Friday, February 17, 2006
Totul depinde de cum vezi lucrurile...
Sunt pe cale, gata, m-am intors de pe aratura inapoi pe drum, totul pare sa se lege, sa convearga.
Iau parte la un workshop online de 5 saptamani, miercuri am inceput un curs de Creative Writing, citesc tot ce-mi cade in mana sau sub ochi... si vad semne pretutindeni:-)
Deunazi citeam pe o lista de discutii despre Jodorowski si despre psihomagie - practica terapeutica propusa de el, care ar avea la baza trei premise fundamentale:
1. Nu exista esec, la fiecare esec schimbam drumul.
2. Pentru a ajunge la ceea esti trebuie sa mergi pe unde nu esti.
3. Ca sa ajungi sa fii ceea ce esti, este cea mai mare fericire.
Goethe spunea si el acelasi lucru, "Werde wer du bist", devino cel care esti.
Dar ce mi-a sunat mie de aici cel mai tare a fost sa ma opresc din actiunea de dat cu capul in perete in care ma incapatanez de atatea luni si sa caut o usa. Culmea e ca am si vazut-o imediat!
Cand ne uitam de sus la un copil sau la un animalut cum persevereaza intr-o actiune sortita esecului sau foarte dificila in loc sa aleaga calea simpla care pentru noi, de acolo de sus, pare evidenta, tindem sa zambim.
Probabil ca asa aratam si noi vazuti de sus;-)
Tuesday, February 14, 2006
Sunt vie...desi nu fac struguri;-)
Imi scriu prietenii sa ma intrebe ce s-a intamplat cu mine. Ca de ce nu mai scriu aici...
Ca n-am timp! Unde s-o fi ducand timpul asta? Stiu, planeta se grabeste, rezonanta Schumann, si asa mai departe, dar nu fac decat lucrurile foarte urgente, restantele ma strang de gat, nu reusesc niciodata sa fac cat mi-am propus, pentru ca apar alte urgente care trebuie tratate pe loc...
Partea buna aici in Irlanda e ca lumea nu se impacienteaza: luam lucrurile pe rand (one at the time) si daca unele raman nefacute, inseamna ca n-a fost sa fie si iaca n-o sa pice cerul! Noi sa fim sanatosi! Ceea ce-mi convine de minune - workaholica-workaholica, dar cand se arata cate o ocazie de relache, am grija sa o tratez cum se cuvine...
Si afara e primavara, si asta de pe la 1 ianuarie. Daca nu ma credeti, ia uitati la mandretea asta de podbal! Am avut pe rand zambile, primule si narcise inflorite in casa, acum a venit randul lalelelor! Nu-i asa ca sunt superbe?!
Titlul insemnarii vine de la un banc celebru in liceul meu, care se spunea de regula cand eram plecati in excursii, si care se referea la o stafie fioroasa care venea in camera unde juna inocenta dormea(aici intr-o alta varianta). Am zis bancul asta de vreo 100 de ori vreme de vreo 13 ani pana cand, in sfarsit, m-am prins si eu de ce radea lumea!
Aseara, povestind cu fiica-mea, am avut o alta revelatie intarziata: ca "pupíl?" vine de la englezescul "pupil"!!! Tz tz tz...
Si fiindca tot e Valentine's Day, sau Dragobete pe la noi,va trimit sa cititi o poveste care a aterizat azi dimineata in mail-ul meu... Multumesc, Vlad!
In alta ordine de idei, fac un curs online si am un nou blog: de data asta il cheama "Learning Log" - asta asa, ca sa nu ma plictisesc;-) Mai dau si pe la elgg cand gasesc cate o clipa libera, si-mi creste inima ca barem doi dintre "pupilii" mei (Sebastian si Irina) n-au abandonat ideea.
Si cercul meu de cunostinte se largeste, si peste tot dau de romani, si ma bucur mult de tot ca avem ceva de spus lumii. Radu Grigore e doctorand la un coleg intalnit recent, la DERI unde urmeaza sa fac o vizita curand lucreaza o sumedenie de romani, la NUI Galway unde am fost invitata pentru un seminar descopar printre antecesori un alt roman... ca sa nu mai vorbim de concertul orchestrei de camera irlandeze de sambata - rasfoind programul de sala, doua nume romanesti mi-au sarit in ochi de pe lista membrilor orchestrei!
Ce mai, lumea asta e tare mica!
