate. Lilia Efimova il foloseste cu succes. Necazul a fost ca desi licenta costa o nimica toata, nu o poti plati decat cu o carte de credit. Nimeni nu-ti trimite o factura ca sa poti plati ca si universitate! La Viena insa, Paolo Valdemarin de la evectors mi-a spus ca ei sunt reprezentanti ai Userland pentru Europa si ca pot emite o factura. Prea tarziu! Devenisem deja fan Blogger!
Technorati Tag:RoBloggingTips