Gabrielia

"Raiul" polonez

2010-01-10T23:29:00.002+01:00

Ieri, Cristi Roman, un jurnalist roman care traieste in Dublin, mi-a atras atentia asupra acestui articol din Irish Times.

E o poveste despre imigratia poloneza, cum nu mai vin asa multi ca in anii precedenti, cum unii s-au intors in Polonia, dar nu le-a mai placut, si cum pana la urma au revenit in Irlanda. Discutia a alunecat si catre romanii din Irlanda, care potrivit intervievatului polonez, sunt un fel de fii ploii, exploatati pentru salarii de nimic, si pentru care:

"Poland is Manhattan for Romanians. What do you think Ireland is to them ?”

No aici mi-a sarit tandara! N-am auzit de prea multi romani care sa fi emigrat in Polonia! N-am avut ocazia sa le vizitez tara, dar nu cred ca diferentele fata de Romania sa fie atat de mari.

Din cati romani cunosc aici, nimeni n-a venit la cersit. Stiu ca exista lume care lucreaza in constructii in conditii destul de grele, dar probabil ca multi s-au intors in Romania. Irlanda nu e o tara in care sa faci bani - costul vietii e mult mai ridicat decat in Spania, Austria si Germania - si pe deasupra e si mult mai departe.

Dar nu pot sa nu observ ca in mai multe tari europene, suntem tratati ca cetateni de rangul 2. Nu in politica oficiala, dar continua sa existe prejudecati si bariere. Ba suntem judecati dupa populatia rroma, ba suntem "fara de Dumnezeu" (banuiesc ca ortodoxismul nu conteaza ca religie!), ba suntem lipsiti de suflet ca ne institutionalizam orfanii si handicapatii si trebuie sa vina ei sa-i adopte sau sa-i ajute ...

Eu continui sa spun tuturor cu fruntea sus ca vin din Romania, sperand ca intr-o zi sa putem crea acea masa critica care sa schimbe mentalitatea invechita si discriminatorie! Dea Domnul sa fie asa!

Zapada irlandeza

2010-01-10T22:47:00.004+01:00

A cazut zapada aici. E ger si nu s-a topit. Ultima oara cand am vazut zapada pe viu - anul trecut - a nins 5 min si n-am apucat nici macar sa fac o poza. Acum avem vreo 3 cm de zapada. Hai 5!

Miercuri m-am dus la servici pe cararea mea obisnuita - dar fara bicicleta! Cu bocancii de munte, cu rucsacul in spate - mi s-a parut ca un fel de continuare a vacantei de vis pe care am petrecut-o in Burren.
Ei, daca ascultai la radio credeai ca vine Apocalipsa. Jale mare ca ministrul Transporturilor a indraznit sa mearga in concediu, ca nu ne ajunge sarea si nisipul sa tratam drumurile si ca trebuie inchisa circulatia. Arctic conditions - zicea Irish Times. Tropicale - zicea Suzi.

S-a trezit unul in sfarsit sa intrebe de ce nisipul nostru de pe plaja nu e bun si trebuie sa importam. S-a gasit si o salina locala in final.

Au inghetat niscai conducte - la -12, nu-i de mirare! Au ramas case fara apa. Jale mare - nimeni nu e obisnuit!

Ieri s-a anuntat ca vine si la noi la Limerick zapada aia mare. Cica "ce-i mai rau de-abia acuma vine!" - zicea in repetate randuri la radio. Frumoasa incurajare pentru cetatenii deja speriati. S-au repezit in alimentare. Au cumparat tot laptele, toata apa, toata painea.

Cand am iesit, strazile principale erau curate si frumoase. Nu strica sa fii precaut cand n-ai experienta de condus pe zapada, dar nici chiar asa!

Am hotarat sa ies la o drumetie cu o prietena, sa fac niscai poze, fiindca probabil vor trece ceva ani buni pana voi vedea zapada iara.
N-am gasit destul pentru o bulgareala, dar a fost frumos!

Macar copiii s-au distrat un pic. Scolile sunt inchise pana joi. Si unele universitati si-au amanat examenele. O sa treaca si asta - ca doar vine primavara acusi! Aici 1 februarie - St Brigid - marcheaza inceputul primaverii.

Ce ma socheaza e cum toata lumea da vina pe guvern. Ca parca un ministru sau altul ar putea schimba ceva! Nici un fel de initiativa la nivel local - iesiti cetateni si puneti umarul la x chestie - cand aici atatea lucruri se bazeaza pe voluntariat. Ba nu, mint! Au zis la radio sa ne ducem sa vedem de vecinii batrani, daca au tot ce le trebuie! Dar atat.

A inceput in 2007 cu crahul bancilor. In noiembrie am avut inundatii. Acum zapada. S-o fi varsat sacul cu nenorociri pe biata insulita noastra?! Sau ne-am obisnuit numai cu bine?!

Pe mine n-o sa ma auziti plangandu-ma. Imi chiar vine sa zambesc cateodata - daca asta e rau...

Gabriela se intoarce...

2010-01-06T14:51:00.002+01:00

Dragi prieteni, gata! Nu mai pot sa-mi tin gura:)

Sunt atatea lucruri care ma mira, ma intristeaza sau ma amuza, si pe care cei din jurul meu nu le inteleg, ca trebuie sa scriu undeva.

Deci - delectati-va cu un fragment din albumul Don Quijote al Adei Milea - Doamne cum o iubesc pe fata asta!

Ada Milea - Scriu. Plecarea / Insula / Mori
Vezi mai multe video din Muzica

Zi trista..

2007-08-06T01:40:00.001+02:00

Am terminat de scris un mail unor prieteni care-si insurau baiatul si m-a busit plansul... N-am inteles de ce, era prilej de bucurie! Cautand imprejur dupa cineva cu care sa schimb o vorba, dau de prietena mea din Timisoara, care-mi spune ca si ea are un nod in gat...si ca a murit Motzu Pittis!

N-am putut sa cred! Motzu trebuia sa fie vesnic! Era doar un adolescent pasionat de rock'n roll...
Gasesc articolul din Wikipedia - 63 de ani - si mintea mea nu vrea sa creada!

Si ne-am apucat la taclale, prietena mea si cu mine... fredonam franturi de cantece - si parca retraiam anii de liceu...

Am adaugat cateva linkuri in articolul din Wikipedia, am aprins o lumanare, i-am reascultat cantecele... dar parca tot nu-mi vine sa cred!

Straniu, dar iata-ne toti admiratorii lui raspanditi pe planeta repezindu-ne sa-l priveghem asa cum putem - unii pe Wikipedia, altii pe YouTube, altii pe radio3net...

Dumnezeu sa-l odihneasca! O frantura din Motzu va continua sa existe in inimile celor care l-au iubit - atat cat vom mai exista si noi!

Cozonac moldovenesc

2006-11-24T19:25:00.000+01:00

Colegii mei lucreaza la un proiect menit sa aduca tehnologiile moderne in spatii publice. Mai intai s-au jucat de-a portalul preistoric in aeroportul din Shannon, iar acum vor sa puna o tiparnita de retete in piata orasului. Drept pentru care au inceput sa-si promoveze proiectul si sa ceara in stanga si-n dreapta contributii.

Cand am fost abordata si intrebata ce-i mai mandru-n tara mea, am raspuns prompt: cozonaci si sarmale! Intr-o clipita mi s-a trasat sarcina ca la partid sa contribui cu cele doua retete la fondul comun! Ce sa fac?! Am dat cu Google, am gasit un cozonac moldovenesc destul de aproape de ce am invatat de la mama si matusile mele neaose, dar pe urma mi-au cazut ochii pe un link: cozonac pastorelian. Clic, si:

Cozonac pastorelian

Mod de preparare:

Cozonacul, cind e bine crescut e dreptcredincios, conservator si traditionalist. Cei care au trecut la inamic, pactizind cu cofetarii, sunt niste rai si niste ticalosi. Toti sunt anemici, plini de stafide si piperniciti. [...] Cozonacului ii trebuie casa cum se cuvine, cu ziduri si sobe acatarii, cu ograda mare si grajduri si acareturi si gradina cu copaci si scrinciob si cu fete rumene cu sort si boneta alba, sa-l poarte-n brate.[...] Cozonacul stie ca cel mai mult il iubesc copiii. De dragul lor, el face pui mici si le potriveste cite o aschie de migdala strimba, ca un nas de fildes.[...]

Post-scriptum prozaic pentru gospodinele care doresc sa aiba cozonaci buni : Daca sunteti de parerea mea, ca un cozonac bun trebuie sa se desfaca usor in felii de sus pina jos, daca nu supravegheati personal fabricarea cozonacilor sau daca ati uitat reteta batrineasca, va amintesc ca aluatul nu trebuie framintat cu degetele, ci numai cu pumnii strinsi. Va mai reamintesc ca proportia de oua e de cincizeci la kilogramul de faina.

Gata, s-a dus toata oboseala;-) Si ce daca e 18:30 si eu mai am gramezi de lucru?!
Anul asta sigur am sa framant cozonac de sarbatori! Bravo, Gustos.ro!

Si multumesc din inima, Pastorel!

Nota: sa nu uit, dupa ce termin de tradus retetele, sa traduc articolul despre Pastorel in limba lui Shakespeare, sa afle toata populatia globului cine-a fost el! Si poate sa adaug o vorba-doua la ciotul din Wikipedia in romana!

Si inca un Bank Holiday...

2006-10-30T11:29:00.000+01:00

ultimul pe anul asta:-( Si vreti sa stiti ce fac? Sarbatoresc prin munca, fericita ca pot sa-mi imprastii hartiile pe covor si ca nu trebuie sa ma duc la nici o sedinta!

In general sunt foarte dura cu mine insami si nu-mi mai permit sa ma rasfat scriind in blog, dar de data asta m-am dus sa fac curat pe Coniecto (inca purta banner-ul pentru Blogtalk Reloaded, care a fost acum o luna!), si am gasit aceasta insemnare care mi-a inmuiat inima... Multumesc, Hoinarule-pe-web:-)

M-am uitat pe lista insemnarilor de anul asta din Gabrielia si sunt 9 la numar (unul tot in stadiul de draft si acum!), si am realizat ca blogul asta al meu e pe cale sa moara! Nu si in mintea mea, pentru ca mereu sper ca or sa vina zile mai linistite, si ca o sa incep sa scriu regulat "de maine de luni". Dar maine nu vine niciodata, tot ce avem e astazi...

Trebuie sa marturisesc ca tacerea mea se datoreaza in mare parte faptului ca lucrez una-ntruna.
Lunile iulie si august s-au dus ca vantul si ca gandul cu pregatiri pentru evenimentele ce aveau sa vina in septembrie ( un project review - o inspectie mare - mai pe romaneste!).

Cel mai important eveniment inaintea unei vacante de 6 zile la Costinesti la sfarsitul lui august, a fost ca mi s-a furat bicicleta din balcon. In noaptea dinaintea plecarii, m-am dus la culcare la 2:30 am si m-am sculat la 5. Aveam de impachetat si de terminat o prezentare importanta pentru a doua zi, iar la 6 dimineata tot grupul meu in frunte cu marele sef plecam la Dublin pentru aceasta prezentare. Ei, la 5 cand am iesit in balcon sa iau bicicleta si sa o pun in apartament, draguta de ea disparuse. Mi s-au taiat genunchii, era a treia oara ca cineva intra in balconul meu, si acel cineva trebuie ca are o cheie. Bineinteles ca am anuntat politia, dar numai asa ca sa-mi fac datoria civica, ca altfel nici o speranta...

Imi tot propun sa fac o lista cu lucrurile care merg mai rau aici ca in Romania. Am inceput anul trecut cu spitalele si sistemul de sanatate (norocul meu ca n-am mai vazut un doctor de 10 luni!). Am adaugat sistemul de transport... si acum politia... Nici nu-mi dau seama daca sunt prost organizati sau pur si simplu au prea mult de-a face cu morti violente ca sa le mai pese si de altceva...

Cert e ca blocul meu se transforma intr-un soi de ghetto - 98% din vecini sunt polonezi, si ei fac legea aici. Si acum irlandezii vor sa puna stavile venirii romanilor si bulgarilor incepand din 2007, dar nu se uita la polonezii pe care-i au deja aici (peste 300 000 la o populatie de 3 milioane!), si care continua sa-si aduca familiile si prietenii. A vorbi engleza nu mai e o pre-conditie, pentru ca pot lucra numai cu ai lor, au ziarele lor, magazinele lor, canalele lor de televiziune, si mai nou pub-urile lor. Sunt zone care devin inaccesibile irlandezilor, pentru ca ei cumpara majoritatea caselor si mai toate inscriptiile sunt in poloneza. Normal ca politia nu se mai amesteca! E asta "integrarea" europeana de care tot vorbim?

Am intalnit aceeasi situatie si in Germania, unde erau enclave de rusi unde nimeni altcineva nu punea piciorul. Partea stranie e ca se bucurau de toate avantajele asigurarilor sociale si de sanatate fara sa vorbeasca un singur cuvant in germana. Marea majoritate lucrau pe santier si aveau un mester de-al lor care era singurul care vorbea germana si le negocia drepturile.

In fine... Inapoi la oile mele... Marea inspectie a trecut - acum o luna si mai bine - si tot nu avem nici o informatie despre rezultate... Miza? Continuarea proiectului dincolo de martie 2007.

Am reinceput munca de teren - observatii intr-o companie multinationala care face dezvoltare de software. Uneori, cand stau in ploaie asteptand autobuzul si se intampla sa pierd ultimul tren spre Limerick, ma intreb care e diferenta intre acum si acum 15 ani, cand implementam programe de salarii la Hartia Petresti si Zaharul Teius. Mi se face foame... mi se face frig... simt ca pic din picioare... tot eu - aceeasi fiinta umana limitata care are nevoie de odihna si mancare ca sa functioneze.

Ce fac acolo? Traiesc viata unei echipe care depinde in munca ei de ceea ce fac altii, in alte locatii de pe glob. De ce ar fi asta interesant?! Pentru ca ar putea sa aduca o intelegere sporita a ceea ce se intampla in realitate acolo jos, "la coada codului" - cum spunea o prietena de-a mea, unde nimanui nu-i pasa de metode si modele si maiestrele rezultate ale cercetarii stiintifice, si, ca s-o citez tot pe ea, "pute"!

Si acum inapoi la munca! Notitele din ultima saptamana de sistematizat, de pregatit cursul de maine, de contactat nemtii cu care urmeaza sa ma vad saptamana viitoare la Stuttgart, de comentat un articol... Tare multe "in farfuria mea", cum spun cei de aici!

Bucuresti & co

2006-07-04T23:00:00.000+02:00

Numai ce-am ajuns inapoi in Irlanda, si au inceput prietenii sa bage de seama ca am trecut pe acasa! Ce sa spun, abia am asteptat sa ma intorc inapoi la racoarea irlandeza, dar mare mi-a fost dezamagirea: o caldura umeda si sufocanta si aici!

Bucurestiul a fost o experienta interesanta: caldura foarte greu de suportat, traficul nebun - aproape la fel ca in Dublin, dar si parcuri si terase, ploi torentiale si caini vagabonzi...
Imaginea de alaturi e luata sambata in Piata Muncii - o ploaie cu bulbuci, s-au umplut strazile, am inotat prin apa pana la genunchi si rafalele aratau ca o perdea...

Partea buna a fost ca am avut cateva intalniri interesante pe plan profesional. Lumea se misca, cei mai multi stiu ce vor, isi joaca bine cartile si stiu clar ce au de facut ca sa reuseasca.

Dar 3 zile sunt nimica toata... Pana sa ma obisnuiesc, a trebuit sa zbor inapoi!

Caldura mare, dom'le!

2006-06-28T12:43:00.000+02:00

Dupa saptamani si saptamani in care n-am mai stiut nici cum ma cheama de ocupata ce-am fost, a venit si vremea "vacantei" planificate in Romania.

E o vacanta activa, pentru ca mai mult sunt pe mail cu colegii si lucrez decat ma odihnesc, dar macar am parte de cateva zile in Timisoara si Bucuresti...

Aici e caldura mare - bate catre 37 de grade!, asa ca am gasit refugiu in noua cafenea deschisa intre Opera si Hotelul Timisoara (ambianta placuta, umbra, curentul dintre cele doua strazi, si inghetata excelenta!). Aproape ca m-am mutat acolo, chelneritele ma cunosc deja, mai toate intalnirile cu prietenii le-am programat acolo:-)

Si seara ne plimbam pe Corso sa ne mai racorim - uneori trece de miezul noptii si nu ne vine sa intram in casa!
Nu m-as plange de loc de caldura (n-am mai intalnit asa ceva din mai anul trecut!) daca mana lunga a cercetarii stiintifice irlandeze nu s-ar intinde pana aici sa-mi strice presupusa vacanta:-(

Ultima traznaie

2006-05-05T01:54:00.000+02:00

Universitatea are un club nautic. Nu e de mirare cu atata apa in jur! Asta toamna am fost tentata sa merg intr-o croaziera in jurul coastei de sud. Dar mi-am spus ca daca n-ai fost niciodata pe o barcuta, nu incepi cu o excursie de 3 zile!

Acum au organizat o prezentare. Si doua saptamani la rand, cate o zi a portilor deschise. Si martea asta m-am dus si eu sa vad cum e. Prima operatie - pui pe tine un "wet suit". Te simti ca o broasca pe care o strange pielea, dar ce conteaza?! Pe urma te apuci de montat barca: numai fibra de sticla si silicon, toate se imbumba la fix. Pasul urmator nu mai e la fel de simplu - impingi barca in apa, si aduci caruciorul inapoi. Si pe urma? Pe urma mergi prin apa pana iti ajunge la piept, si apoi tup! in barca. Toate bune si frumoase. Urmeaza indicatiile - tu numai ai grija de sforicicile astea- stanga si dreapta.

Eram in barca cu un doctorand sub 30 de ani. Bonom, dar habar n-avea sa explice. Vezi umbra aia pe apa? E vantul-fantoma! Pana sa ma dumiresc eu care umbra, barca se inclina si ne rasturnam. Hmm, partea draguta a fost sa intoarcem barca inapoi cu fata in sus. Ne-a ajutat si salvamarul. Am fost intrebata daca vreau sa abandonez. Nuuu! Stanga, dreapta, si iar: vezi pata aia neagra?! Si buf! A doua oara ne-am chinuit 4 oameni sa intoarcem barca vreo jumatate de ora. Cand am reusit, un salvamar m-a adus pe mine si barca mea la mal. Am primit misiunea mareata sa o aduc pe tarm si sa impatur panzele... Noroc ca mai erau si alti "rasturnati" in jur!

A urmat dusul fierbinte si berea la pub. Cartofi prajiti gratis! Partea asta de la urma mi-a placut cel mai tare! Cineva m-a adus pana acasa, Killaloe e la 30 de km de oras. Toate bune si frumoase. Un cot putin sucit (stiti cum e aia, n-a murit cand a cazut, a murit cand l-au pocnit in cap cu usile de la Salvare), dar in rest ok. Ieri am avut o zi grea, interviuri, drumuri, n-am avut vreme sa ma gandesc. Si azi cand m-am trezit... o febra musculara ciudata: abia puteam misca gatul si umerii. Intrebarea e: ma tin capacele sa continui sportul asta?!

In tot cazul, Colm, instigatorul, mi-a adus bibliografie sa studiez in week-end.

Muntii Wicklow

2006-05-02T23:52:00.000+02:00

1. "bucataria" (de fapt capela)
2. turnul rotund
3. catedrala - nava superioara
4. catedrala - nava inferioara
5. eu rasfatata de soare
6. poteca facuta din traverse de cale ferata (boardwalk)
7. Sabine si anuntul pentru prosti (cica numai cu echipament de munte)
8. trifoi- shamrock - simbolul national aici
9. lacul superior

1 Mai muncitoresc...sau Bank Holiday

2006-05-02T23:44:00.000+02:00

Am stat in casa de Pastele catolic. Asijderea de Pastele ortodox. Si nu, n-am facut oua rosii - ca aici nu se obisnuieste si nu se gasesc vopsele. Si nici cozonaci - mi-a trecut prin cap sa-mi fac fericiti colegii, dar cum am avut musafiri in Vinerea Mare si acasa si la servici, nu mi s-a aratat!

Saptamana asta iar am avut liber - nu ca era 1 Mai, ci ca era Bank Holiday. Ce importanta are?! Si vremea era splendida, si eu tot cate 12-14 ore pe zi in birou. Cand prietena mea din Dublin s-a invitat la mine, am spus un "Nu" hotarat, si i-am propus sa plecam undeva. A aprobat, dar pe urma n-a miscat un degetel. Itinerar, harta, locuri de cazare... In fine, mult a fost pana am ajuns acolo, la Glendalough, in "muntii" Wicklow (400 si ceva de metri). De ce Glendalough? Acum cateva saptamani am auzit la radio o scriitoare povestind despre magia locului. Am intrebat la servici si mi-au zis ca acolo numai cu masina se ajunge. M-am incapatanat! Bietul Sfant Kevin s-a dus pe jos. Eu am gasit un autobuz:-)

Glendalough inseamna "valea celor doua lacuri" si e o asezare monastica straveche. Am fost sa o vizitam si ne-am lipit de un grup al carui ghid zicea ca seamana cu Jack Nicholson si era glumet tare.

Am facut un tur al primului lac si ne-am intors. Aveam doua posibilitati: sa ne intoarcem in aceeasi zi, sau sa innoptam acolo. Am dat cateva telefoane, si am gasit o camera la un B&B. Ne-a luat vreo ora pe sosea sa ajungem la Laragh, dar ne-am cazat, am cascat gura intr-un Woolen Mills (practic un magazin de suveniruri si pulovere), am baut un ceai pe o terasa la soare si am cinat intr-un restaurant zis "al scriitorilor" - erau povestiri scurte inramate pe pereti, cu autografe, iar la toaleta doamnelor, langa un afis enorm al filmului, prima pagina din "Great Gatsby", inramata.

Cu toate bunele intentii de a citi o carte intreaga in acea seara, am adormit bustean si am dormit 10 ore. A doua zi am plecat intr-un tur care a inceput pe creasta - privelistea era fantastica! - si s-a terminat cu o coborare pe un grohotis in vale. Pe creasta, un grup de doamne glumete ne-au aratat o cabana in vale si ne-au spus ca e rost de un Guiness. Asta parca ne-a dat aripi, mai ales ca incepuse sa burniteze. "Cabana" era doar un recipient de tabla:-). Ultima portiune, in vale, arata ca un bulevard supra-aglomerat. Si cand am ajuns in parcare , nu aveai unde sa arunci un ac. Am luat pranzo-cina (cartofi prajiti si berea de rigoare) si pe cand am urcat in autobuz, turna cu galeata. Toate intentiile noastre nobile de a continua cu Festivalul de Jazz din Bray s-au topit ca prin minune. Ne-am indreptat in liniste spre casele noastre pentru un somn de voie. Sabine a ajuns pe la 7 , dar eu am mai avut de schimbat un tramvai si un tren pana la patucul meu.

De 1 Mai, in contextul acelorasi bune intentii, am vrut sa ies sa vad ce mai ramasese neepuizat din "RiverFest"-ul din Limerick. Dar am lenevit in pijama lecturand Zahirul lui Coelho, si pana am iesit se facuse 6 si cam racoare. Orasul pustiu. Daca o fi fost vreo serbare, s-a terminat mult inainte de a ajunge eu. Si inapoi la munca!

Unde s-a dus luna martie?!

2006-04-16T17:04:00.000+02:00

Jumatatea lui aprile deja - Paste aici, dar va jur n-am vazut nici un singur ou rosu!
Si in sfarsit am o zi libera (m-am hotarat sa nu mai scriu articolul acela), si stau pe canapea si ma minunez unde se duc zilele, saptamanile, lunile...

In martie - e drept - am avut nitica vacanta! O fuga prin Germania si Austria, sa vad niscai vechi prietene si sa ma intalnesc cu fiica-mea pentru o saptamana de rasfat artistic la Viena!

A fost frumos, dar tare frig, si placutul a fost impletit cu utilul - vizite pe la profesori si practicieni, reinnoit contacte utile, povestit planuri samd.

Dupa aceea mi-a iesit insa vacanta pe nas: am petrecut noaptea de St Patrick pe aeroportul din Dublin, cu toti americanii, englezii si polonezii bine-dispusi laolalta, dupa care fuga acasa si scris articole. Nu ca la Viena n-as fi facut tot asta - am prins doua deadline-uri intr-o saptamana, si un rezumat e un rezumat: umbli cu ideea in cap si o transferi pe clape intr-un Internet Cafe si in ultima clipa, cand crezi ca in sfarsit s-a copt.

Dupa 3 zile si 3 nopti de lucru, am hotarat sa ma dau batuta si sa nu mai trimit nimic. Am facut o baie si m-am dus la serviciu. Ghemul din stomac a disparut, m-am relaxat, si am venit acasa cu gandul sa dorm. Si tar! pe Skype - organizatorii conferintei! Ca am trimis rezumatul, unde e articolul?! Eu- din colt in colt - ca sa vedeti, ca nu mai pot, samd. Pe scurt, am mai primit o saptamana si un numar oarecare de picioare in fund. Punct.

A doua zi workshop - musafiri, alergatura. A treia zi sedinta, minute, telefoane. Si week-endul - numai hartii peste tot si cursa contra cronometru. Luni la 10 - mesaj amenintator in mail. Nimeni nu mai are voie la nici o conferinta fara aprobare inainte de a trimite articolul sau intentia de participare. Eu - mail mieros ca aveam de gand oricum sa supun articolul spre aprobare. O fac la 3pm, si fug la servici. Sedinta de la 5 la 6. Nici un cuvant. La ora 9 indraznesc: "Ati citit?" Ah, nu, n-a avut timp. Intreb daca sa renunt. Nu primesc un raspuns cert - un mormait doar. Plecam acasa. La 11, cand plangeam pe umarul unei prietene, vine un sms: "prea descriptiv, da' trimite-l". Da-i si polizeaza pana la zori!

Apoi pregatirea celor enspe intalniri de a doua zi. Doua prezentari, trei interviuri, o primire la o mare firma, un pranz de lansat colaborari si o cina de scris articole, asta a fost miercurea mea in Galway in 29 martie. Ma si mir ca am supravietuit!

Si un studiu pilot joi, si sedinta de comentat articol vineri.
Alt articol scadent sambata - Viena, BlogTalk reloaded.
Un consultant englez venit sa intareasca echipa luni si marti - si iacata-ne in aprilie!

Miercuri suplinit profesor la curs. Ajung la 9 si 2 minute, leoarca (bicicleta m-a lasat, si a trebuit improvizat ceva de genul sirof legat cu ata). Nimeni. Sun secretara: e sigur aici? Da da. Asteapta.Am o colega suedeza care de cate ori se stabileste o ora pentru ceva, intreba daca e dupa ora irlandeza sau ora suedeza. Are dreptate. Primii studenti au aparut la si 20. Am inceput. Pana la 10 au venit toti. Speram s-o pot intinde la 10:30 la un alt seminar - nici o sansa! A inceput sa le placa. Mi-au dat si subiecte pentru data viitoare. Fuga in cladirea Schumann: grupul de Knowledge Management organiza un seminar cu J.C Spender. A fost dragut - 3 domni mi-au explicat ce-a vrut sa zica vorbitorul. Au urmat discutii, care au fost foarte interesante.

Joi - Dublin. Experiment intr-o firma folosind un soft de vizualizare cu un grup. Plecat la 6:45, revenit la 21:30.
Vineri eram zombie, dar a trebuit sa fac fata.

Si duminica la 5am am plecat spre Londra. Nici dusmanilor nu le doresc! Am umblat nauca toata duminica. La 9 am fost in pat, si luni si marti au fost doua zile foarte bune. Detalii pe Coniecto.
Si poze pe Flickr. Si ma mai mir unde s-a dus timpul?!
Noroc cu sarbatorile astea!
La urma urmei, nici nu-i asa rau sa fii un potato coach! Fara TV, bineinteles;-)

Totul depinde de cum vezi lucrurile...

2006-02-17T14:02:00.000+01:00

Sunt pe cale, gata, m-am intors de pe aratura inapoi pe drum, totul pare sa se lege, sa convearga.
Iau parte la un workshop online de 5 saptamani, miercuri am inceput un curs de Creative Writing, citesc tot ce-mi cade in mana sau sub ochi... si vad semne pretutindeni:-)

Deunazi citeam pe o lista de discutii despre Jodorowski si despre psihomagie - practica terapeutica propusa de el, care ar avea la baza trei premise fundamentale:

1. Nu exista esec, la fiecare esec schimbam drumul.
2. Pentru a ajunge la ceea esti trebuie sa mergi pe unde nu esti.
3. Ca sa ajungi sa fii ceea ce esti, este cea mai mare fericire.

Goethe spunea si el acelasi lucru, "Werde wer du bist", devino cel care esti.
Dar ce mi-a sunat mie de aici cel mai tare a fost sa ma opresc din actiunea de dat cu capul in perete in care ma incapatanez de atatea luni si sa caut o usa. Culmea e ca am si vazut-o imediat!

Cand ne uitam de sus la un copil sau la un animalut cum persevereaza intr-o actiune sortita esecului sau foarte dificila in loc sa aleaga calea simpla care pentru noi, de acolo de sus, pare evidenta, tindem sa zambim.
Probabil ca asa aratam si noi vazuti de sus;-)

Sunt vie...desi nu fac struguri;-)

2006-02-14T21:26:00.000+01:00

Imi scriu prietenii sa ma intrebe ce s-a intamplat cu mine. Ca de ce nu mai scriu aici...
Ca n-am timp! Unde s-o fi ducand timpul asta? Stiu, planeta se grabeste, rezonanta Schumann, si asa mai departe, dar nu fac decat lucrurile foarte urgente, restantele ma strang de gat, nu reusesc niciodata sa fac cat mi-am propus, pentru ca apar alte urgente care trebuie tratate pe loc...

Partea buna aici in Irlanda e ca lumea nu se impacienteaza: luam lucrurile pe rand (one at the time) si daca unele raman nefacute, inseamna ca n-a fost sa fie si iaca n-o sa pice cerul! Noi sa fim sanatosi! Ceea ce-mi convine de minune - workaholica-workaholica, dar cand se arata cate o ocazie de relache, am grija sa o tratez cum se cuvine...

Si afara e primavara, si asta de pe la 1 ianuarie. Daca nu ma credeti, ia uitati la mandretea asta de podbal! Am avut pe rand zambile, primule si narcise inflorite in casa, acum a venit randul lalelelor! Nu-i asa ca sunt superbe?!

Titlul insemnarii vine de la un banc celebru in liceul meu, care se spunea de regula cand eram plecati in excursii, si care se referea la o stafie fioroasa care venea in camera unde juna inocenta dormea(aici intr-o alta varianta). Am zis bancul asta de vreo 100 de ori vreme de vreo 13 ani pana cand, in sfarsit, m-am prins si eu de ce radea lumea!

Aseara, povestind cu fiica-mea, am avut o alta revelatie intarziata: ca "pupíl?" vine de la englezescul "pupil"!!! Tz tz tz...

Si fiindca tot e Valentine's Day, sau Dragobete pe la noi,va trimit sa cititi o poveste care a aterizat azi dimineata in mail-ul meu... Multumesc, Vlad!

In alta ordine de idei, fac un curs online si am un nou blog: de data asta il cheama "Learning Log" - asta asa, ca sa nu ma plictisesc;-) Mai dau si pe la elgg cand gasesc cate o clipa libera, si-mi creste inima ca barem doi dintre "pupilii" mei (Sebastian si Irina) n-au abandonat ideea.

Si cercul meu de cunostinte se largeste, si peste tot dau de romani, si ma bucur mult de tot ca avem ceva de spus lumii. Radu Grigore e doctorand la un coleg intalnit recent, la DERI unde urmeaza sa fac o vizita curand lucreaza o sumedenie de romani, la NUI Galway unde am fost invitata pentru un seminar descopar printre antecesori un alt roman... ca sa nu mai vorbim de concertul orchestrei de camera irlandeze de sambata - rasfoind programul de sala, doua nume romanesti mi-au sarit in ochi de pe lista membrilor orchestrei!

Ce mai, lumea asta e tare mica!

Ganduri de sfarsit de an

2005-12-21T12:09:00.000+01:00

Se apropie Craciunul... si iar n-am mai scris de-o groaza de vreme aici!

Nu-mi dau voie - ma autocenzurez de cate ori ma apuca pofta de scris, spunandu-mi : ai aia si aia de facut. Si pana la urma tot nu sporesc nimic!

Uneori cred c-am fost trimisa aici special ca sa-mi schimb modul determinist de a gandi. Aici, intamplarile vietii sunt departe de a se conforma legii cauzei si a efectului. Rezultatele actiunilor sunt cat se poate de neprevazute. Nu spun neaparat ca e vorba de hazard, ci poate de niste legi pe care nu le pot percepe.

Luna trecuta mi s-a pierdut salariul. Nici n-am observat pana nu m-au sunat de la banca sa-mi spuna ca n-au din ce sa-mi plateasca chiria. Am scris mail-uri, am dat telefoane, am mers pe filiera administrativa. Nimic. Nimeni nu stia unde a ajuns salariul meu, cine e de vina si ce am de facut. Si mi se spunea ca sa stau linistita, ca se rezolva. Nimeni nu stia sa-mi spuna cand si cum.

A durat 3 saptamani pana s-a gasit si transferat in contul meu. Nimeni nu a fost de vina. Nici o lectie invatata despre ce sa fac daca se intampla iar peste cateva luni. Decat eventual sa ma duc sa pun lumanari la biserica. Si sa gandesc pozitiv!

Nimeni nu parea socat cand povesteam ce am patit. Se intampla... Nu pune la inima - Take it easy! Sa fim seriosi! In Romania o rezolvam in cateva zile - mergeam pe fir, vorbeam cu unul si cu altul - nu cred ca dura 3 saptamani si in tot cazul se gasea un acar Paun care sa poarte raspunderea. Aici nu!

Mai am si alte...uimiri! Trenurile si caile ferate par desprinse din anii 60, singura modalitate de a ajunge dintr-un colt de tara in altul e sa treci prin capitala (care are doua gari neconectate intre ele!)

Ca sa nu mai vorbim de sistemul sanitar - medicii din Romania sunt mult mai dotati, mai la curent cu noutatile si mai competenti. Povestind unei prietene care e medic in Romania despre situatia de aici, ma intreaba intr-una: auzi, tu esti sigura ca esti in Irlanda si nu in Papua-Noua Guinee?! Spitalele par desprinse dintr-un film cu piloti americani din al doilea razboi mondial: holuri imense cu zeci de paturi despartite prin perdelute! OK, aparatura e moderna, personalul amabil, dar cand esti acolo fiindca te doare ceva, ultimul lucru pe care-l doresti e sa ai o lumina puternica in ochi si sa auzi tot ce se petrece: conversatii, vaitat, indicatii si intrebari ale personalului, barbati femei copii de-a valma....
O prietena nemtoaica a nascut al doilea copil intr-o maternitate din Dublin. Concluzia a fost: OK, am supravietuit, dar e o experienta pe care n-as repeta-o pentru nimic in lume....

Si sunt in Europa! Ce-ar fi daca m-as muta intr-o tara africana?! E clar, e o lectie care trebuie invatata: sa termin cu asteptarile. Sa iau lucrurile asa cum vin. Sa nu ma mai ambalez. Orice se poate! Cum era cantecul acela? Se poate mai rau, se poate mai rau, se poate...

Si cum se apropie Craciunul, ce credeti ca s-a inaltat in apropierea blocului meu?! Un brad de Craciun? Nuuuu! Un hotel! Si langa el, o macara frumos impodobita cu beculete colorate...

Hi hi! Asta-mi aminteste de Luigi Ionescu "frizerul", care canta Macarale

Macarale suie-n soare argintii,
Macarale, in zori de zi !
O macara, incetinel,
Mi-a adus un biletzel
Care contzinea in el
Trei cuvinte: "spor la munca
si te iubesc !"

Acum sa nu credeti ca-mi aduceam aminte versurile! Noroc de Google, care m-a dus la Planeta Moldova;-)

Si ca sa fiu in ton cu beculetele colorate din vecini, ia uitati cu ce mi-am decorat casa (in loc de brad!) E un pic cam straniu Craciunul asta aici, iarba e incredibil de verde, unii copaci nici nu si-au lepadat frunzele, sufla un vant de primavara...

In Romania...

2005-11-22T22:18:00.000+01:00

Astept de atata vreme calatoria asta... si acum ca sunt aici, parca nu stiu sa ma bucur cum ar trebui...

Am ajuns in Bucuresti miercuri noaptea, ca sa pot lua parte joi si vineri la ultima reuniune de proiect PELLEA, care s-a desfasurat la Hotelul Dacia. Noi am fost organizatorii, asa ca toate balbele (caldura excesiva din hotel, functionarea cu sughituri a conexiunii Internet, armata de chelneri care ne vegheau la micul dejun) au cazut oarecum in carca noastra.

Peste drum, Casa Eliad - cu mancare buna si muzica de calitate miercuri seara (eu am ratat seara, din pacate). Rasfaturi gastronomice la Locanta Jaristea si Burebista. Si doua zile de lucru foarte productive. Vreme frumoasa n-am reusit sa aranjam decat joi. E drept ca si vineri seara am reusit sa impresionam oaspetii la iesirea din restaurant cu prima ninsoare din Bucuresti!

S-au trecut in revista toate pachetele de activitati si toate rezultatele proiectului. Impresia generala a fost ca am facut mai mult decat ne-am angajat la inceput. Adevarul e ca a fost un proiect interesant, care pe baza unui concept unitar de portofoliu electronic, a lasat partenerilor destula libertate sa-si puna in practica propriile idei. A noastra, a celor de la AISTEDA, a fost aceea de a promova blogurile ca portofolii electronice. Altii s-au orientat spre adaptarea unor LMS de gen Dokeos sau Moodle la cerintele lucrului cu portofolii electronice.

Un moment deosebit a fost intalnirea cu cei patru tineri veniti tocmai de la Iasi ca sa povesteasca un ceas cu noi - proaspetii invatacei care incearca acum sa-si construiasca portofolii la elgg pentru a le folosi mai incolo drept carti de vizita in cariera lor de cercetare:

insotiti de Lucian Branea, deocamdata in calitate de observator al derularii acestei noi aventuri in lumea blogurilor.

Am avut bucuria sa o avem cu noi si pe Florentina Anghel, de la Socrates Romania. Florentina ne-a vizitat si la ultima reuniune de proiect "ECDL for everyone", cand proiectul PELLEA era in stadiul de conceptie. Si cand spun bucuria, I really mean it! Florentina face parte dintre acei profesionisti cu care e o placere sa lucrezi, pentru ca te sprijina, te informeaza si iti plaseaza mingea ca tu sa marchezi golul... Ce diferenta fata de atmosfera kafkiana din alte institutii de-ale noastre, unde nimeni nu aude, nimeni nu vede si nimeni nu vorbeste!

Incheierea a avut si o nota de tristete, au fost cativa ani buni de colaborare cu aceiasi parteneri, am ajuns sa ne cunoastem si sa ne putem baza unii pe altii. Dar, vorba aceea, probabil ca ne-am "trait traiul" si ne-am "mancat malaiul"(sau fondurile de la UE?!) Sentimentul meu e de datorie implinita, cred ca e un proiect care va continua sa faca pui, adica sa dea nastere la altele in timp...

Un sfarsit de saptamana cu moina in Bucuresti, cu familia si prietenii... Timpul a fost asa scurt, ca n-am mai apucat sa incerc sa-l contactez pe Dragos, sa vad daca nu e careva interesat de o reeditare a meetup-ului bloggerilor romani de saptamana trecuta de la Secuiesc.

Zapacita de RON si ROL, mi-a venit greu sa ma inteleg cu bancomatele, taximetrele si notele de plata din restaurante. Zgomotul strazii si fumul de tigara din locurile publice m-au terminat - ca sa nu mai vorbesc de muzica de fond din majoritatea magazinelor. Incep sa privesc Irlanda ca pe o oaza de liniste si aer curat...

Revenita in Timisoara la inceputul saptamanii, mi-am mai revenit. Fumul de tigara e si aici omniprezent, dar macar e mai liniste, cu tot traficul turbat din cauza lucrarilor de reparatie a drumurilor.

Se pare ca am reusit din nou sa-mi mobilizez fostii colegi de clasa, si maine va avea loc o adunare generala cu un perdaf puternic pe teme de non-blogging (adica "mai ziceti si voi ceva si nu ma mai lasati sa vorbesc singura!")

Sfatul batranilor...

2005-11-10T12:19:00.000+01:00

Aseara am avut musafiri: "sfatul batranilor" din departament s-a tinut la mine acasa. Dupa cateva pahare de vin si multe subiecte dezbatute, a venit vorba si de blogurile celor din grupul nostru.

Pentru mine a fost un fel de cenusa in cap: n-am mai scris de atata amar de vreme aici!
Si nici n-as putea spune exact de ce. Da, am fost si sunt ocupata. Dar o jumatate de ora zilnic mi-as putea gasi, daca m-as stradui. Cred ca e vorba de un sentiment de vinovatie. Ca sunt alte lucruri mai importante de facut. Dar jumatatea de ora astfel castigata nu pare sa se duca nicaieri altundeva...

As putea gasi scuze, ca-n celebrul banc cu elefantul si soricelul care a fost si bolnav... Dar nu ajuta la nimic!
Am pornit un blog nou (inca unul?!), dar nici asta nu e o scuza.
La Wikimania in Frankfurt, Ross Mayfield spunea: unii prefera sa contribuie la o wiki; altii sa scrie un blog; altii sa scrie mail-uri; si altii sa comunice prin IM. Pe mine chestia asta m-a pocnit, vorba lui Kafka, precum o lovitura de pumn in tidva: Ross avea dreptate. Mai mult decat atat, fiecare dintre noi trece prin perioade cand prefera una dintre formele de comunicare in detrimentul celeilalte. Si , clar, acum eu sunt nu in perioada albastra, ci in perioada IM: sporovaiesc cat e ziulica de lunga.

Mamzel Ahern rupe gura targului cu romane epistolare bazate pe schimburi de e-mail. Poate ca intr-o zi am sa ma hotarasc sa fac ceva cu arhivele mele de IM; cateodata stau si ma minunez cum unii reusesc sa scoata la iveala ce-i mai bun in mine, iar altii ma incita la intepaturi si mici rautati. Si uneori am senzatia pregnanta ca nu sunt eu aceea care vorbeste: cuvintele trec prin mine, dar eu sunt doar mesagerul (ca-n Celestine), oamenii au nevoie de o vorba buna si eu se nimereste sa fiu pe acolo.

In dimineata asta vorbeam cu un irlandez din indepartata Japonie, care e pasionat de istoria antica (mi-a marturisit ca Roma e singurul loc unde s-a simtit vreodata acasa), si cu care schimbam impresii despre "predarea" online (acum realizez ce putin imi place cuvantul asta!), comparativ cu cea fata-in-fata. Uneori ajung sa empatizez mult mai bine cu studentii cu care lucrez online decat cu cei pe care ii vad si ii cunosc in carne si oase. Intr-un fel, e ca si pentru un nevazator - i se dezvolta mult mai bine celelalte simturi. Nevazand omul cu care vorbesti, ajungi sa-l "simti" intr-un fel aparte, mai subtil...

Gata! Inapoi la munca! Si spre deliciul publicului cititor, am sa adaug avatarurile celor care au fost prezenti aseara la "sfatul batranilor";-) Colega noastra ne-a creat la fiecare cate unul, si acum cu mandrie fiecare birou afiseaza "poza" stapanului! Ia ghiciti care sunt eu:P...

Toamna aici...

2005-10-14T22:20:00.000+02:00

A venit toamna... pe nesimtite...pe neasteptate... Canalul pe malul caruia vin la servici (pana ma intalnesc cu raul adevarat) e in curs de amenajare - il dragheaza, il curata, il perie;-) Cand se arata, soarele straluceste orbitor, la fel si firele de roua din iarba..

Am tot mai mult de lucru - inca o data teoria ca daca iti schimbi serviciul ca sa scapi de o problema, problema se muta si ea cu tine- e dovedita! E nevoie sa te schimbi tu mai intai...
Si nici nu stiu daca asta e o problema - de vreme ce-mi place asa de tare ceea ce fac!

La amiaza, un anunt pe mail:

Special lunchtime concert today (Friday 14th) featuring artists associated with the Nomad and Sanctuary projects at the Irish World Academy of Music and Dance

Mickey Dunne (pipes)

Aland Assari (fiddle and song)

Elikya (Congolese choir)

1.15pm, Performing Arts Centre, Basement, Foundation Building
ALL WELCOME; ADMISSION FREE

Am dat fuga. Pranzul se poate sari. Concerte de pranz se tin in fiecare marti si joi, azi a fost unul exceptional. Ce-mi place mie in campusul asta e totala transparenta si conlucrare - tot ce se intampla vine pe mail (inmormantari, pensionari, angajari, spectacole, competitii). Nu exista "pereti" intre facultati, studentii sunt expusi la de toate. Ieri si azi a fost o expozitie pe un nivel intreg de cultura si civilizatie chineza, organizata de studentii chinezi care invata aici - dar din pacate acolo n-am ajuns!

Apropo de inmormantari, ieri seara la 19:30 am intalnit una pe strada. Ce, credeati ca e ca la noi, sa-si ia lumea liber sa mearga la inmormantare? Nu, aici mortii se ingroapa seara, cand vin oamenii de la servici. Ce daca e intuneric la cimitir?! Se pun lumini!

Si inca ceva: nu fiti tristi, trenurile noastre nici nu sunt chiar asa de rele! Am luat prima data trenul catre Dublin, unde am avut o intalnire programata la IBM. 20 de minute pana la Limerick Junction cu un tren de navetisti. Alte 2 ore cu InterCity. Bun, nu arata chiar ca "foamea". Dar n-avea nici pe departe fata de InterCity. Ce vedeti aici e o poveste: cam asa arata "caruta".

Wikipedia si WikiMania

2005-10-10T14:55:00.000+02:00

Am tot amanat, am tot amanat... Pana cand a venit Peter Gluck si cu vorbe frumoase m-a momit sa scriu un editorial pentru INFO Kappa. Cand am avut un termen si mi-am dat cuvantul, s-a putut, cu toata gripa si cu toata durerea de cap.

Peter zice ca suna bine. Poftiti de cititi si domniile voastre...

Drumul spre servici

2005-09-27T12:16:00.000+02:00

Ieri a plouat cu bulbuci. Credeam ca n-o sa mai vad soarele. In dimineata asta insa... Drumul asta spre servici e pur si simplu superb, mai ales cand zbori ca vantul pe bicicleta si in casti rasuna Andrii Popa;-)

Copacii de aici au suflet. Vorbesc serios. Ieri s-a suparat unul pe mine si s-a pus pe scartait din crengi de m-au trecut fiori reci pe sira spinarii. Alteori cate unul mai tinerel pare sa se incline in fata mea;-) Nu e de mirare: sunt in patria druizilor!

Nu e de mirare ca s-a pus la punct un sistem de supraveghere a lepriconilor. Eu sunt cam ocupata acum, dar daca vedeti ceva, nu uitati sa-mi spuneti si mie!

2005-09-26T16:03:00.000+02:00

Cum sa te superi la asa un mesaj de eroare?!

Bobocii...

2005-09-21T18:05:00.000+02:00

Aud de mai multe saptamani vorbindu-se despre "orientation week". Pana ieri n-am realizat despre ce este vorba. Ieri, coborand din autobuz, am vazut cum un grup in portocaliu astepta in statia de autobuz sa preia bobocii care soseau. Fiecare calator era "scanat" si, in caz ca era depistat drept boboc, i se sarea in ajutor. Campusul incepe sa se umple, si saptamana asta sunt aici doar studentii de anul I. Asociatia studentilor (The Student Union) organizeaza in intregime primirea, turul de orientare prin campus si... distractia - in fiecare seara e programat cate un eveniment. Reprezentantii Asociatiei puteau fi deosebiti prin tricourile galbene sau portocalii pe care le purtau (inca nu sunt sigura care era diferenta, dar in vreme ce "portocalii" tindeau sa stea locului in puncte fixe, "galbenii" erau aceia care plimbau grupurile de jur imprejur.
Erata: "portocalii" erau cei platiti de Ulster Bank pentru reclama!

Bancile din jur au oferte avantajoase pentru studenti (un credit de 50€ pentru telefon daca deschizi un cont acum la noi!), magazinele se aprovizioneaza din greu...

Incepe anul universitar!

Saptamana asta nu se fac cursuri si studentii din anii mari nu s-au intors inca. Bobocii au la dispozitie tot campusul numai pentru ei!

La radio astazi se vorbea despre situatia cazarii si cat de mult s-a imbunatatit ea in ultimii ani. Exista tot felul de stimulente pentru cei care construiesc locuinte si le inchiriaza studentilor. Rezultatul? Zona din jurul campusului e plina de cartiere cochete, cu case si cateva zone de blocuri. E plin de case cu 2-6 camere plus living-room si bucatarie, care se inchiriaza la studenti.
In general, nu sunt decat ei acolo. Rareori se aventureaza persoane din afara universitatii sa locuiasca in zonele respective, pentru ca sunt vestite ca "zgomotoase". Internet, autobuz la scara, tot felul de inlesniri. Si totul din fonduri private - cetatenii obisnuiti se grabesc sa achizitioneze case pe care apoi le inchiriaza la studenti. Tot felul de inlesniri acordate de stat ii incurajeaza sa faca asta. Cine construieste? Firmele de constructii, care apoi incredinteaza gestiunea agentiilor imobiliare, pana cand totul se vinde. Toata lumea pare multumita. Fata de Luxemburg, unde era o criza acuta de locuinte, aici oferta depaseste cererea.

Irlanda a fost o tara foarte saraca, si urmele se vad inca. Dar are forta sa gandeasca un viitor mai bun. Multe lucruri nu merg - multa birocratie, incetineala , reguli care par ridicole in ochii unui strain. Dar exista bunavointa si lipseste cu desavarsire grija pentru capra vecinului. Strainii sunt priviti cu ochi buni - tara se umple de polonezi si nimeni nu pare sa se ingrijoreze, subiectul zilei e o berarie poloneza care s-a deschis in centru, reclamele de la radio includ cuvinte poloneze...

Si lumea munceste constiincios, dar fara incrancenarea teutona. Stiu sa se bucure de sporadicele raze de soare, de prieteni, de muzica...

Cork sambata asta

2005-09-12T15:33:00.000+02:00

Am avut o saptamana turbata, care a venit dupa o alta la fel. Sambata am hotarat ca somnul ajuta, dar nu la fel de mult ca o calatorie. Si mai exista si tentatia de a merge la birou - seful mi-a trimis un SMS vineri seara batand un fin apropo ca daca am ceva de raportat el e sambata la birou.

Am scris un raport de o pagina catre 'mnealui in 10 minute, am inhatat hartile si ghidurile, si am alergat sa prind autobuzul de Cork. Cork e declarat capitala europeana a culturii anul asta, si sambata erau 3 evenimente programate:
- o incercare de a intra in Cartea Recordurilor dansand ceili pe strazi; (vezi Wikipedia pentru mai multe informatii despre ceili)

Cork sambata asta

- o zi cand cca 30 de case vechi adapostind institutii si locuinte erau, in mod exceptional, deschise pentru public;
- o demonstratie a mestesugurilor traditionale implicate in construirea vapoarelor.
Toate astea in cadrul saptamanii dedicate mostenirii culturale irlandeze.

Am invatat cateva lectii importante sambata:
- orarul autobuzelor e aproximativ; daca crezi ca ai pierdut buzul, fa efortul si du-te pana in statie. Cine stie? poate ai noroc!
- a lasa bacsis este jignitor - cel putin pe unde am umblat eu!
- intrarea libera declarata in programul manifestarilor nu-i opreste pe slujitorii bisericii sa afiseze contributia obligatorie de 3 euro atat la intrare, cat si la iesire; daca ai obrazul subtire, platesti de 2 ori;
- ultima cursa seara opreste in the middle of nowhere pentru un timp nedefinit, in asteptarea cursei corespondente din directia opusa, pentru ca cei doi soferi trebuie sa doarma fiecare la el acasa. Asa ca fiecare isi strange lucrurile, isi face casa, isi ia CD-ul din player, se cauta in buzunare, si se muta in celalalt buz, unde se instaleaza. Cu toata plecarea intarziata si asteptarea in camp, autobuzul a ajuns la fix la destinatie.

Tot mai putin timp...

2005-08-30T18:51:00.000+02:00

Orele par a fi intrat in sac... la fel si zilele... si lunile...
De doua zile trudesc la rescrierea proiectului care ne plateste - stiti voi, ca si cum stai pe o craca si incerci nu sa o tai, ci sa o modelezi, sa o infrumusetezi, sa o faci mai ... reala - ce poate fi mai real decat craca pe care stai? ca daca ea n-ar fi, ai fi in aer! Nu e o munca tocmai placuta, dar asta este! Ca-n bancul cu ardeleanul care se aseaza in pioneza: No daca-i musai...

Dar nu de aceea am intrat aici, in loc sa fac pauza de dezmortit membrele pe coridor.
Am intrat sa va povestesc ca m-am procopsit cu o bicicleta! Nu e ea chiar noua, a fost inchiriata sezonul asta, dar colegii m-au asigurat ca face toate paralele pe care le-am dat pe ea. Si eu care ma dusesem la magazin doar sa arunc o privire! Asa ca azi dimineata, in loc sa vin pe jos la Universitate, am venit pe cal inaripat;-)

Nota: a mea nu e rosie, ci albastra! A vrut nenea ala sa-mi vanda una roz de ti se strepezeau dintii, dar a fost de-ajuns sa ma gandesc la reactia fiica-mii, si am spus un Nu hotarat!

Maine primesc vizita unui tehnician de la providerul de Internet - sa vada de ce conexiunea de acasa nu ma lasa sa public nimic pe nici un blog. Tineti-mi pumnii!

Ganduri de dimineata devreme

2005-08-19T06:10:00.000+02:00

E 5:30 am, la ora 5 am facut ochisori(desi afara e inca intuneric bezna) si m-am hotarat sa incerc sa repar template-ul. Cu ajutorul onor publicului cititor (vezi comentariile la insemnarea precedenta!) am reusit in doi timpi si trei miscari! Plecaciuni si adanca recunostinta, doamnelor si domnilor!

Ascult ClassicFM (un pont vandut de o prietena din Bucuresti!), si ma rasfat cu un concert inedit pentru vioara - e prima oara ca aud de Philip Glass. Probabil i-am mai auzit muzica, dar nu am stiut cui apartine. La ora asta se transmite Elgar, Berlioz, Dvorak - ce deliciu!

Nu numai muzica in sine, dar si comentariile sunt interesante. Am ascultat Simfonia fantastica de zeci de ori, dar acum aflu ca Berlioz a compus-o la 23 de ani, din amor nebun pentru o actrita irlandeza. Si se pare ca dumneaei nici n-a catadicsit sa o asculte vreodata!

Afara ploua molcom si Londra anunta ca sfarsitul de saptamana va aduce ploaie si frig. CNN si Yahoo se cam contrazic reciproc. Numai Dumnezeu dragutul poate sti! Eu nu ma plang, e bine si asa, si asa, am totdeauna ceva de facut!

Radioteleviziunea irlandeza are un program de muzica clasica la radio- RTE Lyric FM, 24 de ore din 24, care emite din Limerick. De ani de zile n-am mai fost atat de rasfatata cu muzica buna!

Iar la birou am descarcat iTunes, si dupa ce m-am "ospatat" cu tot ce au colegii mei pe hard-discuri (o gramada sunt muzicieni, asa ca va dati seama!), acum m-am oprit tot la radio, si tot la muzica clasica.

Sa mai ascult stirile? Sa le citesc in Wikipedia? Pasesc incet-incet spre un alt stil de viata - la Frankfurt imi venise ideea sa-l botez "the SoSo way of life", ca o parafraza la "the Dodo way of life" din Ice Age ;-)

Am dezlegat enigma: e luna plina! Pana acum am gasit 3 persoane care se plang ca nu au putut dormi azi-noapte!

Ma dau batuta!

2005-08-17T21:44:00.000+02:00

Ultimele 3 ceasuri, in loc sa ma duc la bazin, sau la cumparaturi, sau... in lume, am incercat sa repar template-ul asta spart. Nu gasesc buba si pace! Asa ca mai iertati infatisarea asta hidoasa si cascata barem cateva zile, pana-mi vine vreo idee!

Lumea-ntreaba...

2005-08-17T19:20:00.000+02:00

cand am de gand sa revin cu informatii si povesti despre Wikimania?!

Ei bine, candva. ..

E mult de lucru la birou si nu reusesc sa ma cuplez pe altceva, sunt la servici de la 9 la 9, de trei zile imi tot propun sa ajung pentru o ora la bazin (e la 7 minute de aici), ieri mi-am permis luxul de a-mi lua hartoagele si de a iesi sa citesc pe iarba afara.

Azi am reusit sa revad cateva dintre insemnarile facute pentru Coniecto si sa le public, dar pana la a ma pune in starea de spirit adecvata pentru a povesti cum a fost, mai este!

Si mai am o problema: laptopul meu de acasa pare a fi usor bolnav: a luat un troian, ceva...
Nu mai pot publica nimic, nici pe Flickr, nici pe Blogger. "The document contains no data" in Firefox, "This page does not exist" in IE. Daca e cineva pe aici care are vreo idee... Am incercat tot ce-am gasit pana acum - no chance!

Mi-am jurat sa trec pe Linux cat de curand, dar pentru asta-mi trebuie cateva ceasuri bune de lucru.

Am o senzatie de bine cum n-am avut de mult. Vin dimineata la universitate pe malul raului, ascultand conferinte la stick-ul MP3 pe care l-am achizitionat in Germania (cel vechi s-a harbuit de tot, bateriile nu mai faceau contact). Am o sursa excelenta! La birou am gramezi de lucru, dar incep sa intrezaresc un fir rosu in ceea ce fac.

Mercur a revenit in mers direct, deci e probabil ca de acum incolo sa putem fi mai creativi si mai productivi.

Inca o zi in Frankfurt

2005-08-08T16:16:00.000+02:00

WikiMania s-a terminat ieri seara, dar eu mai raman o zi in Frankfurt. Incep sa simt oboseala, ritmul a fost foarte alert, nici un moment de plictiseala.

3 zile pline, o gramada de contacte si discutii interesante. Un eveniment de exceptie. Voi scrie mai multe in zilele urmatoare, am o gramada de insemnari schitate, nimic terminat insa. Si nici timp sa o fac acum nu am.

Singura nerealizare e ca nu am reusit sa intalnesc singurul roman prezent la conferinta. Nu stiu cum s-a putut intampla, dar am reusit sa nu ne ciocnim in nici o ocazie.
Asta este!

O conferinta extraordinara, cu bani putini si cu extraordinar de mult entuziasm inclus. S-a dovedit ca se poate! Spiritul Wikipediei e fantastic - mai multe despre asta intr-o insemnare viitoare!

Tag: wikimania

Dupa ploaie vine soare

2005-08-03T02:02:00.000+02:00

Asta trebuie sa tin minte pentru data viitoare cand ma apuca amok-ul, ca nimic nu e vesnic si ca toate trec. Pana si starile rele. Pana si vremea urata. Asta cu vremea e cea mai usoara, fiindca aici vremea se schimba de la o ora la alta. Si nimeni nu crede in prognoza meteo;-)

La 5 dimineata cand m-am trezit era un soare minunat, deja de vreo 3 sulite pe cer. La 8 cand am dat sa ies ploua. La 12 i-a tras o ploaie cu bulbuci. La 2 era un soare stralucitor, si a tinut-o asa pana la 10 seara.

Ma pregateam de Wikimania. Si fiindca seful ne-a incurajat sa ne luam niscai concediu, ca nu ne cauta nimeni in cap cat si cum si de ce, am facut un plan maiastru ca dupa Frankfurt sa revin in Luxemburg, sa-mi inhat bicicleta, si sa fac excursia mult visata de 3 zile pe malul Mosellei de la Trier la Koblenz cu bicicleta. Ce daca n-oi putea sa-mi aduc bicicleta aici? Macar voi avea un tur de ramas bun cu ea.

Am cumparat biletul de avion, dar restul... cazarile si traseul si amanuntele... parca nu ma tragea inima. Duminica sezand sub plapuma mi-am zis ca e momentul sa demarez actiunea. Am adunat informatiile, am identificat locurile ... totusi, strangerea de inima persista. Vorba romanului, simteam ca nu mi se arata. Un prieten mi-a zis ieri - renunta, ce naiba! daca asa simti.

Azi povestesc cu o prietena care e in Germania. Imi zice ca vremea nu e tocmai torida si ma hotarasc sa verific prognoza meteo. Ce sa vezi?! Ploaie si frig toata saptamana viitoare! Ce soare, ce baie in Mosella, nici pomeneala! E clar, asta era. Va trebui sa anulez totul. Wikimania si retur.
Data viitoare n-am sa ma mai indoiesc de presimtiri!

Adio bicicleta mea... Ne-au legat atatea aventuri! Dar de-acum, e vremea sa ne spunem adio. Om gasi noi alta mai trainica si mai frumoasa de cumparat pe-aicea...

O luna fara blogging

2005-08-01T03:16:00.000+02:00

Acum realizez ca n-am mai suflat o vorbulita de cand m-am mutat in casa noua, adica de exact o luna. Am avut multe de facut? Sa zicem. Dar pana acum doua-trei zile foloseam laptopul sezand pe mocheta sau in varful patului, chinuindu-ma macar sa ma tin la curent cu ce se intampla in lume.

Serviciul pe de o parte - mult de citit, multe contacte de organizat si documentat, si pe urma povestile fara de sfarsit de pe Y! mi-au mancat cea mai mare parte din timp.

O sa incerc sa-mi revin in fire si sa-mi reorganizez programul, ca sa las timp si energie si pentru blogul acesta.

Numai cateva ganduri acum pentru cei de acasa: aici sunt 13 grade si eu jinduiesc la caldura din Romania! Incep sa ma gandesc ca ceaiul lektorului n-ar fi o idee atat de rea in atari conditii. Am inchis usile la camere si am facut proba caloriferului pentru zece minute (nu mai mult, costa de te usuca!) Am pus o haina in plus, ba chiar si doua, dar n-a ajutat prea tare. Dardai in continuare... Vineri imi povestea cineva despre un doctorand portughez care in ianuarie a cedat nervos si s-a intors la mama acasa, ca nu mai poate fara sa vada soarele. Am zambit superior, dar azi nu mi se mai pare atat de greu de imaginat...

Si ironia sortii, mai e si Bank Holiday, adica luni e liber si totul e inchis! Normal ca mi-am adus mormane de lucru acasa, si normal ca nu sunt nici la jumatate cu ce-mi propusesem sa fac! Macar mersul pe jos pana la servici ma mai incalzea... dar despre asta cu alta ocazie!

Porti deschise la IDC

2005-06-24T00:52:00.000+02:00

Lunea trecuta, sefu' s-a dus in vizita la un alt coleg, mana lui dreapta, si i-a spus ca avem o saptamana sa ne pregatim pentru un eveniment di granda, cum n-a mai fost in Universitate, dar o sa mai fie, cu invitati dinauntru si dinafara universitatii, care sa vina sa ne vada unde ne-am mutat (Interaction Design Center s-a mutat in saptamana in care am venit eu la interviu, in februarie), si ce facem noi aici. Si sefu' a plecat in strainatate.

Si abia pleca...stapanul (ca batran nu e !) - ce mai freamat, ce mai zbucium! Toata lumea a sarit sa pregateasca ceva nemaivazut si nemaiauzit cu care sa impresioneze. Pana si noi, care abia am urnit proiectul, am incropit o prezentare, niste afise, niste brosurele...

Seara, lumea nu se mai dadea dusa de la serviciu. Se facea 10 seara si eram acolo toti in par. Marti a fost zi de repetitii. Si miercuri - o adevarata sarbatoare! Au venit si sefi de catedra, si profi importanti, dar si vecini de-ai colegilor cu droaia de copii si nevestele dupa ei. Studenti, masteranzi, doctoranzi, puhoi de lume. Cu cate un pahar de vin in mana, colindau spatiile proiectelor si povesteau cu noi sau intre ei. Daca tema noastra era oarecum absconsa, ceilalti aveau ce sa arate: realitate virtuala, muzica generata in functie de culorile dominante intr-o secventa de film, un joc care sa determine copiii bolnavi de astm sa-si gestioneze boala...ca sa pomenesc numai cateva din multele proiecte.

M-am trezit dand explicatii detaliate nevestei unui profesor celebru si expediind rapid un doctorand englez care chiar era interesat de problema, am trancanit cu tot felul de doamne dragalase de prin administratia universitatii, dar evenimentul a fost un succes deosebit. Toata lumea s-a simtit bine, musafirii nu se mai dadeau dusi, cei din celelalte departamente spuneau ca trebuie sa organizeze si ei asa ceva... A fost si un discurs (doua chiar) dar scurte de tot, care au explicat ce facem noi acolo - in loc sa taram oamenii spre calculatoare, studiem comportamentul uman si ne gandim cum sa aducem calculatoarele la ei! - m-am simtit de-a dreptul mandra ca sunt cumva si eu inclusa in oala asta!

Seara s-a terminat intre noi, cu niste pizze cat roata carului si cu un pahar de vin alaturi - am ajuns acasa aproape de miezul noptii, terminata!

O mana intinsa pentru cercetatori

2005-06-22T11:52:00.000+02:00

Citind in diagonala paginile universitatii din Amsterdam unde Lilia a facut o prezentare despre cercetarea in domeniul blogurilor si folosirea blogurilor in cercetare ieri, am dat peste ceva interesant: o mana intinsa! Nu e nimeni interesat pe acolo pe la noi pe acasa?!

Stiu, nu e asta calea usoara. Dar avem nevoie de specialisti in Managementul cunostintelor, nu numai in cercetare si invatamant, ci mai ales in practica. Lumea n-a prea auzit de asta, nu "da" bine, nu e (inca) la moda in Romania...

Si, ca tot veni vorba, nu vede nimeni acolo acasa ca majoritatea site-urilor de universitati folosesc sisteme de management al continutului si nu pagini proiectate special, care se actualizeaza greoi din an in Paste. As vrea sa pun si eu link catre facultatea pe care am terminat-o la Bucuresti, catre catedra unde mi-am sustinut doctoratul. Aceleasi fisiere Word trantite pe web, nici o vorbulita in limba engleza, pagini intr-o vesnica reconstructie. Si daca n-ar fi cine sa le faca! Dar sunt convinsa ca facultatea e plina de oameni talentati si entuziasti. E ceva in neregula cu sistemul insa.

Inima la loc

2005-06-19T17:29:00.000+02:00

Trebuie sa marturisesc cu mana pe inima ca dupa ce am ajuns aici, vreme de cateva zile bune am avut dubii serioase asupra capacitatilor mele intelectuale. Credeam ca le-am uitat pe undeva, dupa ce am hoinarit prin atatea locuri;-) Am stat trei luni pe tusa, mintea mea a intrat intr-un soi de hibernare placuta, citeam numai ce-mi facea placere, trageam de mine sa lucrez si cateodata mai si reuseam... Ajunsa aici, imi tot spuneam "de maine ma apuc serios de treaba". Dar dupa ce ai tot amanat lucrurile, rotitele ruginite se pornesc mai greu. Ce sa spun, teama mea era ca n-or sa se mai porneasca de loc!

Si marti - brusc si dintr-o data, la 5 dimineata, m-am trezit si m-am asezat la lucru. Trebuia sa termin un articol scadent de mult, trecuse si ultimul termen, dar degeaba. De data asta nici raceala cutitului de langa os nu ma determinase sa ma apuc de treaba. Si brusc, intelectul meu s-a trezit. Pe la 11 inca scriam frenetic, am trimis un mail la birou ca intarzii (secretara m-a privit ca pe o extraterestra pentru asta!) si pana la doua, articolul meu a fost gata!!!

La birou am continuat in acelasi ritm, am dat gata toate restantele din saptamana trecuta!
Nu stiu care a fost factorul determinant -ca in sfarsit am un colt al meu care e pentru lucru, natura mirifica din jur, rasfatul cu Internetul intr-o camera cat o debara, atitudinea colegilor care m-au adoptat din prima clipa...nu stiu. Cert este ca am revenit pe baricade si ma simt mai bine ca niciodata. Seara cand plec de la servici ma abtin cu greu sa nu fluier si sa sar intr-un picior - desi la cum merg lucrurile pe aici, nici nu cred ca ar fi considerat chiar asa de deplasat!

Lumea vine in pantaloni scurti la servici, mai pleaca la un meci, mai vine inapoi si mai lucreaza ceva, mai iese la o cafea... Eu care am fost invatata sa spun unde plec si cat stau peste tot pe unde am umblat ...dar in fine, cred ca am sa ma adaptez!

Am chef de lucru, idei, entuziasm, putere de lucru, ma uimesc chiar si pe mine. Sper sa ma tina!

Hai, acum afara, la aer, sa mai vizitam un cartier!- ca asta e corvoada mea zilnica pana imi gasesc un apartament!

Putina socializare...

2005-06-19T17:28:00.000+02:00

Miercurea asta n-a mai fost rounders, ci volei, sport la care vrand-nevrand a trebuit candva sa ma pricep. Preferatul meu era baschetul, dar ba era sala de sport in reparatii, ba nu avea profa chef, asa ca am prins si ceva volei. Da, dar n-am mai jucat de 100 de ani. Mi-era putin jena, cand i-am vazut ce meseriasi sunt, cu minge, stalpi rabatabili si fileu. Primul set a fost de rasul curcilor. Zburau mingile in toate directiile, numai spre teren nu. Pe urma ne-am mai intrat in mana si a inceput sa mearga. In tot cazul, a fost nemaipomenit sa ne rostogolim pe gazonul impecabil din spatele cladirii noastre, sa radem si sa respiram aer curat! Cerul de aici e nefiresc de limpede, de multe ori ma intreb daca nu suntem intr-o realitate virtuala:-) De data asta, pozele au fost interzise, ca sa joace toata suflarea - asa ca n-am ce sa va arat!

Necazul a fost ca dupa partida de volei, doua zile nu mi-am mai simtit bratele. Dar macar m-am simtit integrata...

Ia uitati ce zice fata asta

2005-06-14T23:51:00.000+02:00

Hoinarind printre bloguri, am regasit-o pe Irina, si am inceput sa citesc din urma. Avem ceva in comun noi cei ratacitori prin lume. Dar m-a socat cat de tare m-am regasit in ce spunea ea:

Nu cred ca mai exista cale de intoarcere o data ce ai devenit un ratacitor. Ideea de "acasa" devine o idee confuza, un concept relativ. Poate subiectul cel mai sensibil... mereu sunt persoane importante care raman de cealalta parte, mereu sunt lucruri pe care le uiti in partea cealalta cand iti faci din nou bagajul... si orice ai face, nu le poti reuni. Orice ai face, cand esti intr-o parte, iti lipsesc bucati din suflet care au ramas dincolo. Esti pentru totdeauna imprastiat in prea multe locuri, si nu te poti aduna. Tot ce ai in final este propria ta persoana, singurul bagaj pe care il poti cara in permanenta cu tine, oriunde te-ai duce. In tine se reunesc toate, in forma unei amintiri sau a unui gand, in forma lucrurilor cum erau pe vremuri... Dar nimic nu e palpabil, nimic nu e real, in tine se intalnesc numai spiritele a tot ce s-a perindat prin viata ta, pana cand devii o suma de fantome ale trecutului, prezentului, si ale unui viitor de locatie incerta.

Cand am ajuns in Romania in martie, ma asteptam sa ma simt in sfarsit acasa. Si m-am trezit tanjind dupa camera mea din Luxemburg, fara sa-mi gasesc locul nicaieri. La plecare mi-a venit iar greu sa ma desprind. Si acum uite cum ma simt "acasa" in chilia asta 2,5 x 2,5 - seara cand ajung, parca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior! Inchid usa, si sunt acasa! Si cand inchid ochii, amintirile din Moldova se succed cu cele din Santiago de Compostella, un colt din Timisoara imi aduce aminte de o strada din Viena, si raul Shannon pare un Cris mai rasarit...

Multumesc, Irina! Nu-mi mai par atat de ciudata in proprii mei ochi dupa ce-am citit insemnarea ta!

Diferente culturale

2005-06-14T00:01:00.000+02:00

Ei acu ca am baut Guiness-ul cumparat pentru barbecue-ul de la care am lipsit, sa-mi vars un pic si ofurile;-)

aici vara tine 3 zile; cele 3 zile au trecut deja- saptamana trecuta. Pentru ca la calendar scrie ca e vara, ei poarta tricouri si ele maieuri, slapi si fuste scurte. Dar afara sunt 13-14 grade! bate vant si din cand in cand ii trage si o ploicica;
"cartierele" au poarta de intrare si zid de piatra de jur imprejur. Daca va ganditi cumva ca puteti gasi o scurtatura...ei bine, va inselati amarnic. N-ai masina, esti fiica ploii! Si de cate ori sun sa fixez o intalnire pentru vizitarea vreunei locuinte, mi se dau indicatii ca si cum as fi cu masina. Nu-i vorba, ca alt drum si asa nu este!
pe harta exista sosele care inca nu exista in realitate. Pare incredibil, dar asa e! Se construieste intr-o veselie si fiecare apartament nou se inchiriaza cu de toate in el, de la toaster la masina de spalat. Si mobila, bineinteles.
fiecare bucatica de teren viran cotropita de buruieni este imprejmuita cu strasnicie - daca-ti face cu ochiul vreo margareta, vreun napraznic, vreo traista ciobanului, trebuie sa-ti pui pofta in cui;
castelele in ruina nu sunt vizitabile. Ei si ce daca sunt pe harta? Te multumesti sa le vezi din curtea atelierului de reparatii auto!
toate casele dintr-un cartier arata la fel. Ma si intreb ce fac aici bietii arhitecti, daca se construiesc zeci de case dupa acelasi plan;
nu e destul ca masinile circula pe stanga, dar imi ingheata sangele in vine de cate ori vad napustindu-se spre mine cate o masina cu scaunul soferului gol! sau cand vad un bebe asezat acolo, sau o batranica!
bancomatele lor nu vor sa vorbeasca cu mine; ma gandesc sa transfer bani in contul vreunui coleg care ar putea sa-i scoata; si ce daca cu Mastercardul de debit nemtesc am putut scoate bani de oriunde din Europa, pana si din Romania? aici nu functioneaza! Poate ca ar trebui sa incerc cu BCR Visa Electron;-)
am primit un cec de la universitate; banii nu se pot plati, ci doar vira intr-un cont; cont nu se poate deschide, ca n-am o adresa; un contract de inchiriere nu e suficient, trebuie o factura de gaz sau telefon, care sa soseasca la noua mea adresa pe numele meu; o casa nu pot inchiria, ca se cer bani cash. Din aceasta dilema nu puteti iesi, am zis!
s-a zis cu branzele cu mucegai! costa mai scump ca un parfurm frantuzesc aici! Trecem pe Cedar - unica varietate accesibila.
ce nu inteleg sunt preturile la sampoane, geluri de dus, creme de fata: 150% fata de Luxemburg! si nici acolo nu erau ieftine!
la restaurantul cadrelor didactice se serveste zilnic si un meniu vegetarian;
toata lumea e amabila si bine dispusa; la coborare, nu numai ca il saluti pe soferul de autobuz, dar ii si multumesti frumos. Si el tie! Sotul gazdei mele zicea ca din fatarnicie si din dorinta irlandezilor de a profita dupa fiecare strain, dar eu prefer sa cred ca e din suflet!
am intalnit pe strada foarte multe femei si fete frumoase: blonde, cu ochi albastri, si cu un aer jucaus aparte in priviri. Nici un barbat roscat - o fi doar o legenda, sau au emigrat cu totii?!
sambata mi-au trebuit 2 h sa gasesc un magazin care sa vanda lenjerie de pat si inca una ca sa inteleg ce se vindea acolo si cum sa fac sa nu dau 150 de eur pe o lenjerie de pat (camaruta in care m-am mutat dispunea doar de o saltea). Aflu din dictionar ce inseamna duvet - pot sa jur ca n-am mai auzit cuvantul asta inainte!

Cam astea ar fi. Azi ar fi a treia zi cand fac mai mult de 15 km pe zi pe jos in cautare de locuinta, am ajuns asa de daramata acasa ca nu mi-a mai ars decat sa gust doza de Guiness pe care o cumparasem pentru barbecue - amara!- si sa scriu aici. Colegii m-au sfatuit ca prima degustare sa fie la pub si din butoi - nu din doza, dar acum asta este!

Cu toata berea lor neagra si branza Cedar, dupa 20 de minute m-am saturat de Riverdance si am comutat pe Ada Milea - asta m-a facut in stare sa duc intreprinderea la bun sfarsit. Nici urma pana acum de ceaiul lektorului - mai cercetam!

PS. Tz tz tz! Pai de "zama de plosna" era vorba? Numai acuma m-am prins, ca o buna ardeleanca ce ma aflu!

Ziua sefului

2005-06-11T23:08:00.000+02:00

Cu riscul sa o patesc si eu ca tipul angajat la Google care a zburat dupa 2 saptamani din cauza blogului;-)
- azi, ziua sefului
- dimineata vin la lucru la 9:30 si patesc ca prefectul maghiar de judet oltenesc- cat vezi cu ochii, nimeni
- la ora 1, dupa ce declin delicat invitatia fetelor de a merge sa mancam un sandvici pe gazon, vine sefu' care ma invita la masa si la o plimbare
- discutam despre proiect toata vremea; imi cumpara un mar - e tot ce am gasit mancabil in magazinul ala
- sedem pe o banca pe malul raului si imi explica ce e cu proiectul si cu regimul asta de lucru
- ora 15- apar 3 torturi - ceai si cafea- suna adunarea
- cadoul sefului:

o carte cu titlu, numele lui pe coperta si recenzii pe dos - dar cu paginile complet albe - rade un pic amar - acum e obligat sa o scrie
si un cadou digital - un soi de "dispozitiometru" - cu poze de-ale lui potrivite si cu mormaieli (tot de-ale lui!) aprobative, moderate si dezaprobative (ceva in genul acesta, dar mult mai reusit!) facut in Flash

M-am gandit mult la Mark Jen asta si la similitudinile cu povestea lui despre primele zile la Google. Tin minte ca citindu-i blogul, exact la asta m-am gandit: ce vrea sa zica asta, ca la Google nu se lucreaza?!

Nu-i vorba ca in Luxemburg, intr-o seara, in autobuz, un coleg mai nou ca mine m-a intrebat jenat daca eu m-am prins astia cand mai si lucreaza, daca o tinem tot intr-o sedinta cat e ziua de lunga!

Am ajuns marti si am avut parte de o conferinta si un workshop. Miercuri am fost la o instruire si la meci. Joi a fost ziua sefului. Vineri petrecere de ziua sefului, de plecarea unei colege si de sosirea mea. Sambata barbecue(din pacate, la asta am lipsit, epuizata;-).

Concluzia? Nu va imaginati ca aici nu se lucreaza. Dar mi-a pus Dumnezeu mana in cap si m-a trimis intr-un loc unde conteaza rezultatele, si nu numarul de ore pe care le stai la servici! Si oamenii astia stiu cat e de important sa-ti cunosti colegii si altfel decat din sedinte si sa ai o atmosfera buna la servici! Cum altfel ar putea sa se gandeasca cum sa faca lumea mai buna, daca nu incep cu lumea din imediata apropiere?!

Despre partile "maro" ale situatiei intr-o insemnare viitoare!

Aveti putintica rabdare, stimabililor!

2005-06-09T12:36:00.000+02:00

Primesc mustrari ca nu scriu aici. Am mai multe motive.

Intai ca n-am apucat inca sa ma asez si am 1000 si 100 de lucruri de facut: fara o adresa nu ma ia nimeni in seama, si case de inchiriat sunt o puzderie, asa ca trebuie sa-mi misc fizicul sa le vad. Ca sa nu va mai spun cum arata distantele astea cand trebuie sa le strabati perpedes...

Doi: trebuie sa gasesc tonul potrivit. Credeam ca pot barfi orice aici, ca nu ma aude nimeni. Ei, ieri am aflat ca unii colegi de ginte latina se chinuiesc sa-mi descifreze blogul. Asa ca pazea!

In rest, toate bune si frumoase. Ajuns cu bine, tras la o gazda pe unde au trecut mai multi dintre colegii mei la sosire- un pic prea sociabila. Casa stil georgian pe 4 nivele. Chiuvete in fiecare dormitor. O baie ca o incapere de muzeu. Mobile de epoca inghesuite care pe unde. Cosmeticale, haine, sticle de vin, ghiduri turistice, carti aruncate peste tot intr-o vesela neoranduiala. Cand am aterizat acolo am crezut ca gazda nu stia de venirea mea - arata ca dupa bombardament totul! Seara cand m-am intors era la fel. Pe urma am inceput sa ma obisnuiesc. Familionul meu n-a fost in stare niciodata de un asemenea prapad:-)

Gazda era o poezie. Am fost avertizata ca o sa ma tarasca la Salsa joia si la pub lunea. Voia sa stie tot despre mine. In primele 10 min mi-a povestit viata ei. A doua zi mi-a tasnit prin fata goala pusca sa se duca la dus!
Sotul ei nu era nici cu o farama mai prejos. Incerca sa ma starneasca in discutii politice. Eu i-am povestit de calmul ardelenesc si de intelepciunea romaneasca, dar n-a ajutat prea mult!

Ieri a fost vara. Si azi. Am fost avertizata ca mai vara decat atat nu se face.
Dar a fost chiar bine. Si pentru ca ii invidiam pe studentii care stateau lungiti pe iarba in pauza de masa, ingerasul mi-a dat ce am cerut: de la 4 la 6 toata trupa a iesit pe pajiste la o tura de rounders - jocul din care se trage baseball-ul. Eu, imbracata la 4 ace si cu tocuri, n-am putut decat sa zac pe iarba la soare si sa admir jocul. Dar cum se intampla in fiecare miercuri, am sa am grija sa vin imbracata potrivit de acum inainte. Mi-am prajit obrazul stang, dar a fost asa de biiine!

Si pe urma, ca o workaholica ce ma aflu, am ramas la birou pana tarziu sa recuperez!

Din nou la drum...

2005-06-04T20:10:00.000+02:00

Plec in seara asta. A fost cea mai lunga vacanta pe care am avut-o vreodata. Si parca uitandu-ma la soare, la pomii din gradina si la buruienile vesele ca au reusit sa cotropeasca iar gradina, mi-ar place sa mai stau...

Adineaori, incercand sa mai lucrez ceva in ultima clipa, cu laptopul in poala pe banca din gradina, am auzit un zgomot in cires fara sa zaresc nimic, si mi-a venit in minte substantivul "fur":-)
Cand Praslea pazea merele de aur, catre dimineata venea "furul". Furul meu era o banala cioara, dar zgomotul pe care il facea in frunzis incercand sa apuce ciresele dolofane parea facut de o fiinta mult mai mare...

Pentru urmatorii doi ani, la lepriconi... oare mai cauta aur la capatul curcubeului? Fiica-mea insista ca trebuie sa invat sa beau bere neagra. In ultimele 3 zile, am primit o oferta de post in Irlanda, o oferta de casa de vacanta de inchiriat pe coasta (tot in Irlanda) si am aflat ca unul dintre colegii cu care m-am inteles cel mai bine in Germania nu e englez, ci...irlandez get-beget si a copilarit la Clonmacnoise!

E interesant cum atunci cand te focalizezi pe ceva, o sumedenie de informatii iti apar ca din senin. E ca si cum te acordezi pe frecventa unui post de radio... Si Internetul, care anuleaza distantele si face atatea noi sincronicitati posibile... Cand eram copil, as fi vrut sa traiesc in secolul XVI. Mai incolo, mi-a parut mai rau ca nu fac parte din generatia copiilor mei - cate sanse, cate posibilitati! Acum sunt fericita ca traiesc ACUM, si nici n-as mai schimba cu nimeni!

Expozodiac la Timisoara

2005-05-30T09:51:00.000+02:00

Tot asteptand viza, in loc sa plec direct din Timisoara sambata asta, m-am dus sa-mi vizitez parintii.
Si mi-a picat fisa ca e chiar perioada in care se desfasoara Expozodiacul. Asa ca am programat lucrurile in asa fel incat sa pot ajunge si acolo.

Ce este Expozodiac? Un fel de expozitie mai neobisnuita, in care se aduna o sumedenie de persoane, asociatii si edituri preocupate de astrologie, alimentatie naturista, terapii complementare. O sumedenie de standuri in care se vand carti, cristale, medicamente, cosmetice, mirodenii, se fac astrograme, analize energetice, psihologice, masaje, plus o scena pe care au loc fel de fel de reprezentatii. Si trei sali la etaj in care se desfasoara, in paralel, prelegeri si demonstratii. Expozodiacul a ajuns la a doua editie, imi amintesc cum anul trecut am urmarit cu sufletul la gura relatarile despre cum a fost acolo, fiindca nu am putut sa ajung. E un prilej unic zic eu de a intalni persoane care au preocupari similare, dar care urmeaza alte cai spirituale. De a schimba idei, de a-ti face noi prieteni, de a afla lucruri noi.

Am selectat din program cateva prelegeri de astrologie la care voiam neaparat sa ajung. Si, surpriza! am dat peste numele unui fost coleg de scoala generala care avea programata o auditie muzicala: Mihai Alexandru. Auzisem deja povestea lui de la alte foste colege. Cand am ajuns acolo, era inca devreme si am fost prima care a intrat in sala. Am avut impresia ca nu ma recunoaste. N-au trecut trei minute si si-a facut aparitia o alta colega de-a noastra pe care n-o vazusem de 30 de ani. Asta da intalnire de gradul III!

Muzica lui Mihai nu e muzica de divertisment. E o muzica serioasa, profunda, care vine sa exemplifice idei, teorii. O muzica ce te pune pe ganduri... Inchizand ochii, o si vedeam exemplificata printr-un balet, sau o secventa de film..

Am asistat la conferinte interesante despre influenta planetelor transpersonale, casele inchise, astrologia relationala, am vazut in carne si oase astrologi pe care-i stiam doar de pe listele de discutii, m-am indopat cu sucuri de la Favisan, am targuit podoabe si leacuri, am rasfoit carti, dar dincolo de toate... am incercat sa simt atmosfera de acolo. Muzica lui Gheorghe Iovu, care daruieste pace si armonie cu atata usurinta, muzica si dansuri indiene cu Sangeet Lahari de la Cluj, demonstratii de arte martiale, toate faceau parte din ambianta.

Sangeet Lahari

M-am ciocnit de prieteni vechi, care mi-au indicat o carte sau un remediu de care aveam nevoie. Nimic nu e intamplator... O asemenea adunare pare a fi o masina de creat sincronicitati, cei aflati pe acelasi nivel de rezonanta se apropie in mod natural.

Un lucru interesant: organizatorii au pus la dispozitia publicului un microbuz care facea curse gratuite din centru si pana la Expovest, unde s-a desfasurat manifestarea. Microbuzul era neincapator, o gramada de lume voia sa plece sau sa vina in acelasi timp. Dar niciodata n-a ramas nimeni jos, si daca a trebuit sa ne inghesuim mai bine de 30 de oameni intr-un microbuz cu 17 locuri. Voia buna si intelegerea au luat foarte natural locul nervilor cu care eram obisnuiti in transportul in comun. Fiecare se straduia sa se faca cat mai mic, sa poata incapea si ceilalti. Privilegiul unui anumit fel de public? Efectul manifestarilor de acolo? nu stiu...

Timisoara, din care am plecat acum aproape treizeci de ani, mi se infatiseaza tot mai atragatoare. Orasul care altadata mi se parea golit, fiindca majoritatea prietenilor emigrau in Germania, incepe sa-mi arate o alta fata...
Si ce vara splendida era la Timisoara...

Recolta de bloguri

2005-05-26T01:00:00.000+02:00

Ieri seara ne-am intalnit la AISTEDA cu profesorii care si-au exprimat dorinta sa afle cum se poate publica un blog. A fost o surpriza placuta, lume destul de multa si curiozitate cat incape.

Au fost si ceva probleme tehnice, dar s-au rezolvat, si fiecare dintre participanti a intrat pe usa cetatean simplu si a iesit ca posesor de blog. N-o sa zic acum chiar "blogger", fiindca ramane de vazut daca au sa-si pastreze entuziasmul initial si au sa continue sa scrie. Surpriza mea placuta a fost ca majoritatea stiau HTML si editarea Template-urilor nu a fost o problema atat de mare precum ma asteptam. Le-am recomandat sa continue singuri apeland la Prinsea si Roblogs, si sper sa se descurce.

Si au existat si ceva "victime" colaterale. Baietelul unei colege (sa nu ma spuneti la Blogger ca nu are 13 ani!), si domnul profesor Ioan Mihut, autorul unei excelente carti despre Euromanagement, care era in trecere pe acolo si a intrat sa vada ce se intampla!

Daca e vineri, e Alba Iulia!

2005-05-21T22:37:00.000+02:00

Desi conferinta de la ASE continua si vineri, a trebuit sa-mi iau ramas bun si sa ma intorc la Alba, pentru ca vineri la ora 12 aveam programata o prezentare in fata profesorilor din scolile alba-iuliene la Casa Corpului Didactic.

Prezentarea a fost dedicata metodei portofoliului asa cum a fost ea formulata in proiectul Pellea, si in mod special cursului de blogging desfasurat in cadrul acestui proiect. Rapidul meu a intarziat putin, asa ca pana la venirea mea, prezentarea proiectului fusese deja facuta.

Mind map-ul pe care incercam sa-l proiectez se vedea foarte rau, asa ca m-am hotarat sa apelez la farmecul povestilor pentru a pastra atentia auditoriului. M-am indepartat de la prezentarea pregatita in tren - am inceput vorbind despre curs, dupa care au urmat notiunile de baza, utilizarile care se pot da blogurilor, si exemple de utilizare a blogurilor in educatie.

Se pare ca i-am convins, pentru ca la sfarsitul intalnirii s-a cerut organizarea unui curs practic de initiere.

Se vede cum imi ciugulesc din palma, nu-i asa? de data asta n-am reusit sa adorm pe nimeni;-)

He, si a mai fost o discutie de milioane! ca din cauza Internet-ului, copiii nu mai citesc. Asta m-a starnit! Cum sa le mai ceri in zi de azi sa citeasca Morometii, sau Ion, cand ei vad tone de filme, asculta muzica si navigheaza pe Internet? si se plang, de la cei de 6 ani pana la cei de 18, ca nu le ajunge timpul!

Cu tot respectul, i-am spus doamnei profesoare ca poate este vremea adaptarii acestor opere pentru epoca actuala. Mai o secventa din film, mai cateva replici esentiale intr-o inregistrare audio, fotografii, schite, samd.

Mi-aduc aminte ca acum cativa ani am gazduit la universitate un voluntar american, specialist in finante, om la vreo 56 de ani. Am incercat sa-l ducem la Muzeul Unirii. Dupa doua sali de pietre moarte, s-a plictisit si a vrut sa iesim. Mi-a spus ca un muzeu in care nimic nu se misca, nu vorbeste, nu se intampla, lui nu-i spune absolut nimic. Probabil ca e acelasi lucru si cu copiii nostri - cartile acestea nu le mai spun nimic. Si acum haideti sa fim sinceri: cati dintre noi am recitit, din 90 incoace, vreo opera literara clasica romaneasca?!

Poza istorica

2005-05-21T22:18:00.000+02:00

Dupa ce dl Prof Apostol a incheiat misiunea de escortare a VIP-urilor, s-a trezit asaltat de trei dintre fostii lui doctoranzi: Bogdan Ghilic-Micu, subsemnata, si Costin Pribeanu

Ca niciodata, am avut prezenta de spirit sa scot camera si sa rog pe cineva sa ne faca o poza!

Conferinta internationala de informatica economica de la ASE

2005-05-21T13:59:00.000+02:00

Am inceput ziua cu un material pe care-l aveam de primit prin mail, corectat si trimis inapoi intr-o ora. M-am hotarat sa-mi incerc norocul cu deja faimosul wireless de la ASE, mai ales ca la 9:30 deschiderea conferintei urma sa aiba loc in Aula Magna, adica la 2 pasi.

Referintele mele spuneau "cladirea rectoratului si sala de lectura". Amusinand ca un copoi, intru in sala de lectura. Jumatatea dreapta plina de PC-uri, ei asta da schimbare fata de vremea mea. Un afis descurajant: "coada pentru Internet se formeaza afara". Dar nu era inca nimeni, avand in vedere ora matinala, 8:00.

Intru si intreb cateva studente care stateau cuminti si citeau: "wireless? Internet fara fir?" Au ridicat din umeri. Ma duc la custodele salii - o doamna extrem de amabila.
-O, pai daca aveti laptop-ul, nu e nici o problema! Va puteti aseza oriunde! si-mi arata cu un gest echipamentul montat pe perete.

Asa-mi trebuie daca nu intreb de la inceput si-mi cheltui banii prin Internet-cafe-uri!(de data asta la Flamingo in Lahovari, ca pe Academiei era inchis!). Singurul dezavantaj: lipsa prizelor. Dar presupun ca si asta se putea rezolva. Bateria mea tinea o ora, exact atata timp si aveam, asa ca nu mi-am mai batut capul.

Cand am ajuns in Aula Magna, batea usor de ora 10:00 si dupa mine s-a si inchis usa si un grup vocal studentesc a inceput sa cante Gaudeamus igitur de m-au trecut fiori pe sira spinarii!

In deschidere, prof. Bogdan Ghilic -Micu a salutat cateva personalitati prezente in sala si am realizat ca erau acolo aproape toti ~~"monstrii sacri" ai~~* intemeietorii informaticii economice romanesti de la care invatasem (pe unii ii stiam doar din poze, povesti sau din cartile lor): Constantin Bilciu, Vasile Bita, Valeriu Pescaru, Gheorghe Vaida, Grigore Grama. Se sarbatoreau 40 de ani de invatamant romanesc de informatica economica, mai tarziu a fost dezvelita si o placa, si am aflat de existenta unei asociatii care incearca sa scrie o istorie a acestui invatamant.

Aflasem deja din program ca prezenta internationala era departe de nivelul din ceilalti ani, dar in schimb am putut recunoaste figuri cunoscute din mai toate centrele universitare de informatica economica din tara: profesorul Nitchi de la Cluj, profesorul Andone de la Iasi, prof Mihaela Munteanu de la Timisoara - ce mai, toata floarea!

Evenimentul a fost foarte emotionant, desi cam lung dupa gustul meu. Au vorbit pe rand dl. Anton Anton, secretarul de stat cu cercetarea de la MCTE, academicianul Florin Gh Filip, rectorul ASE , prof Ion Gh Rosca, si decanul facultatii de Cibernetica, prof Constantin Mitrut.

Am mai avut parte de un respiro muzical (eu credeam ca e incheierea!) cu acelasi grup vocal care a cantat Summertime, facandu-ma sa cred ca or fi americani, dar dupa aceea m-au convins cu o Sarba tot pe loc ca nu erau... Sarba a fost pur si simplu extraordinara, ori n-am mai ascultat eu de mult muzica romaneasca, ori am devenit excesiv de sensibila!

Si festivitatea a continuat. Dl profesor Nitchi de la Cluj a primit Premiul Grigore Moisil, decernat de INFOREC. Studentii participanti la concursul de programare au primit premii- si mai mici, si mai mari, culminand cu un laptop oferit de Omnilogic (de, fostii absolventi de ASE nu-si uita de unde au plecat!). Ce am remarcat a fost alura premiantilor - toti pareau mai mult sau mai putin subnutriti (sau asta a fost o opinie subiectiva datorata faptului ca sunt eu insami mama unui student caruia i-e tot timpul foame?!)

Bineinteles ca l-am reperat pe profesorul Constantin Apostol - mentorul meu de-o viata - in multime, si l-am urmat in deplasarea spre cealalta cladire prin pasarela de legatura. Dumnealui conducea suita de VIP-uri, asa ca am avut placerea sa-l salut pe fostul meu profesor, Valeriu Pescaru, care arata neschimbat, desi trebuie sa aiba de-acum o varsta! Celebrul Pescaru- Fisiere, baze si banci de date, de care poate cei din generatia mea isi mai amintesc. Ehehehe, era pe vremea imparatului Cobol, acum o multime de ani!

Pasarela dintre ASE-ul vechi si cel nou- nu-i asa ca arata bine?

Bogdan Ghilic-Micu dezvelind placa purtand inscriptia aniversara

Mihaela Munteanu de la Timisoara, cu care am facut cunostinta la Paris, la ECKM 04, a avut grija sa ma prezinte tuturor. Intentia a fost mai mult decat onorabila, dar la Cibernetica EU eram acasa! Dupa ce a incercat sa ma prezinte Constantei Bodea si ne-a facut sa ne imbratisam, ca doua bune foste colege de palier de la caminul C1 din Agronomie ce ne aflam, cred ca s-a convins! In tot cazul, tot promovandu-ne une pe alta, am reusit sa spunem tuturor celor intalniti despre candidatura Facultatii de Stiinte Economice de la UVT de a organiza ECKM '07 in Romania, la Timisoara.

Si acum vine bomba - am ajuns in holul mare de la Cibernetica, de pe Dorobanti, transformat in Internet Plaza de o donatie a Republicii Korea si bunavointa ASE-ului. Orice cetatean are dreptul la acces gratuit la Internet de aici- pentru un interval de maxim 1h si 30'. Asta da initiativa! de acum stiu unde o sa ma opresc dupa ce aterizez in Bucuresti!

Romania-Korea Internet Plaza

Alt colt din aceeasi Plaza

A urmat o sesiune in plen, la care s-au prezentat doar doua lucrari: una a fost cea a academicianului Florin Gh Filip, despre Sisteme suport de decizie (DSS) - extrem de interesanta, fiindca a luat-o de la inceputul inceputurilor si a prezentat clar contributiile romanesti in domeniu, cu care nu eram la curent.

A doua - a rectorului ASE, Ion Gh Rosca, a vorbit despre viitorul invatamantului economic in societatea informationala. Am apreciat intotdeauna realismul prof. Rosca. A stiut intotdeauna sa spuna lucrurilor pe nume si sa prezinte o realitate nefardata. A vorbit despre alinierea invatamantului romanesc la standardele invatamantului european, Procesul de la Bologna si posibila concurenta a scolilor straine care vor veni sa se instaleze la Bucuresti dupa 2007. Si desi este cea mai buna scoala de invatamant economic din tara, ASE-ul nu apare pana in prezent in nici un clasament international.

Am auzit doua lucruri care m-au surprins. Unu: ca se intentioneaza trecerea la finantarea individuala a studentilor printr-un sistem de vouchere, in loc sa mai fie finantate institutiile de invatamant. Ideea nu e rea, trebuie stimulata competitia, dar pana acolo trebuie asigurata o intreaga logistica. Studentul ar putea in felul acesta sa aleaga ce cursuri vrea sa urmeze, in tara sau in strainatate (cum asta? cand diferenta de pret e uriasa - de la 500 de eur la 8-9000 de eur). Sistemul suedez de invatamant este, dintre cele pe care le cunosc, cel care da cea mai mare libertate studentilor sa-si aleaga cursurile; 50% din totalul de credite transferabile trebuie obtinute din cursuri care se incadreaza in profilul ales, dar restul sunt absolut la libera alegere. O tanara care studiaza coregrafia poate avea acces la cursuri de chineza si management, daca cumva se gandeste ca dupa ce nu va mai putea dansa sa ajunga la conducerea Operei din Beijing, de exemplu.

Sunt tare curioasa cum se va putea pune in practica asa ceva la noi, unde nu exista, in fapt, consiliere profesionala, si unde lumea e obisnuita sa mearga in turma.

Am mai auzit o minunatie - ca profesorii vor trebui sa dea note dupa legea normala. Am crezut intai ca n-aud bine. Dar era vorba chiar de distributia normala a notelor, de clopotul lui Gauss.

Cum adica, daca in anul respectiv am mai multi studenti straluciti, sa nu pot sa le dau la toti notele pe care le merita? Si viceversa, daca nimeni n-a invatat nimic, sa fiu obligata sa ii trec pe toti?! Deja pot sa-mi imaginez o grupa facand pact de neinvatat, doar pentru ca stiu ca proful e legat de maini de "legea normala" si nu-i poate pica in masa! Mare e gradina ta, Doamne!

Pranzul din Moxa l-am sarit. Stiu ca era un bun prilej de socializare, dar mai intai m-am lasat atrasa de mirajul Internet Plaza - numai 5 minute sa-mi verific posta!, pe urma am intalnit o fosta colega de facultate, actualmente profesoara la ASE, iar in final m-am gandit sa trec sa-mi salut o matusa care locuia peste drum si era tocmai in curs de mutare. Ei bine, am avut sansa vietii mele sa intalnesc 5 matusi din 6 adunate laolalta (mama e a saptea!), asa ca nu mi-a parut de loc rau! Unde mai pui ca m-au hranit, pupat si interogat pe toate fetzele?!

Despre comunicarea sustinuta la sectiunea de Knowledge Management am scris pe Coniecto.
Nu cred ca a interesat pe cineva, desi dl prof Tudor Leahu de la Chisinau, o straveche cunostinta de la trecutele simpozioane m-a incurajat, si moderatorul mi-a adresat si cateva intrebari. Cu una cu alta, m-am simtit cam ratacita pe acolo cu subiectul meu despre bloguri in educatie.

Ce m-a socat a fost ca din nou lucrarile s-au desfasurat doar in romana, desi in sala se aflau invitati de la Szeged. Era un prilej foarte bun sa ne exersam engleza, chiar daca am fi fost numai intre noi. Dar asa, consider ca a fost o lipsa de politete fata de invitati. Imi aduc aminte de o faza de acum 4 ani, cand la aceeasi conferinta (pe atunci cu rang de simpozion), dupa o introducere in engleza, s-a hotarat brusc trecerea la limba romana, si cativa invitati au parasit demonstrativ sala. Subiectul ii interesa, evident, de aceea alesesera masa rotunda si nu o alta sectiune, dar gestul nostru le-a aratat ca nu sunt bineveniti. Oare e asa de greu? Ce se fac respectivii colegi cand trebuie sa vorbeasca in strainatate? De ce ne e jena noi intre noi?

Seara, dupa un Microsoft event, dupa ce m-am ospatat si am povestit cu cativa dintre cei prezenti (printre ei, Paula Apreutesei, de la Microsoft Romania, care in 1995, pe cand era redactor la PC World, m-a incurajat sa public primul meu articol despre auditul sistemelor informatice), am simtit nevoia sa scriu o insemnare aici - live de la evenimentul in desfasurare. Surpriza: Blogger.com nu functiona! Intru pe YM, dau de octiliniu, intreb daca la el merge, si pana la urma ma dumiresc ca site-ul era pe oarece lista neagra, presupun. Am mai patit asta pe cand eram in spital la Munchen, doar ca acolo primeam si un mesaj: site cu continut imoral!!!

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa!

*NB. Am folosit expresia "monstri sacri" oarecum automat, translatand-o din lumea artei in lumea stiintei. Intentia mea a fost de a manifesta cea mai aleasa stima la adresa unor oameni care au reusit, in conditiile vitrege de atunci, sa puna bazele acestei discipline care este informatica economica. Mi se atrage atentia ca este nepotrivita, si imi cer scuze daca am ofensat pe cineva. Nu aceasta a fost intentia mea. O sumara cercetare pe web imi arata ca "Les monstres sacres" este una din scrierile lui Jean Cocteau dedicate lumii teatrului, si ca expresia este foarte des folosita, dar numai in legatura cu personalitati din lumea scenei si a cinematografului.

Conferinta la ASE

2005-05-18T04:49:00.000+02:00

Din nou in Bucuresti, pentru a lua parte la Conferinta Internationala de Informatica Economica. Articolul meu se refera tot la bloguri in educatie. Sunt putin dezamagita dupa ce am vazut programul. Spre deosebire de alti ani, participarea internationala este destul de restransa.

Si eu care speram sa putem castiga sustinatori pentru ideea organizarii ECKM editia 2007 la Timisoara, la Facultatea de stiinte economice!

Dulce targ al Iesilor...

2005-05-18T03:32:00.000+02:00

Sambata am raspuns invitatiei lui Sebastian Alexandru de a le vorbi profesorilor de informatica din cateva licee iesene despre tendintele actuale din e-learning si avantajele folosirii blogurilor in educatie.

Iata structura prezentarii facute la Iasi in 14 mai 2005 :

Intalnirea a fost interesanta, si sper ca nu numai pentru mine.

Si sper sa dea si roade - o mica recolta de bloguri iesene!

Ajunsa la Iasi, as fi vrut sa stau de vorba cu niscai bloggeri de prin partea locului (Cristian Secara, Florin Lazarescu, Alexandru Minza), dar toti erau ocupati in sambata cu pricina. Ghinion! Poate cu alta ocazie...

In final, in asteptarea trenului, m-am invartit in jurul garii in cautarea unui Internet Café. Nici urma! In schimb, farmacii gasesti la tot pasul!

Cum arata ouale rosii cand ai in familie doua artiste...

2005-04-30T23:05:00.000+02:00

Iata ca au venit si sarbatorile... Si eu bineinteles ca am constiinta incarcata cu fel de fel de restante...
Ca sa nu mai vorbim de alte pacate: vineri seara la inconjuratul bisericii, cu lumanarea in mana si adulmecand pomii infloriti din livada bisericutei, mi-am surprins mintea ca o luase razna - tocmai compunea un articol pentru blog!

Cum data plecarii spre tara campiilor vesnic verzi si a berii Guiness pare sa se apropie, m-am hotarat sa-mi iau o scurta vacanta. Familia m-a convins sa las laptop-ul acasa, dar nu va mirati daca apar online: Internet-café-uri sunt peste tot in Romania, si e si asta un fel de moblogging, adica de blogging mobil! Ce-i drept, adaptat la realitatile noastre!

Sarbatori fericite tuturor!

Despre bloguri si sansele noii generatii... (sambata)

2005-04-24T19:36:00.000+02:00

Pentru sambata, planul era sa ne intalnim cu studenti si alti invitati interesati la modul practic de bloguri, sa fac rapid o trecere in revista a notiunilor de baza si sa raspund la eventualele nedumeriri, dupa care sa organizam un atelier de lucru de tip Open Space de 2-3 ore in care sa dezbatem teme legate de bloguri, educatie si managementul cunostintelor.

Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ: publicul era impartit intre bloggeri novici si curiosi care voiau sa afle ce este un blog si la ce le-ar putea lor folosi. Care m-au facut sa vorbesc... si sa vorbesc... si sa vorbesc... A intervenit si Mircea, care ii cunostea mai bine si stia sa aduca apa la moara lor.

Atentia cu care ne urmareau ne-a facut sa incepem sa spunem povesti de prin bloguri: am povestit despre galceava iscata cu privire la aria de cuprindere a blogosferei romanesti, ne-am uitat la Bacîmotzul lektorului si am vorbit despre studentii danezi asa cum apar ei acolo, despre Deea si perspectiva ei lucida asupra tinerei generatii, despre PerfectlyImperfect si tonul provocator, dar in acelasi timp extrem de inteligent si sensibil al Tinei Romano...ce mai, ia-am plimbat prin bloguri, starnindu-i. A fost un recital pe cinste, n-am mai predat niciodata in tandem cu cineva, si fiindca ne cunosteam reciproc blogurile si preocuparile, a fost foarte usor de servit mingea la fileu!

Dupa ce am vazut ca i-am convins, a fost greu sa ne mai oprim: consumasem o ora si jumatate din timpul pe care-l aveam la dispozitie si am stiut ca atelierul de lucru, asa cum il intentionasem, era compromis. Era inutil sa ne impartim in grupulete acum cand ii convinsesem si ei voiau sa afle practic cum se face: asa ca au urmat amanunte despre "mestesugul" blogurilor, cu exemplificari pe Blogger.

Am creat un blog la fata locului, ca sa aratam cum se face (nu dau inca link-ul, ca sa-i dau timp autoarei sa-l ia in posesie, dar promit s-o fac cat de curand!), ne-am uitat la blogurile studentilor lui Mircea si le-am comentat impreuna, am gandit solutii pentru viitor si am schimbat pareri.

Am facut si un referendum pentru titulatura noastra: blogger? bloghist? blogar? blogalau;-)?
Imi pare rau, George, dar tuturor ne-a sunat rau "bloghist" - fara exceptie! Nimeni nu vrea sa fie numit asa! Majoritatea s-au pronuntat pentru blogger, si ce daca are doi de g, o sa ne obisnuim sa-l scriem corect!

"Novicii" de la Baia-Mare (Student, Zahu', Arulgsm, Muffa, Florin Chirila, Nimic special, Onix, Marius, Detinut în Facultate, AARES, adi-x, GARO, The Scorpion, DAP_Design_Tz, RECHINU', STUDENTU' OCUPAT, SEBACH) s-au dovedit a fi surprinzator de avansati!

Ba mai mult, gratie lui Sebastian, si Liga Studentilor are de acum un blog!

Am povestit despre faptul ca, desi eficienta ca solutie de a-i obliga sa porneasca, publicarea referatelor pe blog nu e metoda cea mai buna. Un rezumat al referatului, cu link-uri, referinte si idei personale da, un intreg referat nu. Solutia alternativa despre care am vorbit a fost instalarea unui CMS (sistem de management al continutului) de tip TikiWiki, care ar permite publicarea de articole, bloguri, imagini, dar si dezvoltarea in comun de proiecte prin intermediul unei wiki.

Ne-am bagat degetzelele prin Template si am povestit despre pericolul spam-ului in comentarii si trackbacks, despre posibilitatea de a publica prin mail, audio-blogging si cate si mai cate...

Si bineinteles, am ajuns si la Wikipedia, si i-am indemnat sa-si incerce puterile traducand termeni tehnici din engleza si contribuind astfel la Wikipediutza noastra.

Am pomenit ceva si despre sansele deosebite pe care le au ei azi de a-si cauta si alege proprii maestri de la care vor sa invete, si cum Internetul sterge distantele si arunca punti peste diferentele de varsta, pregatire, limba, dar nici pe departe n-am avut sansa sa le servesc teoria mea despre cum ar trebui fiecare sa ne asumam raspunderea pentru ce, cum si cat invatam si sa nu mai dam vina pe dascali, scoala si sistem pentru nereusitele noastre. Dar se pare ca mesajul a ajuns cumva la ei, pentru ca in biletelele cu impresii pe care le-am primit la sfarsit, ideea era clar formulata: o posibila revolutie in educatie.

Well, daca va fi o revolutie, probabil ca va veni de jos in sus, daca vreodata se va atinge masa critica necesara; se vad semne si prin alte parti: studentii gandesc, nu sunt niste butoaie goale si pasive in care dascalii sa toarne de-a valma cunostinte. Mi-era teama ca sistemul bazat pe toceala si ignorarea totala, ba chiar interzicerea exprimarii propriilor lor opinii din liceu o sa le anihileze facultatea de a gandi critic. Ei bine, m-am inselat. Unii sunt intr-adevar prea comozi pentru a se opune si isi expun voluntar creierul spre a fi spalat. Dar multi dintre ei gandesc lucid si critic, si sunt maturi - desi usor descumpaniti de lipsa modelelor si a valorilor. In vest, dimpotriva, gandirea originala si creativitatea sunt incurajate inca din clasele primare, iar dascalii fac echipa cu elevii lor in procesul de invatare.

Dar sa revenim la experienta baimareana: mi-a facut mare placere sa fiu acolo, sa-i cunosc pe cei care au participat si sa le pot darui o farama din cele acumulate. E felul meu de voluntariat, modul in care incerc sa contribui la miscarea "Open". Am avut sansa sa am acces la niste informatii, iar acum incerc sa le transmit mai departe. Multumiri tuturor celor care si-au sacrificat sambata ca sa vina sa ma asculte, si astept cu nerabdare sa vad recolta de bloguri studentesti de la Baia-Mare!

Cum a fost la Baia-Mare (vineri)

2005-04-24T19:31:00.000+02:00

Am plecat joi din Timisoara cu niscai presimtiri rele: Banatul si Crisana erau in continuare sub ploi torentiale, si eu trebuia sa ajung in Maramures! 7 ore cu trenul nu-mi sunau prea roz, mai ales ca ma asteptam la un tren gen "Foamea". Nu stiam ce fel de public ma asteapta acolo, mi se urase de frigul asta patrunzator iscat tocmai cand crezusem ca am intrat in primavara, pe scurt ... voiam la mama! Adica as fi preferat sa raman in Timisoara si sa ma cuibaresc la caldurica...

N-am avut decat surprize placute in cele doua zile care au urmat: trenul era unul elegant - Sageata albastra, pe ultima portiune de drum am reusit sa si lucrez cate ceva, in case la Baia Mare a fost cald si bine (nu numai de la calorifere, ci si de la suflete dragi), iar auditoriul celor doua zile mi-a intrecut orice asteptari, nu numai ca numar, ci si ca reactii! Si in cele din urma, Mircea a gasit si o solutie-minune sa ma expedieze acasa cu un microbuz rapid si confortabil, parcurgand distanta Baia-Mare - Alba-Iulia in numai 5 ore. Am aterizat exact la timp ca sa deschid usa musafirilor care veneau la noi de Sf.Gheorghe, ca-n fiecare an!

Dar s-o iau cu inceputul: vineri am tinut o conferinta pe tema Managementului cunostintelor la Universitatea de Nord din Baia-Mare. Mircea a avut grija sa mobilizeze studenti, profesori, manageri, presa, ce mai, toata crema! si ...surpriza, in sala au fost si fosta mea profesoara de la liceu, doamna Geta Turcu, si doi dintre fostii mei studenti, actualmente tineri manageri la firme din Baia-Mare.

Iata structura prezentarii pe care am facut-o:

Software de socializare e echivalentul in limba româna la care am ajuns dupa ce m-am consultat cu Mircea si studentii lui sambata si dupa ce l-am citit si pe Mircea Sarbu .

Prezentarea a durat aprox.90 de minute si reactia salii mi s-a parut pozitiva. Am insistat pe faptul ca managementul cunostintelor nu e ceva nou, ca se face de cand lumea. Am trecut in revista diversele perspective din care e abordat: economica, sociologica, psihologica, TI. Am povestit despre inteligenta artificiala si despre promisiunile nerespectate, despre sisteme bazate pe cunostinte si despre groupware, ca sa ajung la tema mea preferata: software-ul de socializare, sau categoria "usoara" a aplicatiilor de management al cunostintelor. Am incheiat triumfal pomenind de copyleft si Creative Commons.

Alte imagini si impresii de la conferinta gasiti la Nerezonabilul Profesor, alias prof. Mircea Lobontiu, initiatorul si organizatorul "intamplarilor" din aceste doua zile de la Baia Mare.

Vorbesc mult ... deci nu prea scriu

2005-04-19T23:58:00.000+02:00

In ultima vreme am cam tacut - aparent doar! Pentru ca vorbesc prea mult cu cei din jur, poate.
In 8 aprilie am avut o intalnire cu un grup de studenti extraordinari de la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti - Facultatea de Arte Decorative si Design. Tema intalnirii a fost Social Software, dar am povestit cu ei despre cate in luna si in stele: despre cum invatarea se transforma in ziua de azi, gratie Internetului si nu numai - fiecare trebuind sa devina responsabil pentru ce, cat si cum invata, accentul trecand de la "repetitie- mama invataturii" pe capacitatea fiecaruia de a absorbi si de a combina informatii din cele mai diverse domenii. Studentii aceia au un forum si o lista de discutii, auzisera de bloguri si de podcasting, si erau cu totii oameni ai zilelor noastre, curiosi sa afle mai multe despre ceea ce Internetul si aplicatiile existente le-ar putea oferi in plus fata de realitatea imediata. Imaginea artistului rupt de lume care traieste intr-o sfera numai a lui nu mai este catusi de putin de actualitate!

Am reusit sa ma intalnesc fata in fata cu George Popescu, jurnalist si cadru didactic la Facultatea de Jurnalistica din Bucuresti, care incearca sa picure, incetul cu incetul, notiuni si stiri despre bloguri in presa romaneasca si care isi pregateste studentii pentru a fi activi in presa online. (George mi-a smuls chiar si un interviu, nu s-a rabdat:-), interviu care a aparut in TV Mania de saptamana aceasta.)

I-am facut o vizita lui Dragos Novac la standul BI de la Romania International University Fair, si la cateva zile dupa aceea am avut ocazia sa stam la taclale intr-o amiaza insorita despre bloguri, educatie, oportunitati de afaceri si cate si mai cate...

In Timisoara am mers s-o intalnesc pe Claudia Novac la Centrul de Asistenta Rurala din Timisoara, ca sa discutam despre proiectele comune si ca sa revitalizam blogul proiectului PACE, lansat pe cand eram in vizita la FTB in Volmarstein.

M-am revazut cu Carmen Holotescu , si din nou am petrecut cateva ceasuri impreuna schimband link-uri pe del.icio.us, informatii si idei, si planuind o posibila colaborare.

In 22 si 23 aprilie voi fi la Baia Mare, "momita" de Mircea Lobontiu pentru o conferinta intitulata "Managementul cunostintelor - un "bun" necesar?", un curs fulger de initiere in blogging si un Open Space cu bobocii bloggeri din Baia Mare.

Si mai am... planuri, vise, intalniri programate, articole de scris - si cate si mai cate!

Niciodata Timisoara nu fu mai frumoasa...

2005-04-18T15:52:00.000+02:00

Orasul acesta are ceva special, ceva inconfundabil, un aer al lui, o atmosfera...
Si in primavara aceasta imi pare mai frumos ca oricand!

Sambata am iesit cu Claudia sa ne plimbam si sa discutam despre bloguri, proiecte si vietile personale - si malul Begai m-a fermecat ca de fiecare data!

La intoarcere toata piata dintre Catedrala si Opera era inundata de o muzica superba - nu stiam cine canta, dar ma simteam deja transportata in al noualea cer!
Ajunsa in fata Operei, am realizat ca era insusi Gheorghe Iovu, magicianul vindecator, care in toata luna aprilie le ofera timisorenilor un dar minunat: concerteaza in Piata Operei, in aer liber, in fiecare sambata si duminica dupa-masa de la 18:30 -22:30. Ce norocosi pot fi timisorenii!

Vacanta prelungita

2005-04-01T02:11:00.000+02:00

Speram ca de azi sa pot incepe din nou sa lucrez. Am un nou contract, care suna extrem de promitator. Am inceput sa discut cu noua echipa, sa facem planul cercetarii, care se va intinde pe o durata de doi sau trei ani.

Dar ieri am aflat ca formalitatile vor dura cel putin inca doua luni. A fost pe de o parte o dezamagire, dar pe de alta o bucurie: voi fi in tara toata primavara. Voi avea timp sa croiesc planuri noi, sa petrec mai mult timp alaturi de familie si de prietenii dragi de aici si poate sa rasuflu putin.

Pe de alta parte, net-ul imi da posibilitatea sa fiu in contact permanent cu cei care lucreaza in domeniul meu si sa lucram impreuna. Un capitol pentru o carte, participari la conferinte, si cate si mai cate. Azi cred ca am stat o ora pe Skype cu doi prieteni dragi, bineinteles bloggeri!

Dar ce voiam sa spun este ca as vrea sa folosesc timpul acesta si in folosul raspandirii "microbului" blogurilor. Am deja o invitatie la Baia-Mare, sa le povestesc studentilor despre bloguri, wiki si cate si mai cate.

La Alba vom organiza probabil o intalnire pe tema Blogului ca portofoliu in educatia adultilor, in cadrul proiectului Pellea.

Sunt o resursa (semi-)libera pentru urmatoarele doua luni. Pot vorbi despre bloguri, dar tot atat de bine pot ajuta o organizatie sa faca primii pasi in folosirea blogurilor. Bloguri in educatie, bloguri in marketing, bloguri ca mijloc de comunicare in interiorul unei firme.

Ma gandesc chiar sa lansez un al doilea curs online pe tema blogurilor (bineinteles, dupa ce-mi voi fi achitat ultimele datorii fata de grupa actuala - de care presimt ca nu ma voi desparti niciodata, chiar daca se termina cursul).

Orice alte propuneri de colaborare in domeniul managementului cunostintelor si software-ului
social (bloguri, wiki-uri, sisteme de networking social, sisteme de tagging social - traducerile acestea suna aiurea, trebuie sa gasim echivalente in romana!) vor fi examinate cu toata atentia.

A, sa nu uit, mi-ar face mare placere sa pot contribui si la raspandirea tehnologiei Open Space la noi, cred ca ar putea ajuta mult la depasirea formalismului si la organizarea unor reuniuni cu adevarat interesante!

In urmatoarele 10 zile voi fi la Bucuresti, dar... astept si provincia!
Mi-am gresit profesia, nu? Cred ca trebuia sa ma fac raspândac ;-)

Blogurile ca instrument in educatie

2005-03-18T01:04:00.000+01:00

Presa romaneasca a inceput sa pomeneasca de bloguri. Ce bine! Nu-mi place intotdeauna tonul pe care o face, uneori ma tem sa nu cada in extreme(blogs are evil!), sau sa le minimalizeze rolul, botezandu-le jurnale intime.

Celor care vor sa se informeze ce-i acela un blog si cu ce se mananca el, le-as recomanda o vizita pe la Prinsea (ce tupeu am sa va trimit acolo, stiind ce in urma am ramas cu scrisul!). Sau direct la Wikipedia (ehehehe de cand mi-am promis sa traduc articolul asta si inca cateva!)

Si daca vreti o privire de ansamblu asupra folosirii blogurilor in educatie, v-as trimite la Dan Mitchell, care prezinta un soi de clasificare:

La Blogtalk2.0, am ascultat o expunere fascinanta a lui Daniel Dögl despre un proiect derulat la Muzeul copiilor din Viena si bazat pe folosirea blogurilor. Imi aduc aminte ca dupa prezentare, multi din sala au spus ca producatorii de software pentru blogging ar trebui sa se inspire din acest proiect ;-)- ce e bun pentru prichindei ar putea fi apreciat si de cei care inca mai au reticente la apropierea de calculator.

In Anglia, blogurile sunt folosite inca de la 7 anisori-un proiect extrem de interesant!

Prietena mea Elmine Wijnia a avut ideea sa-i faca un cadou tatalui ei, profesor de matematica la gimnaziu, in ultimul lui an la catedra: un blog. Copiii au fost extrem de incantati de idee si au cerut ca proiectul sa fie continuat si in anul urmator. Elmine are in insemnare cateva reflectii interesante despre schimbarea de paradigma care ar trebui sa se petreaca in educatie si pe care multi profesori refuza sa o perceapa si sa o accepte.

In colegiile americane - ei acolo au ajuns chiar departe. Barbara Ganley, pe care am cunoscut-o la Viena, m-a fascinat din prima clipa. In jurul Barbarei e un cerc intreg de dascali care ii impartasesc convingerile: rolul profesorului se schimba. El trebuie sa devina un observator, un antrenor, un ghid. Nu mai e posesorul adevarului absolut. Fiecare ucenic il poate oricand depasi, iar el trebuie sa aceepte asta si sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita de a-i ajuta pe acesti tineri sa se descurce in jungla informationala.
Aici e blogul cursului "Irlanda contemporana oglindita in literatura si in film"- o mostra de ce sunt in stare studentii Barbarei!

Thomas Burg din Austria, Jan Schmidt si Sebastian Fiedler din Germania- trei universitari- si-au propus anul asta un experiment deosebit de interesant: au predat studentilor la pedagogie despre Social Software dupa un plan comun, si i-au incurajat sa comunice si sa colaboreze.

Si mai dati si pe la Neville Hobson, ca si el are ceva de spus pe tema asta.

Iar dumnealui Scott Moore are de predat la 1000 de studenti deodata si ia uitati ce solutie a gasit! Bazata pe bloguri- se poate altfel? Sa-l vedem!

Acum aproape un an, invitata sa predau un modul in cadrul unui MBA in Managementul Cunostintelor la CNAM din Paris, am intrebat conducerea ce parere ar avea daca mi-as incepe comunicarea cu studentii cu cateva saptamani inainte, prin intermediul unui blog (obsedata, ce mai!). N-au avut nimic impotriva, asa ca am pornit un blog colectiv (eu+studentii), pe care la inceput au fost programa si lecturile recomandate, in timpul cursului am raspuns la diverse intrebari - pentru ca raspunsurile sa ramana (asta chiar in pauze!), iar studentii si-au publicat "temele", iar la sfarsit l-am folosit pentru evaluare. A fost o experienta deosebit de interesanta si pe care as repeta-o oricand!

Dar sa venim putin si pe meleagurile noastre!

Despre utilizarea blogurilor in educatie a scris Carmen Holotescu de la Timsoft mai demult, si a revenit de curand cu o invitatie la dialog. Carmen, pe care am avut bucuria sa o cunosc personal imediat ce m-am intors in tara, are o putere de munca si un entuziasm fantastic, si e unul dintre promotorii cei mai ferventi ai utilizarii blogurilor in Romania. Multumesc, Carmen, din clipa in care ti-am descoperit blogul am stiut ca blogosfera romaneasca n-o sa mai ramana repetenta, daca ar fi fost un Blogtalk3 anul asta am fi putut spune si noi "Prezent!" cu fruntea sus, ca si polonezii acum doi ani si cehii anul trecut! Din pacate, nu este decat un Blogtalk Down Under in Australia, si acolo e mai greu de ajuns!

Hai sa pomenim in final si cursul nostru de Publicare a cunostintelor personale ( mai pe sleau - de blogging;-). Puteti citi aici povestea lui!
Sunt tare mandra de studentii mei, desi prestatia mea nu a fost atat de constanta cum mi-as fi dorit de-a lungul cursului - ei meritau mai mult! Dar de unde nu este... timp, ce poti face? O zi supraelastica? Daca gasiti formula, sunt amatoare!
Unul dintre ei, Mircea, a pornit-o serios la "semanaturile de primavara": insamanteaza ideea folosirii blogurilor in randurile studentilor! Ba ii mai ajuta sa-si gaseasca si locuri de munca! Si se da drept "nerezonabil", adica din aceia care nu se adapteaza la lume, ci cere lumii sa se alinieze dupa el! Ia cititi aici cate utilizari a putut scorni pentru bloguri numai intr-o insemnare!

Mariana vrea sa foloseasca blogul ca instrument de lucru in predarea limbilor straine. Si ca instrument de comunicare in proiecte internationale. Si cate si mai cate!

Iar Sebastian nu se lasa nici el mai prejos: in insemnarea din 7.01.05 vede blogul dintr-o tripla postura -invatacel la cursul nostru, profesor de informatica la Iasi si "din postura omului cu familie, nevasta si copii cu relatii si afaceri"- toti vor fi convertiti la blogging, nu scapa nimeni!

Iar am facut din noapte ziua, dar macar de maine n-o sa mai poata nimeni zice ca blogurile sunt un moft sau ca noi in Romania nu suntem pregatiti pentru a le imbratisa! Sac!

Si ca sa inchei pe acelasi ton, sa stiti ca Geoff Nunberg pretinde ca s-a intalnit cu viitorul - si chiar si viitorul scria un blog;-)

Raita prin Bucuresti

2005-03-17T23:44:00.000+01:00

Am aterizat in Timisoara acum aproape doua saptamani si n-am reusit sa recuperez inca restantele. Nu-i nimic, afara e primavara, am o mierla care canta pe geam, cui ii pasa de restante?! Le-om dovedi noi o data si o data, numai sanatosi sa fim!

Maine dimineata plec la Bucuresti pentru cateva zile. Mi-am actualizat datele de contact pe coordonatele Romaniei, asa ca daca vreti, stiti unde sa ma gasiti. Asta-mi aduce aminte de insemnarea unui amic care propunea ca in loc de CAPTCHA (stiti, semnele alea strambe pe care trebuie sa le citesti si sa le tastezi ca sa se verifice ca esti un om si nu un program), care si-a gasit nashul(se ofera o "momeala" si se gasesc sute de mii de voluntari umani gata sa preia treaba programelor ca sa apuce momeala), la intrarea pe un site sau la publicarea unui comentariu pe un weblog sa ti se puna intrebari "de specialitate", ca sa se reduca sansele ca nu numai robotii, ci si neavenitii sa aceeada acolo.
He he he! Numarul meu de telefon contra definitiei pentru Social Software, nu? Poate dupa ce o traduc in romaneste, cum mi-am propus!

O sa incerc sa-mi citesc si mail-ul - sunt curioasa daca hotspotul wi fi de la Athenée Palace chiar exista si pana unde bate! Dar avantajul Bucurestiului fata de Luxemburg e ca e plin de Internet-café-uri la tot pasul!

Reuniune de proiect in Germania

2005-03-04T08:09:00.000+01:00

La Volmarstein, in vizita la partenerii nostri de la FTB. Impresionant cum atentia constanta si afectiunea investita pot transforma niste persoane cu handicap evident in oameni obisnuiti, capabili sa munceasca si sa se integreze in societate.
Volmarstein e un orasel in bazinul Ruhr-ului, iar hotelul nostru pare un castel de pe vremuri pe un varf de munte. Dar are wireless! In prima seara m-am dus la culcare la 1 noaptea, parca nu mai vazusem conexiune Internet pana atunci! Desi cu o noapte inainte, in Luxemburg, ma apucase dimineata pe Net, sortand articole pe care le aveam pe hartie si pe care trebuia sa le arunc- pana la 4 dimineata am reusit sa le gasesc pe toate pe Net si sa le adaug in la mine in del.icio.us.
Dar sa revin la ce facem aici ( e si Claudia cu mine si ieri noapte la doua m-am trezit ca ma interpeleaza pe Yahoo Messenger!) .
Partenerii nostri sunt de la o Fundatie Evanghelica ce face cercetare orientata spre sprijinirea persoanelor cu diverse handicapuri. Ieri am fost sa vizitam o scoala din localitate, unde un numar mare de tineri cu cele mai diverse handicapuri se pregatesc pentru mai multe meserii. Flacaii din fotografie studiau pentru a deveni "lucratori comerciali in domeniul sanatatii". Ne-au pregatit o prezentare in PowerPoint in limba engleza de ne-au lasat cu gura cascata! Si cum majoritatea celor din echipa proiectului PACE vorbesc sau macar inteleg germana, a urmat o discutie libera cu cei 4 tineri, care vorbind liber si in limba lor materna au scapat de ticurile care-i terorizau in timpul prezentarii "oficiale", s-au dovedit inteligenti, plini de simtul umorului, constienti de perspectivele lor reale dupa absolvire si de valoarea lor.
Un alt tanar care studia Graphic Design ne-a uimit - era intr-un carucior, dar inteligenta si talentul de care dadea dovada erau iesite din comun.
Am discutat cu Claudia cat de diferita e atitudinea fata de persoanele cu handicap aici in Vest, si cat de mult face increderea si afectiunea celor din jur(sunt si multi bani investiti, dar daca nu s-ar pune si suflet, banii ar fi cheltuiti zadarnic!). Trei dintre partenerii din proiectul PACE (Atrium, FTB si COGAMI) lucreaza cu precadere cu si pentru persoane cu handicap, si de cand am inceput lucrul la acest proiect, tot mai multa informatie din acest domeniu vine inspre noi.

Azi in timpul reuniunii, am pomenit in treacat ceva despre bloguri. A urmat o explicatie de 5 minute: la ce poate servi un blog. Dupa alte 5 minute, Claudia crease deja blogul proiectului si trimitea de zor invitatii la toata echipa proiectului sa ni se alature!

Limerick

2005-02-17T23:39:00.000+01:00

Voiaj in tromba in Irlanda... 25 de ore.
Am aterizat la Shannon si am ajuns cu o masina la Universitate.

Un cercetator binevoitor mi-a aratat imprejurimile! Impresionant!
Nu scade niciodata sub 0 grade - e plin de narcise galbene inflorite peste tot, iarba e asa verde ca pare artificiala!
Se construieste intr-una- intr-o frenezie. Prin campus e lume din toate partile globului - mai putini chinezi decat in Germania!, in schimb italieni gramada!
Cladirile sunt impresionante, si totul e lasat in beton, netencuit- un pic ciudat pentru noi!

Partea ciudata e circulatia- pe stanga- si autobuzele - care au numai o singura usa pe stanga in fata. N-am vazut nici un fel de inghesuiala, dar poate n-am prins orele de varf! Cum s-or fi descurcand cu o singura usa, cand in Luxemburg nu le ajung 3 si e tot timpul imbulzeala? Ce-ar fi sa se introduca la Bucuresti autobuze cu o singura usa?!

Lume saracacios imbracata prin oras- in schimb magazinele de confectii m-au lasat cu gura cascata - confectiile de serie seamana cu rochiile de Fondul Plastic de la noi din anii '80-materiale interesante, culori originale, o linie traznita!

My Blogging Tips - Technorati Tag: RoBloggingTips

2005-02-08T01:05:00.000+01:00

Carmen Holotescu face o incercare sa arate ca blogosfera romaneasca exista si creste bine-mersi:
In urma cu cateva zile, blogosfera din China a lansat un apel:
insemnari cu tag-ul Technorati 10placesofmycity,
in care sa se prezinte 10 locuri favorite cu imagini.
Lansez si eu un apel
pentru blogosfera romaneasca: va invit cu caldura sa scrieti o insemnare despre
experienta voastra de bloggeri, in weblogul propriu, sub tag-ul Technorati RoBloggingTips.

Ceilalti bloggeri care au raspuns pana acum au povestit cum au inceput. La mine povestea e lunga... si destul de rusinoasa!
Am gasit un anunt pentru o conferinta la Viena - Blogtalk - atunci a fost prima data cand am vazut cuvantul blog. Am vrut sa stiu cu ce se mananca, asa ca m-am documentat. Din vorba in vorba, am vrut sa-mi creez si eu un blog. Dar pentru ca la ora aceea nu-mi trecea prin cap ca as putea vreodata sa scriu despre mine, am vrut un blog pentru un proiect Socrates care la ora aceea era viata mea: Accesul cetatenilor europeni la alfabetizare digitala. Asa ca mi-am facut un cont la Radio (gratuit pentru o luna) si m-am pus pe scris blogul. Avea un ton si un continut de gazeta de perete, dar pe vremea aceea nu-mi pasa ca nu-l citeste nimeni. Eu il scriam - restul era treaba celorlalti. Mandra si faloasa, am intoxicat partenerii cu mesaje ca de-acum avem un blog si ca sa vina sa contribuie si ei. Pauza.

Si inca nu mi-a fost destul. Cotcodacind ca o gaina care avea impresia ca ouase un ou de aur, am scris un articol despre asta si l-am trimis la Viena. Spre marea mea surpriza, m-am numarat printre panelisti. Probabil ca se cauta diversitatea, si eu eram romanca, de sex feminin si scriam un blog pentru un proiect european. Ca blogul era sub orice critica, asta nu s-a uitat nimeni. Prezentarea e aici. Blogul nu mai e, ca era jenant.

Ei bine, acolo am cunoscut o gramada de personalitati (la ora aceea habar n-aveam cine sunt, eram ca picata din luna!) si am aflat si ce e acela un blog si ca nu-l scrii pentru tine. La coada la bufet mi s-a prezentat Dan Gillmor (s-a mirat probabil ca nu reactionez la numele lui, dar eu parca veneam de la Poplaca, zau!). In microbuz m-am inghesuit langa Rebecca Blood. La masa m-am conversat cu David Weinberger. Iar micul dejun l-am luat in compania lui Phil Wolff. Daca n-ati auzit de ei, aflati ca sunt toti celebri. ~~Puteti sa-i cautati cu Google, si blogurile lor au sa va sara in fata! Nu e frumos ce fac, dar daca mai pun si link-urile astea, nu mai ramane nimic din noapte pentru somn!~~

A fost un moment determinant in viata mea. Intotdeauna mi-am dorit sa comunic, dar sa scriu literatura nu-mi era tocmai la indemana. Am mai intalnit si alti oameni care mi-au spus ca atunci cand au aflat de blogging, li s-a parut cel mai natural mod de comunicare. Asa a fost si pentru mine. Multa lume spune ca sunt obsedata - numai despre asta vorbesc! Dar mie mi se pare la fel de natural ca si a respira!

Well, nu prea v-am servit multe trucuri - Blogging Tips - dar pentru asta poftiti alaturi la Prinsea! E deschis 24 din 24 de ore, 7 zile din 7, si oricine e binevenit!

Nota: Radio de la Userland e un software pentru blogging care are tot felul de facilitati incorporate. Lilia Efimova il foloseste cu succes. Necazul a fost ca desi licenta costa o nimica toata, nu o poti plati decat cu o carte de credit. Nimeni nu-ti trimite o factura ca sa poti plati ca si universitate! La Viena insa, Paolo Valdemarin de la evectors mi-a spus ca ei sunt reprezentanti ai Userland pentru Europa si ca pot emite o factura. Prea tarziu! Devenisem deja fan Blogger!

Technorati Tag:RoBloggingTips

Care mai e viata mea

2005-01-20T13:52:00.000+01:00

Oricat m-as stradui, nu reusesc sa le fac pe toate. Gabrielia si Coniecto au cam intrat in paragina. Aproape in fiecare zi fac insemnari pe ele, care raman in stadiul de draft, pentru ca nu am timp sa imi dezvolt ideile. Tot timpul mi se duce in cursul de blogging pe care l-am propus in cadrul proiectului Pellea. M-am aruncat plina de entuziasm in aceasta aventura, si acum se arata a fi mult mai mare consumatoare de timp si de energie decat as fi crezut.

Nu numai ca trebuie sa produc material intr-un ritm relativ alert, dar apar o gramada de intrebari la care nu m-am gandit niciodata, sau m-am gandit si am amanat pe altadata (cum adaug categorii in Blogger care nu are, cum aflu daca am comentarii noi samd). Interactiunea prin e-mail si Yahoo Messenger imi ia o gramada de timp, la toate orele din zi si din noapte. Noroc ca la servici au fost intelegatori si ma lasa sa-mi organizez singura timpul, cu conditia sa livrez materialele cerute la timp. Unde mai pui ca am cunoscut o gramada de bloggeri romani in timpul acesta, care trag cu ochiul la cursul nostru sau la Prinsea.

Gasesc toate astea de-a dreptul fascinante, daca nu mi-ar manca insa atata timp!

E cu totul altfel decat intr-o sala de curs, interactiunea online are alte conotatii, dispar distantele, cursantii se ajuta intre ei, iar eu am devenit unul dintre ei. Invat cot la cot cu ei, invat din comentariile altora, invat din alte bloguri, invat in permanenta si ma simt in flux (oare asa ar trebui tradus "flow"?). Aseara am fost pe blogul Barbarei Ganley , cu care am avut sansa sa povestesc anul trecut in timpul unei plimbari prin Viena, inainte de BlogTalk : se intampla peste tot in lume, sistemul de educatie se schimba dinauntru, si nu din cauza tehnologiei disponibile, ci cu sprijinul acestei tehnologii. Fara Internet, toate lucrurile acestea nu ar fi fost posibile, dar nu e el cauza. Nici in SUA nu sunt toti profesorii pregatiti sa adopte noul model, si Barbara si colegii ei cauta cea mai potrivita cale de a prezenta aceasta noua abordare fara sa puna accentul pe tehnologie.

Mariana compara grupul nostru cu o turma de miei care se imprastie pe tapsan si eu nu reusesc sa-i adun - poate ca tocmai asta e farmecul, sa fug pe langa fiecare cate putin si sa-i mai soptesc cate ceva la ureche. Degeaba am incercat clasicele "teme": nimeni nu le-a facut. Am incercat sa le fac eu, ca sa dau un exemplu: nici macar asta nu mi-a reusit :-) Ma stradui sa traduc si sa compilez materiale pe care le public in Prinsea, care are mai multi vizitatori si care sper sa atraga si alte contributii: dragii mei mieluti nici nu se duc sa citeasca si se impotmolesc in lucruri prin care am trecut o data.

Lipsa de reactie a unora m-a facut sa disper si sa dau ultimatumuri pe lista noastra de discutii: majoritatea au raspuns. Am ajuns la concluzia ca e inutil sa le sugerez ce sa scrie, continutul blogului le apartine in totalitate, ca si forma de altfel, la care tot inoveaza. Pana cum am reusit sa-i tin pe toti aici pe Blogger, adica sa-i conving sa foloseasca acelasi soft, ca sa fie mai usor de depanat in caz de nevoie, dar prevad ca nu va trece mult si vor incepe sa migreze spre alte zari!

Sunt primii pasi catre ceea ce Stephen Downes numea a doua etapa a e-learningului. In prima etapa, ne-am multumit sa mutam sala de clasa pe Internet. Acum incepem sa re-inventam invatarea tocmai pentru ca avem Internetul la indemana. E o schimbare de paradigma: se trece spre invatarea informala, invatarea in cadrul grupului, invatarea unul de la celalalt, invatarea independenta, individualizata, auto-organizata si auto-condusa. Raspunderea pentru rezultate trebuie sa-i revina celui care invata, si nu unui dascal care se straduieste din rasputeri sa toarne invatatura in capetele invataceilor ca in niste tartacute goale care trebuie umplute.

La Timsoft, Carmen Holotescu foloseste si ea blogurile in activitatea cu studentii. Prevad ca nu va trece mult si Mircea va incepe si el. Ii spune "tehnica nufarului" - plantezi un nufar intr-un lac si intr-un an, toata suprafata lacului e acoperita.

O sa vedem dupa aceea bloguri folosite in predarea limbilor straine- ce mijloc minunat de a exersa, sa scrii un jurnal intr-o alta limba si sa te trezesti cu raspunsuri din lumea larga!

Sau in dezvoltarea regionala. Sau in promovarea tehnologiei informatiei. Si in cate si mai cate...

Acum gata distractia! Inapoi la munca!

Romani peste tot (2)

2005-01-06T21:46:00.000+01:00

De data asta nu mai e de bine. Trebuie sa spun cuiva, nu mai pot tine in mine.

Acum vreo saptamana, citindu-l pe Flemming, imi atrage atentia un comentariu proaspat, si dau peste asta - nu merita sa cititi tot, duceti-va la sfarsit si alegeti doar comentariile in romaneste. Lume care se plange ca a fost inselata, si tzepari romani care se opresc din activitate sa mai traga cate o injuratura zdravana.
M-am facut mica, mica de tot :-(

Zilele trecute, pe Topics Exchange, canalul KM Europe, dau peste alta- de data asta mai "stilata": o insemnare din 2003 de pe un weblog al FranceWeb.
Stefan Raducanu pare om serios- ce pot presupune e ca unul dintre angajatii lui, din exces de zel, a trimis un ping catre acest canal, ca sa-si promoveze, chiputele, serviciile - mai mare deserviciu nici ca se putea!

Semnale ingrijoratoare - pentru mine cel putin. Nu asa imi doresc sa fim perceputi!

Acum cateva zile, contactez un blogger care se inregistrase a fi din Luxemburg pentru a-l invita la intalnirea noastra lunara: imi spune ca e in Germania, si ca e un american care locuieste in Europa, si atat. Imi povesteste despre Hugo Marti, scriitor elvetian de la care isi insusise tot ce stia despre Romania. Eu ii raspund ca il stiu, ca avem ceva de el acasa in biblioteca, ca a fost prieten cu Blaga, iar familia socrilor mei a fost foarte apropiata de Blaga. O simpla coincidenta: dar americanul ramane perplex si imi spune ca e tare mica lumea asta!

Ei acum mi-a trecut naduful: Blaga are o pagina in engleza (cam...schioapa, ce-i drept!) in Wikipedia, in timp ce Hugo Marti, saracul...

Inca o zi la Homburg

2004-12-16T21:39:00.000+01:00

Azi a fost zi de analize medicale. Am plecat cu noaptea in cap, la 4:30, ca sa ajung la 8 la clinica din Germania. De fiecare data cand ajung acolo, desi motivul nu e unul placut (problemele de sanatate), nu incetez sa ma minunez cat de amabili si profesionisti sunt cu totii, de la secretare si femei de serviciu si brancardieri la medici si asistente. Cum le pasa de tine, cum te intreaba daca ti-e bine sau nu, cum iti zambesc si te fac sa te simti in maini pricepute.

Ma gandeam in cate buzunare ar fi trebuit sa depun obolul in Romania intr-o asemenea zi in care au fost programate analize, consultatie, radiografie. Cate griji ar fi trebuit sa-mi fac - pentru ca nu ma pricep si situatiile de genul asta ma paralizeaza... Si cum personalul de aici nu-si dezvaluie nemultumirile personale in fata pacientilor, pentru ca altfel lumea n-ar mai avea incredere in ei. Si au si ei nemultumiri destule - ca de, oameni suntem!

Iarna trecuta am vrut sa-i duc doctoritei mele un cadou. I-am studiat gusturile, cabinetul, si am aparut cu o planta decorativa care a costat destul. Azi m-a dus sa mi-o arate ce mare a crescut la oficiul de primire a pacientilor! Numai cand primesc scrisorile cu rezultatul consultatiei realizez ca in discutiile cu ea spun poate mai mult decat trebuie - relatia dintre noi e asa de stransa incat depaseste cadrul strict al relatiei medic-pacient.

Azi m-am plimbat de la Ana la Caiafa- aveam trimitere la o clinica de radiologie, dar medicii de acolo erau joi dupa-masa intr-o alta. Nu-i nimic, toata lumea e foarte amabila, in "oraselul" clinicilor circula din 10 in 10 minute un autobuz gratuit, e imposibil sa nu te descurci. Nimeni nu spune "nu se poate". Dau un telefon, te trimit la o alta persoana, singurele impedimente tin de reguli si regulamente, altfel fiecare face tot ce poate sa te ajute. Ajunge ca esti bolnav, nu mai trebuie sa mai induri si altele..

Si asta e Germania: in tren, conductorul se prezinta si vorbeste cu tine - nu e o banda, e chiar cel care conduce trenul. Intr-o cafenea, esti intrebat daca nu cumva mai doresti ceva- ai timp sa-ti aduci aminte ce ai mai dori sa comanzi, nu te repede nimeni. In magazine, vanzatoarele sunt deosebit de amabile- doar interesul lor e sa cumperi, nu?

Nu e acelasi lucru in Luxemburg, si nici in Franta. Cred ca e o problema de mentalitate si de educatie. Si ma gandeam la noi, unde toata lumea e inacrita, "sa ni se dea" ramane la ordinea zilei (hm - nu te intreba ce poate face tara ta pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tara ta pare o vorba de duh care la noi nu s-a auzit!), si intotdeauna e altcineva de vina pentru ca treaba merge prost. Ma gandeam ce revolutie uriasa (si nu de catifea, ci de-a dreptul de matase!) ar fi daca macar o zi pe saptamana, fiecare român ar incerca sa dea tot ce are mai bun din el - la servici, intre prieteni, in familie- sa zambeasca si sa incerce sa nu pomeneasca lucrurile care il amarasc, ci sa vada ce ar putea el personal sa schimbe, in el si in jurul lui.

Tot asteptam schimbarea sa cada din cer. Alegem, sustinem, dezbatem. Pe urma ne plangem de conducatori. Noi suntem cei care ii punem acolo. Nu avem de unde alege - e motivul cel mai des invocat, oamenii "ca lumea" nu se baga in politica. Puterea corupe. Si alte asemenea sabloane de gandire. Dar noi, astia, talpa tarii, chiar nu putem face nici o diferenta? Ca in filmuletul acela - Pay it Forward. Ma intreb daca lipsurile si nedreptatile nu au reusit sa ne faca nesimtitori. Tare as vrea sa vad lucrurile incepand sa se schimbe! Ridicatul din umeri si "ca la noi, la nimeni" nu ajuta, cu siguranta, la nimic. Dar un zambet gratuit, o vorba buna si mai ales o atitudine diferita pot schimba multe. Oare avem curajul?

A venit iarna!

2004-12-12T21:19:00.000+01:00

S-a facut frig de-a binelea! N-as fi iesit din casa pentru nimic in lume daca nu erau alegerile, am fost al 153-lea cetatean roman care a votat aici, pe la ora 17.

La intoarcere m-am intalnit insa cu alaiul lui Mos Craciun: aici in Luxemburg se sarbatoreste cu fast si pompa perioada asta de Advent! Ca sa nu mai vorbim de piata de Craciun, unde lumea se intalneste sa bea vin fiert si sa manance carnatii traditionali, plus Grompelkichern- ceva comestibil si pentru vegetarienii ca mine. Grompel mi-a sunat imediat ca si "grumpene" - asa le spune in Ardeal cartofilor! Urma un concert de colinzi in Place d'Armes, dar frigul m-a manat inapoi in casa, la citit de bloguri si forumuri.

Am trait sa vad si magazinele deschise - duminica dupa-masa de la 14 la 18- in rest, cand ies eu de la servici totul e inchis. Si lume care se agita sa cumpere cadouri!

Blog - cuvantul anului la Merriam-Webster

2004-12-06T09:06:00.000+01:00

Printre cele mai des cautate cuvinte in dictionarul Merriam Webster s-a numarat anul acesta si cuvantul "blog".

In Merriam-Webster, blogul este definit ca "un site web care contine un jurnal personal online incluzand reflectii, comentarii si adesea hiperlinkuri."

Cuvantul blog va fi inclus in versiunea 2005 a Merriam-Webster Collegiate Dictionary, editia a 11-a.

Ziua Nationala

2004-12-01T21:00:00.000+01:00

Deunazi la Ambasada m-au invitat la sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei.
Cum reuniunea mea de la Institut s-a terminat cu o jumatate de ora mai repede, m-am gandit ca pot sacrifica pauza de masa ca sa dau ochii cu lumea buna. Iar colegii si sefa mea, cu gandul la sampanie, m-au incurajat sa ma duc.
Imi facusem lectiile, domnul ambasador e fost profesor de la ASE, cum intampina pe toata lumea la usa, m-am prezentat frumos. A fost deosebit de amabil.
Cladirea unde s-a tinut receptia e Cercul Municipal, chiar in buricul targului, si dintre cei aproximativ 200 de participanti, cred ca doar vreo 50 erau romani - restul fiind diplomati de toate natiile.

S-a servit sampanie (dar si suc de portocale pentru astia ca mine) si niste sandviciuri cat unghia, dar aratoase foc. La inceputul ceremoniei, s-au intonat cele doua imnuri nationale, dar intr-un fel neobisnuit. Au fost invitate doua soprane, o romanca si o luxemburgheza, sa cante imnurile. Fara orchestra, fara banda, fara nimic. Niciodata "Desteapta-te, romane!" nu mi-a sunat mai impresionant ca acum, intonat de o voce curata, si eu departe fiind de tara. In poza e soprana luxemburgheza pe scena, romanca se vede in coltul din dreapta de langa fereastra. Nu m-a lasat inima sa misc cat s-a intonat imnul nostru. Si imi pare rau ca nu i-am retinut numele.

Ce e cu domnii de pe scena? Dl ambasador- primul din stanga- a decorat patru personalitati luxemburgheze pentru servicii deosebite aduse relatiilor bilaterale: un ministru de externe (nu cel actual), pe Jacques Santerre, fostul presedinte al Comisiei Comunitatilor Europene, pe un alt fost reprezentant al Comisiei din vremea lui Ceausescu, si pe actualul Maresal al Curtii Ducale.
Am incercat sa gasesc ceva despre eveniment pe pagina MAE, dar Luxemburgul nu apare pe lista ambasadelor care organizeaza sarbatorirea lui 1 Decembrie. Pe cand un blog la MAE, in care sa fie relatate live (sau macar la 2 ore dupa) evenimentele?! Probabil niciodata, mai degraba la EuroAtlantic Club ar avea sanse o asemenea initiativa, sprijinita de colaboratori voluntari si moderata cu bun-simt de Lucian Branea!

Discursul -4 pagini- a vorbit despre meritele celor decorati. Franceza domnului ambasador e mult mai buna decat a domnului Iliescu - de, a petrecut ceva vreme aici, tinand cont ca nu e la primul mandat, dar tot nu suna... Ce sa-i faci, nu toata lumea a avut sansa sa studieze la Paris cand a fost tanar!

Decanul de varsta al celor patru- cel care a semnat primul acord al Comunitatilor Europene cu o tara din Est in anii 80 - era vizibilimpresionat si greu se oprea sa nu lacrameze. Ne-a spus ca a scris un discurs si l-a dat companionilor sai spre citire inainte, si fiecare a taiat jumatate. Ceea ce a ramas a fost touchant - si nici nu cred ca a citit, ci a vorbit liber. A vorbit despre calatoriile sale in Romania, despre cum se vede tara noastra de aici. A povestit o intamplare de la Brasov, din Biserica Neagra, cand o sasoaica batrana a inghiontit-o pe cea de alaturi spunandu-i: "uite, domnul asta vine de unde au venit stramosii nostri acum sute de ani!". Si iar i-au dat lacrimile.
Ne-a spus ca Romania merge bine - dupa ultimele date publicate in Le Monde, economia face progrese nevisate! Numai de n-ar fi si asta o numaratoare gresita! Si la sfarsit a multumit frumos tuturor, gazde si public!

Au urmat sarmalute minuscule (si cu varza si cu foi de vita) servite pe farfurioare minuscule. La atata amar de lume! Mirosea bine, dar n-am gustat.

M-am mai invartit putin prin multime. Mi-am reperat vecinii de bloc, dar nu prea pareau dornici de conversatie. Am schimbat cateva vorbe cu o cunostinta. Am cules niscai zambete amabile de la domnii diplomati. Si a trebuit sa fug inapoi la birou.

Ciudat - eu care intru in vorba cu oricine in orice imprejurare, pe la toate conferintele si simpozioanele din Europa, de data asta m-am simtit usor paralizata. Atmosfera era buna, dar...

Acum ascult Ciuleandra si scriu povestea asta, dupa ce m-am ospatat cu o mamaliga cu ciuperci.
La multi ani celor de acasa! La multi ani, Romania!

Sfarsit de noiembrie

2004-11-29T01:40:00.000+01:00

Abia intoarsa din Germania, unde prietenele mele au organizat o cina de Thanksgiving (o gramada de mancare, dar nici vorba de multumirile cu care ne-am obisnuit din filme!ce naiba, doar suntem adulti!), m-am indreptat plina de elan patriotic spre Ambasada Romaniei din Luxemburg, sa-mi exprim votul.

Ma credeam bine informata, saptamana trecuta am cautat adresa pe Net, am gasit si strada pe harta, am si sunat acolo sa intreb intre ce ore se voteaza (7-21).

Deci, direct din gara, am luat autobuzul spre Bel Air, o zona selecta a orasului. Acolo, ce sa vezi, o cladire parasita. Imi trece prin cap ca s-au mutat -mea culpa, cautasem cu Google "Romanian Embassy Luxembourg", am luat prima pagina care mi-a iesit in cale si era una neoficiala gestionata de romania.org - the #1 web spot about Romania. Desi impanata cu siglele guvernului, se pare ca nu e tocmai la zi!

Noroc ca suntem mobili azi, nu? Cum nu notasem numarul de telefon al Ambasadei, sun in Romania si rog pe cineva sa-mi caute ambasada. Noroc ca persoana a avut mai multa minte ca mine si s-a dus pe site-ul MAE, unde informatia era la zi. Alt cartier, alti kilometri pe jos (e duminica doar, si autobuzele circula rar). Dar vorba e ca am votat! La ce bun? Poate ca povestioara Zen primita prin mail deunazi o sa va explice:

A fost odata o vrabiuta care, atunci când tunetul vestea furtuna, se culca pe spate si-si ridica piciorusele spre cer.
-De ce faci asta ? a întrebat-o vulpea.
-Ca sa ocrotesc pamântul care adaposteste atâtea vietuitoare ! a raspuns vrabiuta. Îti dai seama ce s-ar întâmpla daca s-ar prabusi cerul ? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
-Si crezi ca ai sa poti sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite ?
-Fiecare cu cerul lui, a raspuns vrabiuta. Vezi-ti de drum proasto, nu pricepi nimic.

In acelasi ton cu motto-ul pe care l-am descoperit pe o lista de discutii in urma cu cateva luni:
"In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu."

Morala: verificati intotdeauna informatiile de pe Net. Si nu va dati niciodata batuti!

Amsterdam - o dimineata pentru mine

2004-11-10T01:49:00.000+01:00

A doua zi a forumului KM Europe. Dimineata era soare cu dinti - mi-am facut socotelile si am realizat ca e singura sansa sa vad ceva din oras - restul zilelor sunt pline ochi!
O plimbare cu vaporasul pe canale, cinematograful 3D, talciocul din Waterlooplein, cateva locuri celebre, un mic dejun delicios intr-o cafenea de 10 mp (cu suc de portocale adevarat!).
Si fuga inapoi la centrul de expozitii, unde aveam o intalnire la ora 14.

Saptamana viitoare - Amsterdam

2004-11-07T07:10:00.000+01:00

Pornesc spre Amsterdam, sa iau parte la KM Europe, cel mai mare forum pe tema managementului cunostintelor din Europa, si la ECITE, conferinta care mi-a publicat, cu 5 ani in urma, primul articol - fara ca eu sa fiu in stare sa ajung acolo.

De data asta numai partial sprijinita financiar de ERCIM - bugetul meu e pe terminate. Dar e o ocazie pe care nu puteam s-o pierd. Sa speram ca voi gasi prilejul sa scriu cate ceva de pe acolo!

Cine se aseamana se aduna

2004-11-03T13:56:00.000+01:00

Editura Mix anunta pentru luna decembrie lansarea volumului "Iluzii - Aventurile unui Mesia capricios" de Richard Bach.

Ca intotdeauna, buletinul informativ al editurii include cateva fragmente. Si tot ca intotdeauna, gasesc raspunsuri la intrebarile mele. Cine stie la cate mii de cititori e trimis, dar sunt sigura ca fiecaruia ii spune ceva aparte legat de sine si de ceilalti, de propria lui viata si de propriile-i indoieli.

"Nu trebuie sa faci nimic. Este o lege cosmica, iti amintesti? Cine se aseamana se aduna. Tu doar ramai tu insuti, calm, pur si curat. Daca personalitatea noastra se reflecta in exterior si daca actiunile noastre redau intocmai ceea ce ne dorim, ii vom respinge in mod automat pe aceia care nu au nimic de invatat din ceea ce facem si ii vom atrage pe aceia care au si de la care avem ce invata la randul nostru.

Nu ai nevoie deloc de siguranta. Nu-ti trebuie decat imaginatie.

Acolo unde se gaseste gandirea ta se afla si experienta ta; Felul tau de a gandi te reprezinta; De ce mi-a fost teama nu am scapat; Asculta si dezvolta-ti gandirea: imaginatia creativa serveste divertismentului si profitului; te ajuta sa-ti gasesti prieteni si sa ramai in acelasi timp tu insuti. Imaginatia ta nu-ti va schimba deloc sinele, ea nu va afecta realitatea sub nici o forma. "

Mereu in urma

2004-10-24T15:11:00.000+02:00

Nu ma mai ajung - timpul pare din ce in ce mai dens si mai scurt.
Orice as face - si daca lucrez 14-16 ore pe zi, sunt mereu in urma fata de termene.

Vreau sa fac prea multe? Nu cred. Dar am perioade cand acumulez si par sa nu produc nimic, si pe urma perioade in care totul da roade. Cum as putea controla aceste ritmuri? Uneori cand incerc sa fortez lucrurile petrec ore in sir ca sa scriu o pagina - curata risipa de timp si energie - care pana la urma se dovedeste a nu fi buna de nimic. Din experienta mea de pana acum, cel mai bine e sa las lucrurile sa curga si sa fac fiecare lucru la vremea lui.

De la ultima insemnare parca au trecut veacuri.
Am fost la Conferinta Europeana de Managementul Cunostintelor de la Paris in 30 sept-1 oct. A fost o experienta deosebita, care cred ca m-a marcat mai mult decat pot acum realiza: a fost trecut un prag. Imediat dupa final, am iesit sa ma plimb prin Paris si ma incerca un fel de sentiment de gol: ce mai poate urma dupa asta? Dupa ce tot ce n-ai indraznit sa visezi vreodata se realizeaza? Incotro mai poti s-o apuci?

Incet-incet, golul s-a atenuat. Au venit alte evenimente: o conferinta organizata la noi, care a vrut sa ma faca speaker peste noapte: Din fericire, varianta a cazut din motive externe.

Apoi saptamana asta - un curs tinut la Montbeliard, in Franta, unde predau doi fosti colegi de facultate, despre utilizarea blogurilor ca instrumente de marketing. Cursul n-a fost cine stie ce succes triumfator in sine, studentii erau usor blazati si in afara de povestile picante, nu cred ca subiectul le-a captat prea mult atentia. Dar experienta in sine, si faptul ca Martin Roell are si el programata o expunere similara la o universitate saptamana asta, m-au facut sa ma gandesc la un posibil viitor ca freelancer, la o posibila carte despre bloguri in educatie, cercetare, marketing, in interiorul firmei samd.
Colegii mei m-au intrebat daca nu cumva e vorba de inca o moda, care va dispare asa cum a aparut. Nu cred- e un instrument care evolueaza, si pe urma poate ca nu instrumentul in sine conteaza, ci noul model de interactiune pe care l-a instaurat, si care cu siguranta se va perpetua.

Intoarsa acasa si vrajita de vremea buna, mi-am propus sa ies cu bicicleta azi. Dar dupa doua ore de lucru, am hotarat ca nu am timp de pierdut si ca trebuie sa folosesc ziua asta ca sa ma ajung cat de cat din urma. Asa ca iata-ma scriind aici in scurta pauza pe care mi-am permis-o dupa ce am mancat un sandvici in picioare!

Si mai e si un roman care ma asteapta "in caz ca termin", Atlas Shrugged al lui Ayn Rand. Cred ca si romanul acesta e unul din factorii "transformarii" mele, mi-a dat operspectiva total diferita asupra intamplarilor vietii mele - "paduri ce-ar fi putut sa fie".

Si ca ciclul sa fie complet, fosta mea colega de la Montbeliard citise si ea un roman de Ayn Rand- the Fountainhead. Sunt acestea coincidente? Jung le numeste sincronicitati. Rezultatul rezonantei- ceea ce gandim si facem aduce "ca prin minune" in jurul nostru oameni cu experiente si idei similare. "Cine se aseamana se aduna"- habar n-am avut pana azi ca Homer a spus asta. Toate astea imi intaresc convingerea ca trebuie sa stii ce vrei, in fiecare clipa a vietii tale. Altminteri esti o corabie care pluteste in deriva.

Imediat dupa conferinta de la Paris, am avut revelatia ca asta visasem din clipa cand am terminat facultatea, in 1981. De ce mi-au trebuit atatia ani? Cele mai imposibile vise se pot realiza daca nu te limitezi singur spunandu-ti ca "asta nu se poate". Din pacate, generatia noastra a avut parte de multe interdictii si limitari, facand multe din realizarile de azi sa semene cu "o biruinta dupa moarte".

E in "Suflete tari" de Camil Petrescu un pasaj in care Andrei Pietraru, umilul bibliotecar, ii face o declaratie de dragoste Ioanei Boiu, fiica boierului. Suna cam asa: "ca sa ajung la floarea alba si rara a muntelui, eu, cel pornit din mlastini, as face orice... m-as tîrî, mi-as insangera unghiile si genunchii... si intr-o buna zi as ajunge. Dar atunci n-as mai fi eu- ar fi o biruinta dupa moarte."

De ce mi-a ramas pasajul asta in cap - nu pot explica. Dar asta este - o biruinta dupa moarte, dupa 20 de ani suntem departe de a mai fi aceleasi persoane, si daca un vis poate persista atat, si dincolo de aceasta asa-zisa moarte a ceea ce am fost, inseamna ca merita!

Gata, m-am linistit!

2004-09-28T02:35:00.000+02:00

Pot de-acuma sa va spun ca anul acesta blogosfera romaneasca n-are sa mai ramana repetenta! Vin oameni tineri si inteligenti sa ni se alature! Bravo, Monitoarul Neoficiale!

Ia uitati ce zice Liviu acolo:

Astfel incit sint tentat sa cred(intr-un fel, este extrem de normal sa fie astfel, sintem inca in preistoria acestor bloguri si a blogosferei romanesti ca mijloc de comunicare si "comert de idei", in general) ca deocamdata tot ce putem face este sa ne mentinem o linie de idei si o arie a preocuparilor serioase care in timp sa ii convinga pe cei care le urmaresc ca reprezinta un adevarat comert cu idei si o alternativa la timpeniile cu care sint bombardati zilnic de media sau de "mediile intelectuale" romanesti de care au parte. Atit si nimic mai mult.Bineinteles ca in timp, sper sa ajungem la ceea ce vezi prin alte parti; echipe serioase de indivizi (din academie si nu numai) care cu inteligenta si rabdare, extind constant jocul gratuit al inteligentei la mediul acesta nou care este blogosfera.Dar, deocamdata, si noi, ca si ei, trebuie sa rezolvam problema imediata care nu este aceea a lipsei de informatii (deja e prea multa informatie pe net, mult prea multa) ci aceea de cum sa faci sens din aceasta informatie care te asalteaza din toate partile. Iar problema oricarui blogger bun (care nu isi face blog doar ca sa isi puna pozele de familie pe el)este aceea de a transmite cumva si celorlalti entuziasmul lui pentru o informatie sau alta; de a le arata si celorlati sau a reusi impreuna cu acesti ceilalti sa arate ca exista o schema mentala dupa care lumea asta ce pare ca a innebunit poate totusi avea sens,poate fi descifrata . Si spunind aceasta, cred ca am raspuns indirect si la intrebarea : de ce mi-am facut un blog .

Bravo! Sunt sigura ca vor urma si altii curand!

Ati vazut ca mi-am innoit blogroll-ul cu nume noi? ;-) Ce mai stati? La citit! Ca pe urma o sa va vina, natural, si pofta de a zice ceva. Primul pas cand te mananca limba e sa lasi un comentariu. Pe urma, iti dai singur seama ca ti-ai imprastiat vorbele peste tot pe unde-ai trecut, si n-ai ramas cu nimic! Si uite asa ajungi la concluzia ca-ti trebuie un blog! Unul al tau - sau al grupului tau!

Romani peste tot

2004-09-25T22:47:00.000+02:00

Sunt pedepsita: a trebuit sa stau toata sambata lipita de scaun ca sa reorganizez un material scris cu luni in urma la Kaiserslautern.

Dar am avut "recompensele" mele: lumea inteligentei artificiale e plina de romani!

KnowItAll e un proiect de la University of Washington, Computer Science and EngineeringArtificial Intelligence Research Group
si ce descopar:
Class Extraction from the World Wide Web. Ana-Maria Popescu, Alexander Yates, Oren Etzioni. 2004. (In AAAI 2004 Workshop on Adaptive Text Extraction and Mining)

La Stuttgart Universitaet descopar Intelligent Small World Autonomous Robots for Micro-manipulation (I-Swarm). Printre autori, Dr. Carmen Constantinescu.

Dan Tecuci - descoperit pe pagina Knowledge-Based Systems Research Group de laUniversity of Texas. Cum pagina parea outdated, am indraznit sa-i scriu in primavara, si mi-a raspuns amabil, oferindu-mi link-uri catre proiecte actuale, in curs de desfasurare.

Si mai e si IoanaRus, care lucreaza la Centrul din Maryland al Fraunhofer IESE, pe ale carei urme am calcat in toata perioada petrecuta la Fraunhofer in Kaiserslautern. Datorita ei, toti colegii aveau o parere buna despre romani. Ce pacat ca nu am apucat sa o cunosc!

Sper sa nu ma auda co-listenii mei de la Tic-Lobby, a fost acolo o discutie lunga despre tendinta noastra, a romanilor, de a ne lauda ce buni suntem...prin reprezentanti- in gimnastica, in programare, in cercetare. Si se pare ca nu numai a noastra!

Este un banc care spune tot in aceasta directie: "Elefantul si soricelul trec pe un pod. Soricelul se intoarce spre elefant si ii zice: Mama, ce mai tropaim!"

Ei bine, dati-mi voie sa fiu soricelul care e mandru de ce fac romanii in cercetare in lumea asta larga! Macar atat, dupa ce am stat 12 ore lipita de scaun!

Cum arata lucrurile

2004-09-23T17:38:00.000+02:00

De cateva zile, la Institut au aparut afise moralizatoare in toalete. O banda desenata ne arata ce trebuie facut cu peria din spatele toaletei. La "Asa nu" sunt doua exemple cu un nene care se piaptana cu ea, sau se sterge la fund. Cah! Chiar asa idioti parem?!

Dar asta nu e tot. Dupa un soi de adunare generala cu 80 de oameni care a tinut trei ore, am primit un mail semnat de "le regisseur du batiment" - adica regizorul cladirii- in care ne facea troaca de porci pentru ca nu am adunat pliantele aduse de serviciul de documentare ca sa-si faca reclama si puse cu grija pe fiecare scaun, si pentru ca a ramas un pahar de cafea pe un scaun. 1 scaun costa 380 euro, cum va puteti bate joc in halul asta! La prima vedere m-am rusinat, pe urma m-am gandit din ce-or fi scaunele astea, sfinte Sisoie, ca toata mobila mea din casa n-a costat atata!

Joi am primit un alt mail, in care ni se explica ca trebuie sa fim recunoscatori ca lucram intr-un mediu asa de minunat, si sa facem curat pe pervazele geamurilor, unde unii au pus dosare, ca se vede urat de afara. Noi suntem la etajul 3, cred ca trebuie sa te uiti din avion ca sa ne vezi dosarele. Pe urma a mai trecut cineva in control, care ne-a zis sa facem frumos, ca altfel ajungem la directorul Institutului pentru urechiere!

Au fost destule comentarii - cica e ceva tipic luxemburghez sa te mandresti cu ordinea din institutie- mie mi-au venit in minte anii '80 cand ni se spunea ce norocosi suntem ca stam 7 intr-o camera de 4 persoane si ca avem apa calda (cateodata!) la camin. Colegii mei au propus sa se aseze pe pervaz si "sa faca frumos" in loc sa lucreze, dar sugestia nu le-a fost acceptata.

Iar mi-am adus aminte de bancul cu canibalii, in care cei capturati se puteau salva daca cereau ceva imposibil de procurat de catre canibali. Romanul nostru a cerut sa vorbeasca cu secretarul de partid sau cu liderul de sindicat. Canibalii l-au eliberat, ca n-aveau asa ceva, dar romanul, curios, a vrut sa afle: "atunci cine v-a invatat sa va mancati intre voi?"

Aici n-au nici una nici alta, si nici nu se mananca intre ei (sau in tot cazul, mai putin decat in Germania, unde cultura e una a competitiei!), in schimb au tot felul de naravuri care in mintea mea se legau strict de regimul comunist.

Si cu toata campania asta, ciulinii de la coltul cladirii sunt tot acolo. Puteti sa va convingeti!

In alta ordine de idei, mai auzim si ca Google filtreaza stirile si azi-maine auzim numai ce trebuie!

Si nu sunt numai eu paranoica- blogherii care s-au intalnit pentru BlogWalk4 la Londra saptamana trecuta au zis ca e greu de blogait in interiorul unei firme - ca nu o sa mai spui ce crezi gandindu-te la cine o sa citeasca. Frica a fost factorul cel mai des pomenit in inhibarea posibililor amatori de blog pe intranet. Ei bine, in Germania la institut n-a fost de loc asa. Oamenii sunt inteligenti si stiu ce sa spuna si cat, ca sa nu calce pe bec. Nu ne-am gandit de loc la asta cand am pornit experimentul ala traznit bazat pe TikiWiki, in care lumea a fost invitata sa-si faca cate un blog, doua- trei, si sa scrie in wiki. E drept ca nici conducerea nu si-a bagat nasul.
Dar despre anumite chestii sigur ca nu scrii acolo. Pentru cei din interior, ele transpar clar. E vorba de o comunitate de idei. E suficient sa mentionezi ceva- si ceilalti impartasesc sau nu punctul tau de vedere. O iei mai pe departe cum s-ar zice... Asta daca ai taria opiniunilor tale... dar la noi se vorbea despre lucruri inofensive - idei de cercetare - bine, si alea puteau fi neconforme cu politica institutului si puteai fi acuzat ca risipesti timpul. Insa faptul ca eram inauntrul intranetului ne dadea un soi de incredere ca orice am scrie ramane intre noi.

In urma studiului despre cultura comunitatilor Open Source pe care m-au rugat sa-l fac pentru Odette, m-am trezit mare expert mare in comunitati OS. Am si ajuns pe pagina cu echipa - iar ghidusul nostru web-designer a adaugat langa fiecare cate o poza pentru varianta de test. Eu eram Gabriella din Mica sirena- m-am simtit flatata. Unul din baietii filiformi a devenit un luptator de sumo. Designerul insusi, probabil de origine magrebiana, era o cadana infasurata in voal. Imi pare rau ca n-am salvat o captura de ecran - au dat-o jos, fiindca s-a protestat vehement!

Week-end-ul asta lucrez- tot ce pot face e sa ma consolez cu amintirea plimbarii pe bicicleta pe care am facut-o sambata trecuta pana la Hesperange. A fost penultima zi de vara! Iar duminica a fost chiar ultima! Cri-cri-cri, toamna gri...

O lovitura de pumn in tidva

2004-09-19T21:12:00.000+02:00

Saptamana trecuta plecam de la Institut cu un soi de sentiment al datoriei implinite, munca din ultima luna s-a concretizat intr-o prezentare care a fost bine primita, chiar prea bine dupa umila mea parere, care in final mai aveam 1000 si 100 de lucruri de adaugat. Dar avand in vedere ca majoritatea colegilor mei sunt foarte tineri, probabil ca din perspectiva lor asa se vad lucrurile. In tot cazul,am vrut sa sarbatoresc, si pentru ca era o zi frumoasa, am hotarat sa merg o statie-doua pe jos, si sa ascult conferinta lui Stephen Downes pe care tocmai o descarcasem de pe Internet la stick-ul meu MP3. Dupa o ora si ceva, inca mergeam pe jos, iar ceea ce auzeam imi placea din ce in ce mai tare.

Kafka a scris undeva " O carte care nu te trezeste ca o lovitura de pumn in tidva nu merita sa fie citita." Ei bine, prelegerea asta a lui Downes pe mine chiar m-a trezit! Nu era nimic nou, erau intrebari pe care mi le puneam de multe ori in ultima vreme, dar felul cum le prezenta, si faptul ca e vorba de o autoritate in materie de tehnologii educationale, m-a ajutat imens. Mi-a dat aripi.

Despre ce era vorba? Despre faptul ca e-learning-ul de azi nu e decat o transpunere a invatamantului clasic folosind mijloacele Internetului. Nici o schimbare calitativa - aceleasi clase, aceleasi lectii, aceiasi profesori (sau altii, ce conteaza?) Si ca pasul urmator va fi un soi de strapungere, o schimbare totala a perspectivei. O perspectiva in care in loc sa-i invatam pe altii, fiecare va invata singur, gasindu-si momentul si subiectul cel mai potrivit, si alegand singur cum si de la cine vrea sa invete. Desigur, va fi nevoie de ghidare si de sprijin si toate celelalte. Dar ce e important e ca acest invatamant va fi unul bazat pe interactiune (cu experti, resurse sau colegi) si centrat pe individ. Si pentru asta Downes pleda pentru un invatamant deschis. Nu in sensul idiot pe care l-a primit la noi "Invatamant Deschis la Distanta" (brr, nici nu vreau sa ma gandesc la confuzia provocata atunci :-( ) . Ci in sensul ca trebuie sa fie deschis si accesibil oricui, nu inchis in platforme apartinand unor firme sau respectand niste standarde care nu sunt accesibile marelui public. Si ca trebuie sa fie dinamic - mi-a placut mult metafora oferita de Downes cand a fost intrebat cu ce trebuie sa semene e-learning-ul: cu apa, sau curentul electric. Trebuie sa fie usor disponibil, sa ai o priza sau un robinet in perete de unde sa vina. Si sa fie in fiecare zi altul - cine ar vrea sa se spele cu apa de ieri?!

Finalul - la intrebarea ce avem de facut ca sa ne apropiem de modelul asta- Downes a aratat ca nu va fi asa usor. Principiile pietii vor continua sa co-existe cu aceasta miscare Open, in care o multime de oameni contribuie gratuit la scrierea de programe, la traducerea de cursuri, dictionare, la redactarea de noi cursuri si enciclopedii. Carti, muzica si filme sunt puse la dispozitia publicului sub licenta Creative Commons, absolut gratuit.
Si ca nu e ceva predestinat sa se intample, asa ca in determinismul hegelian. Depinde de noi daca modelul deschis isi va continua expansiunea sau nu.
Ce avem de facut? Downes a raspuns cam asa: "e important sa incepi tu insuti prin a face ceva. Trebuie sa contribuim cu ceea ce stim pentru a initia acesta atmosfera de invatare. Ce va face acest lucru e sa creeze piata, modelul si experienta impartasirii cunostintelor, o parte din retea. Asta e tot ce ai de facut! Nu trebuie sa re-scrii universul intreg - trebuie doar sa contribui la o particica din el. "

Pentru mine cel putin, speech-ul lui Downes a fost punctul de cotitura - the Turning Point, cum il numea el. Toata viata am avut senzatia ca nu fac destul, ca nu fac ceea ce trebuie. Eram in cautarea unui ideal mai inalt pe care sa-l servesc. Imi treceau prin cap misiuni umanitare, cantina saracilor, adultii analfabeti sau oamenii aflati intr-un impas. As fi vrut sa ma pot pune la dispozitia tuturor, dar fiecare alegere insemna de fapt respingerea celorlalte. Uite ca acum mi se iveste sansa sa fac ceva care sa conteze. Fara sa aiba vreo importanta de unde o fac, in ce moment al zilei sau ce fac ziua la servici. Ce alta cauza mai nobila as putea gasi decat sa pun ceea ce stiu la dispozitia tuturor, intr-un fel usor de inteles si atragator?

Si apropo de "usor de inteles", nu-mi dau seama daca e ceva in neregula cu mine sau chiar educatia din Romania aduce oamenii in pozitia de a continua sa vorbeasca limba de lemn?
Citesc mesaje pe listele de discutii care au un aer atat de oficial si de distant! Cursuri online care folosesc limbajul academic din carti! O comunicare cu iz de intepenire, oare de unde ni se trage?
Si e vorba aici si de oameni tineri, care ar trebui sa fie deja altfel, ei n-au trait in epoca "aceea"!

Bloguri romanesti

2004-09-14T10:01:00.000+02:00

Cand imi incep ziua cu descoperirea unor noi bloguri scrise de romani, e sigur ca va fi o zi buna!
Prin weblogul lui Carmen Holotescu de la Timsoft, am descoperit:

RealK un weblog de Dragos Bucurenci - Alin Onaca a descoperit si el un interviu cu Dragos

Strangers on the Net al lui George Popescu - pe moment in Franta, la Grenoble - are si el parte de "socuri culturale" ca si mine ;-)

weblogul DEX online, scris de cel care a initiat acest proiect extraordinar, Catalin Francu, un roman care lucreaza la Google- echipa de voluntari adunati in jurul proiectului au reusit sa termine introducerea si corectarea tuturor articolelor din DEX- de acum inainte exista Dictionarul explicativ al limbii romane online
Cei care nu stiu cine e Catalin pot afla cate ceva din pagina lui de web.

Ultimele doua, desi folosesc Blogger, nu au activat AtomFeed, deci nu produc un format de iesire care sa poata fi accesibil cu programe specializate in citirea stirilor (News readers). Pacat! Asta face urmarirea lor in timp mult mai dificila!

Via @rgumente, am dat si de un blog al lui Mihai Badescu, Memento.

Cateva comentarii la interviul cu Dragos Bucurenci aparut in ziarul Gardianul (de Vlad Iorga):

La sfarsitul lunii trecute a aparut o noua carte in colectia Ego-Proza a editurii Polirom. RealK este scrisa de Dragos Bucurenci printr-o tehnica inedita, inscrisurile pe weblog. Weblog.ro este un serviciu de jurnale online, insemnarile putand fi citite de oricare dintre membrii acestei comunitati pe internet, bloggerii.

Sublinierile imi apartin. Doua lucruri mi-au atras atentia:
-"inscrisuri" ca traducere pentru "posts" suna interesant, dar are o conotatie arhaica. Trebuie gasit un alt cuvant: note, insemnari, nu stiu...
- iar ca pot fi "citite de oricare dintre membrii acestei comunitati" - ei bine, si publicul larg, care habar n-are ce-i acela un blog, ce cusur are? O gramada de lume mi-a scris ca a aterizat pe blogul meu absolut din intamplare si ca pana in acel moment nu auzisera de asa ceva!

2004-09-09T10:04:00.000+02:00

Sorry, no time for blogging! Asa a sunat raspunsul unui fost coleg de liceu care traieste in Canada, cand l-am invitat sa ne mai spuna ce mai face pe blogul clasei.

Ei bine, si la mine e la fel. Toate ard. Si timpul parca se evapora.
Dar probabil ca am nevoie sa se umple paharul ca sa public cate o insemnare. Azi, de pilda, paharul meu a primit cam asta:

- autobuzul n-a venit 20 de minute; am luat altul, care a fost prins in trafic de 2 ori cate 7-8 min
- din autobuz, am vazut cum se demoleaza doua cladiri fatoase care au apartinut institutiilor europene- carton, metal si sticla, care acum sunt efectiv rupte cu excavatorul. Daca am timp, maine fac si o poza. Incredibil ce e in spatele aparentei de modern, reprezentativ si util. De fapt, pentru mine toate edificiile astea europene arata cam sumbru - maro si sticla peste tot
- la coltul Institutului, am dat iar nas in nas cu ciulinii de 1m care "impodobesc" pe dinafara cladirea. Mi-am zis intr-una ca lumea vine cu masina, iese cu liftul din subsol, si probabil ca nu vede asta. Azi insa m-am intalnit cu secretara noastra pe drum - nici o reactie. Ce daca alaturi e gazon intretinut de domeniul public care arata si bine? Asta este!
- pe lista de discutii Tic-Lobby se deruleaza o discutie referitoare la ce-avem si ce n-avem noi bun in Romania. Unii sunt de parere ca falimentul economiei romanesti e provocat dinafara. Si c-o sa fie si mai...bine. Eu sunt de parere ca suntem mari maestri in a ne impusca singuri in picior si a nu dormi noaptea din cauza caprei vecinului. E aici o treaba ciudata: romanii lucreaza excelent cand sunt in afara granitelor tarii. Cand sunt acasa prefera sa doarma. Multi dintre prietenii mei mi-ar replica aici ca lupta cu morile de vant tine pana la o anumita varsta. Dupa aceea te adaptezi...

- si, ca sa puna capac la toate, seful meu intors dintr-o reuniune s-a oprit, ca de obicei, in fata usii, care e permanent deschisa, cu alti doi insi la povesti. Au mai venit inca doi si au intrat in discutie. Discutia nu s-a terminat in 5 minute. Intre timp, colega mea incerca sa-si faca o programare la Alergologie si raspundea zecilor de intrebari ale asistentei. Am incercat sa-mi pun castile in urechi, dar dupa 30 de secunde, s-au terminat bateriile...

Si maine am o prezentare importanta! Dar daca credeti ca toate relele mi se intampla numai mie, va inselati. Mie mi se intampla numai lucruri bune. Doar ca sunt workaholica si imi ies din pepeni cand cineva incearca sa ma scoata din ritm ;-)

2004-09-05T09:45:00.000+02:00

Am cam tacut, nu?
Cred ca m-am suparat pe blog. Am scris o poveste intreaga, cu ziua prietenei mele, cu bancuri auzite, cu link-uri si de toate.

Incercam sa explic ca nu sunt trista, doar critica. Ei bine, da, recunosc, hiper-critica! Ma scoate din sarite cand vad aici lucruri care merg ca in Romania (sau mai prost!) si noua ni se da intr-una peste nas ca suntem inapoiati! Si lume care ridica din umeri, spunand ca asta este si ca nu se poate mai bine!

Dar cand am incercat sa apas pe Publish - insemnarea s-a pierdut! Asta a fost acum vreo doua saptamani. Stiu ca nimic nu e intamplator si poate ca nu trebuia sa spun lucrurile acelea ;-)

De atunci mi s-au adunat o gramada de povesti in tolba: o excursie in Allgäu, in Alpii bavarezi, o vizita de lucru la fostul meu Institut, si azi o iesire cu bicicleta!

2004-08-19T11:27:00.000+02:00

Am tot stat si m-am gandit de ce oi fi sunand eu trista, cand nu sunt. Unul dintre motive ar putea fi ca lumea se asteapta sa spun ce frumos si ce bine e aici, si eu ma tin numai de critici.
Ei bine, nu e chiar totul rau, dar de cate ori vad ceva care e ca la noi in Romania sau mai rau, nu ma pot abtine sa nu comentez. Macar aici! ca doar nu credeti ca le spun lor?!

Sa luam ziua de marti, de pilda. Am condus-o pe Ioana la Metz sa ia Atlassib-ul sa se intoarca acasa - ca vineri incepea CCL-ul- Campul Centrului Local - cel mai mare eveniment al anului la cercetasi. ... Aici urma o descriere a evenimentului si a week-end-ului care a urmat. Cu poze, cu povesti, cu de toate. In momentul in care am dat Publish, a disparut in neant. Mi-am tot propus sa revin, dar n-am mai avut timp. Acum incep sa se adune draft-uri vechi si vad ca nu ma mai ajung.

Nu sunt singura care pierde insemnari. Nancy White se plange si ea de acelasi lucru. Da, stiu, ar trebui salvari intermediare. Altfel sistemul te scuipa afara. Dar cand esti luat de cursul povestii...
Si fiindca veni vorba de cursul povestii, ma tot chinui sa gasesc un echivalent in romana pentru termenul de "flow" in acceptiunea lui Csikiszentmihalyi...

2004-08-19T11:15:00.000+02:00

Si pentru ca mi-am inceput ziua razand cu pofta, de ce nu v-as spune si voua de ce?
O fosta studenta tare draga mie mi-a trimis asta. Probabil ca cineva s-a trudit sa traduca din engleza. Mai am pe undeva salvata o lista intreaga de aberatii din manualele de utilizare, puse acolo tocmai ca sa previna asemenea situatii!

Exista un premiu numit dupa Stella Liebeck - de 81 ani - care a dat in judecata McDonalds pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea fierbinte si a castigat 2.9 milioane $...
E cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice rahat, dar astea depasesc intelegerea umana, cel de pe primul loc e pur si simplu un scenariu SF ...Cititi si va minunati.-

Locul 5 - Kathleen Robertson, Austin, Texas, a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-aímpiedicat de un baietel care alerga prin magazin. Verdictultribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avänd in vedere ca plodul era chiar copilul doamnei Robertson!

Locul 5 - La egalitate este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mâna lui. El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare ...

Locul 5 - Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol Pennsylvania, care dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era stricata ... si usa de acces in casa se închisese automat în urma lui. Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas închis 8 zile in garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru caini. El a dat în judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia i-a cauzat stres si a castigat 500.000$ ...

Locul 4 - E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas, care a fost muscat de partea posterioara de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin. El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca d-l Williams a provocat "un pic" acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu alice in câine ...

Locul 3 - Apartine don'soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania, care a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada ... treaba e ca balta fusese facuta chiar de don'soara, care aruncase unpahar cu sifon in capul prietenului ei, si probabil ratase ... A castigat 113,500 $.

Locul 2 - Kara Walton din Claymont Delaware a încercat sa intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare, a alunecat si si-a spart doi dinti. A dat in judecata clubul si a castigat12.000 $ si cheltuielile stomatologice.

Locul 1 si coronita - Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumparat o rulota cat o casa, si cand se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus în spate sa-si faca o cafea... Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in timp ce merge... A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a modificat manualul de utilizare ...

2004-08-19T11:07:00.000+02:00

Ceva nu e in regula...
Cred ca trebuie sa schimbam ceva aici. In ultimele trei zile, trei persoane diferite care-mi citesc blogul mi-au spus ca suna trist, patetic, ca-mi vars aici "frustrarile si dezamagirile" etc.
Si vorba din popor spune ca daca doi iti spun ca esti beat, du-te de te culca. La mine au fost trei!

Si, ciudat, eu nu ma vad asa. Nu ma simt trista de loc. Nici frustrata. Nici dezamagita. Sunt incercarile mele, pe care le trec cum pot. Chiar aseara predicam cuiva: "daca esti trist, stai acasa, nu iesi in lume. Tristetea e ca gripa, se ia!". Si chiar eu imi vars energiile negative aici?!

Multumesc, dragilor, ca m-ati tras de maneca. I'll cheer up!
In consecinta, incerc sa schimb tonul si sa descretesc fruntea. Si pe-a mea si pe a voastra ;-)

2004-08-18T15:22:00.000+02:00

"Cu sprijinul KnowledgeBoard, o mana de tineri inimosi si inteligenti (Martin Roell, Angela Nobre, Lilia Efimova, Roberta Cuel, Magdalena Böttger) organizeaza o tabara mai speciala- Knowledge Management Summer Camp, care urmeaza sa se desfasoare din 5 pana in 12 septembrie la Oeiras langa Lisabona, in Portugalia.

Organizatorii vor sa faca din ea o saptamana de reflectie, lucru si distractie.

KMSC se vrea o initiativa indreptata spre a crea si a explora avantajele 'unei experiente de lucru intense colaborative si reflexive'. Cuvinte mari? Probabil. Suna cam tare a munca? Desigur! Dar o sa fie si multa distractie odata cu asta... pentru ca munca productiva inseamna si plimbari pe marginea marii sau cataratul pe un munte, spalatul rufelor sau cumparaturile intr-o piata de tara...e vorba despre capacitatea de a inova, constientiza, simti si crea.

O numim tabara ("Camp"- desi nu va fi vorba de corturi!), pentru ca in cea mai mare parte se va baza pe auto-administrare. Exista totusi un Program , dar el va fi completat de participanti.

Vor exista niste etape pre- si post-camp- telul fiind publicarea unei carti, cu titlul provizoriu KM and Contemporary Management Theory and Practice.

Distractia costa 430 Euro pentru o camera single (350 in camera dubla- nu ma intrebati cum vine asta) si cuprinde cazarea si excursiile. Sunt invitati studenti, doctoranzi, cercetatori, intreprinzatori, manageri si toate celelalte feluri de oameni care doresc sa vina. Avem un buget cu care sa sprijinim participarea unor doritori cu venituri reduse (pana la 50%) - adresati-va organizatorilor(Mail)
Exista deja o Wiki cu lista participantilor - vor fi doua categorii de participanti- la fata locului sau online. Cine mai vine cu noi? "

Am tradus aici (cam pe sarite!) o nota de-a nastrusnicului meu amic Martin Roell, care are talentul deosebit sa evite limbajul oficial si sa faca lucrurile asa cum sunt de fapt: spontane, simple, frumoase.
Cred ca in Romania Managementul cunostintelor e un domeniu prea putin cunoscut si sunt foarte multe de facut. Fondurile sunt, ca intotdeauna, o problema, dar ganditi-va putin daca nu v-au ramas ceva bani necheltuiti dintr-un proiect si puteti face cumva sa ajungeti acolo.
Eu voi fi printre participantii online - sunt legata de scaun aici, ce sa fac!
Si va rog dati de veste tuturor celor ce ar putea fi interesati!

2004-08-17T15:45:00.000+02:00

Citind in diagonala digest-ul zilnic de pe romania_eu_list, o lista de discutii despre integrarea Romaniei in EU (dar nu numai!), am dat de un motto atasat intr-o semnatura:

"In tot ce e urat si rau in jurul meu, o vina am si eu."

Ce usor ar fi daca fiecare si-ar asuma partea lui de vina si ar face ceva ca sa repare lucrurile! Daca nu am mai da vina pe parinti, pe copii, pe vecini, pe vanzatoarea de la Alimentara sau pe guvern! Dar suntem inclinati mereu sa gasim alti vinovati, ca sa ne scoatem pe noi basma curata!

Si apropo de romania_eu_list, gasesc ca Lucian Branea, moderatorul listei, si ceilalti colegi ai sai fac o treaba grozava la euro@atlantic club (weblog-urilor, wiki-urilor si altor asemenea instrumente usor de utilizat pentru gestionarea cunostintelor personale, in cadrul unui proiect european numit Pellea (nu vine de la Amza Pellea, ci de la Portfolio Evaluation in Life long Learning improving Employability of Adult learners). Si sunt in cautare de voluntari ca sa-l urmeze. Un weblog poate constitui un portofoliu digital, atunci cand reflecta experientele cuiva pe taram profesional (si nu ce-am mai vazut, ce-am mai auzit, pe unde-am mai calatorit, ca aici in Gabrielia!). Manusa pe care incerc sa o arunc e dubla: obiectul de studiu il constituie weblogurile, iar ilustrarea progresului in ale weblogurilor se va face - ia ghiciti! - printr-un weblog!

2004-08-16T15:28:00.000+02:00

Excursia noastra la Ocean a fost un succes, cu una, cu alta. Dupa ce sambata a turnat cu galeata si au fost vreo 13 grade, iar musafirii asteptati - niste rude aflate la Bruxelles - ne-au tras clapa, duminica a fost o schimbare in bine. Sambata seara ne-am luat inima in dinti si am iesit sa vedem minunea- in ciclul Summer in the City, primaria a angajat vreo 20 de trupe sa cante pe strazi, sa distreze populatia, si unii erau chiar buni. Am facut poze, dar nu am unde le pune. Chiar, daca stie cineva un loc in care sa pot uploada niste fisiere, raman vesnic recunoscatoare!
Un domn pe catalige speria copiii cu aripi de liliac. Un altul in frac si descult canta la un pian pe roti pe care-l plimba prin piata invartind un cilindru. Canta vals, si descria cercuri. O alta trupa avea freze de Elvis si pantofi cu varful de 30 de cm. Amuzant. Am dat o tura si prin valea Petrussei, care e un loc de promenada. Am fost depasite la un moment dat de un caine lup care se plimba singur. Dupa vreo 5 minute a aparut si masina Politiei la pas. Am dedus ca o fi fost un caine politist, si Ioana, cu vasta ei cultura cinematografica, mi-a spus ca patrupedul trebuie sa fie din K9 (adica divizia canina!). Am revenit in Grund, adica in cartierul care se afla in groapa sapata de valea Petrussei si de valea Alzettei prin mijlocul actualului oras. Am vrut sa-i arat Abbaye de Neumuenster, si asa am nimerit pe circuitul Wenzel. La intoarcere am luat ascensorul care duce in partea de sus a orasului - eram prea obosite ca sa mai urcam.

Asta a fost sambata. Frig si urat.
Duminica la 6, o ceata deasa. Am zis ca e semn bun- se schimba vremea. Am ajuns la gara la 7 - lume puzderie. Trenul arata interesant, dar erau niste vagoane de tip vechi, cu probleme. Nu mai rau decat clasa a II-a la noi. Cum toate excursiile astea duminicale sunt organizate de Prietenii Cailor Ferate, am primit de mancare (doi croissant de cap de calator) si de baut (cafea).
Pe urma au urmat fel de fel de promotii, pliante etc. Doua vagoane mai incolo, un fost vagon de bagaje era transformat in sala de dans unde canta live o trupa. Veselie mare!

Am facut aproape 4 ore pana in Blankenberge. Erau portiuni unde expresul nostru prindea suta de km/h, se scutura din toate balamalele si mirosea a cauciuc ars. Am trecut prin Bruxelles Luxembourg si Bruxelles Midi, si din goana trenului am vazut si zgarie-nori, dar si maghernite imunde. Nu e chiar totul poleit! Ajunsi la Blankenberge, soarele stralucea sus pe cer. Toate magazinele deschise, lumea revarsandu-se catre mare. Am cumparat Gauffres, asta fusese recomandarea colegilor, sa nu uit sa mananc gauffres in Belgia. O sa ziceti ca sunt nostalgica, dar parca erau mai bune cele de la Costinesti de pe vremuri.
Malul marii - construit de la un cap la altul al localitatii cu hoteluri de 12 etaje aliniate frumos. Ca sa poata turistul sa se uite la mare! In schimb, oraselul dragut din spate nu se vede de loc. Plaja parea mare si uda. Ne-am dumirit ca pe langa ploaie, mai fusese si maree. Asa ca ne-am asezat la o distanta respectabila de tarm, pe nisip. Dupa o jumatate de ora n-am mai rezistat si am fugit in valuri. Apa crestea, nu dupa mult ocupase jumatate din plaja. Valuri frumoase. Salvamari sunand intr-una in niste trambite - in mare parte din zona baia era interzisa! Cand ne-am intors pe plaja, apa venise foarte aproape. Si soarele se ascundea in nori. Spre sud, un nor mare si negru. Are sa treaca, ne-am zis. Asa ca am incercat aventura de a face o plimbare cu vaporasul - vaporas care inainta pana in mijlocul plajei pe roti. Prima data cand i-am vazut rotile am crezut ca visez. In mijlocul marii ne-a prins ploaia. Vaporasul s-a intors. Noi aveam haine de ploaie, dar niste biete fetite langa noi clantaneau de frig. Am intrat sub o straesina, ca toata lumea. Dupa inca o jumatate de ora, ploaia a stat si ne-am putut permite o noua baie. Marea se retragea din nou. La plecare, o scurta plimbare pe faleza. Tiganie- magazine si tarabe- nici o diferenta fata de Mamaia. Pe plaja, e drept ca nu erau tigani cu porumb copt, ci vanzatori ambulanti cu Boules de Berlin- pe romaneste gogosi.

Ce ne-a placut a fost un fel de atractie a orasului- se inchiriau un fel de biciclete-masinute cu 2, 4 si chiar 8 locuri. La fiecare colt intalneai turisti in asa ceva. Niste fiare sudate artizanal, nimic high-tech.

Am nimerit intr-un magazin cu saluri, betisoare, carnetele, mobile si lampi indiene. Era sa nu mai putem iesi de acolo, atat de incantate am fost de atmosfera. O noua gauffre. Si mai rea. Uf! Si lume cu cornete de inghetata- urmarim dâra si ajungem la sursa. Pentru 2 euro, primim cea mai imensa inghetata vazuta vreodata! Si delicioasa - asa ceva numai domnul Lazar mai stie sa faca la Alba! Pana la gara, inghetata picura peste tot. Ioana imi face o poza in care limba mea poate concura linistit emblema Rolling-Stones. Cum in tren nu curge apa, ne spalam cu apa minerala. Ioana spune ca trenul seamana cu personalul de Vint sau cu "Foamea". Macar geamurile se pot inchide!
Si alte 4 ore inapoi. Cu dans si antren. Cu copii obositi care zbiara. Cu o ploaie torentiala inainte de Bruxelles. Dar ajungem acasa obosite si multumite: mission accomplished! am vazut Oceanul!

2004-08-11T14:10:00.000+02:00

Bietul meu blog parasit! Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut atatea zile de la ultima insemnare!
Si n-am nici o scuza! Decat ca nu mi-a ajuns timpul - alerg mereu in toate directiile, la servici incerc sa valorific timpul, si acasa inca nu am Internet.

Intre timp am ajuns o "persoana asezata", in sensul ca acum am si mobila in apartament.
Intr-o actiune de hei-rup de zile mari, demna de tineretul utecist de altadata, dragele mele prietene din Germania, Sabine si Yunja s-au hotarat sa ma ajute sa-mi aduc lucrurile din Germania si sa-mi cumpar niscai mobila, totul intr-o singura sambata. Asta mi-a ridicat moralul. Actiunea in forta a inceput in Kaiserslautern, cand am golit pivnita Sabinei de cutiile mele. Apoi la IKEA, unde am cumparat, cu un ochi la buget si cu urechea la sfaturile prietenelor mele mult mai umblate, strictul necesar: un pat-canapea care e de inspiratie asiatica si se numeste futon, o masa, un scaun si un raft, si un fel de dulap (in holul meu intunecos merge!).
Mai multe ammanunte cand o sa reusesc sa postez pozele! In duminica urmatoare am despachetat si am aranjat tot, si rezultatul a fost impresionant!

Au urmat sosirea Ioanei, miercuri, care s-a lasat cu o excursie la Saarbruecken ca s-o recuperez de la autobuz, inca un drum in Germania, sambata, cand am luat parte la grill-party-ul organizat de fostii mei colegi in satul in care se afla Institutul, si o excursie "de placere" la Trier duminica.
Intr-un cuvant: obositor!

Duminica vrem sa mergem la Ocean, luam trenul de placere pana la Blankenberge in Belgia. Sa speram ca vremea va tine cu noi!

2004-07-22T15:06:00.000+02:00

Simt cum lucrurile incep sa se aseze. Am inceput sa ma obisnuiesc cu locuinta mea pustie si sa-i gasesc avantaje. Masor peretii si vanez mobila ieftina pe Net, facand planuri. Oare in Romania poti face asa ceva? Stiu ca IKEA are magazine si inRomania, ca sa nu mai vorbim de fabrici, dar cand am incercat www.ikea.ro mi-a dat 403 Forbidden. Deci exista, dar nu e pt curiosi!

Cel mai tare ma deranjeaza ca am foarte multe lucruri de facut, dar nu reusesc sa ma adun si sa ma focalizez. Ca in parabola aceea a lui Stephen Covey, pun intai nisipul si pietrele mici in borcan, fara sa mai ramana loc pentru pietrele mari, reprezentand lucrurile importante. Gasesc mereu ceva de citit, care in loc sa vina sa mai puna o caramida la un perete, extinde baza constructiei. Trebuie sa ma educ si sa ma disciplinez - oare cand iese Saturn asta din Rac?

Azi-dimineata, vis straniu. Aveam o grenada in mana - cuiul era deja scos, nu mai stiu cum s-a intamplat, si am trecut pe la un prieten sa-mi las sacosa- o banala punga de-un leu. Si el si eu stiam ca ma duc sa mor, si voiam s-o fac mai bine de data asta (parca se mai intamplase intr-o alta viata si acum venisem sa repar greseala, ca de data asta s-o fac asa cum trebuie). Nu voiam sa omor pe nimeni, ideea era ca trebuia sa duc grenada intr-un loc unde explozia ei sa nu afecteze pe nimeni, decat pe mine. Pe strada intalneam soldati in doua feluri de uniforme, si-mi spuneam intr-una: ce bine ca sunt imbracata in rosu, si nu in una din cele doua uniforme!
Cred ca mi se atrage de acum cateva seri, cand m-am uitat la Harrison's Flowers pe DVD pana noaptea tarziu. Atunci, pe loc, am avut senzatia ca nu m-a afectat, mintea mea refuza sa creada ca asa ceva (masacrul de la Vukovar) s-a putut intampla cu adevarat.

2004-07-20T18:16:00.000+02:00

Via grundtvigers, de la Lucian Branea:

In Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 13/07/2004 a fost publicata Hotararea nr. 1021/2004 din 25/06/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae, "in scopul sporirii transparentei si exactitatii informatiilor existente pe piata fortei de munca si pentru alinierea legislatiei romane la reglementarile comunitare in domeniu" - modelul comun european de curriculum vitae constituind "un mod de prezentare sistematic, cronologic si flexibil a calificarii sicompetentelor fiecarei persoane". Hotarirea transpune Recomandarea Comisiei Europene nr. C(2002)/516 din 11 martie 2002 privind Modelul comun european pentru curriculum vitae, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene L079 din22 martie 2002.In aceasta pagina gasiti actul normativ, precum si formular CV in format Word, instructiuni privind completarea acestuia si un model de CV - in engleza, franceza si germana.

Semne bune! Incepem sa ne trezim! Stiu ca am discutat despre asta cu danezii la Odense in 2002, cu suedezii la Malmoe tot in 2002, ca anul acesta la Klaipeda sa am surpriza ca nimeni nu-si mai aminteste! De-atunci l-am tot recomandat la toti studentii cu care am venit in contact, ba chiar Catherinei, la Paris, imi amintesc ca l-am si discutat in amanunt!

2004-07-20T16:19:00.000+02:00

Vestea buna e ca azi am primit un badge de acces, contra garantiei de 25 de euro. Vestea proasta e ca nici o us nu se deschide cu badge-ul meu, ba mai mult se pune pe piuit de parca ar fi detectat un infractor! Vedem noi maine.

Tot cautand eu site-uri de stiinte ale educatiei, uite peste ce dau:
un site caraghios care es cheama Tu faci viitorul si in care fiecare-si poate povesti visul.
Mi-a placut unul cu precadere, care vine sa ilustreze inca o data validitatea rugaciunii:"Fereste-ma, Doamne, de dorintele mele proaste!"

2004-07-19T13:56:00.000+02:00

Din nou nimic nu functioneaza. Portarul ma intreaba daca n-au de gand sa-mi mai faca o data ecusonul ala. Sedinta – primesc de lucru- suna interesant, dar tare ma indoiesc ca o sa le placa ce o sa afle in urma studiului meu.
La banca mi se spune ca nu pot trimite bani in Anglia, fiindca am un cont gresit. Scriu acolo- contul e bun. Ma hotarasc sa aman pe luni.
Ceea ce ma face sa ies din starea de marasm e lectura „Jurnalului intim“ al lui Florin Lazarescu. Ajung la vineri, 5 sept 2003, insemnarea despre Hustiuluc. Ma pufneste rasul, nu ma pot abtine, rad ca proasta. Pe urma la faza cu tipul care vopsea in timpul emisiunii TV. Mi-aduc aminte cum anul trecut Maria Milionas tot repeta la BlogTalk: “Don’t blog me, I’m real!”. Ca si cum faptul ca cineva ar putea povesti despre ea i-ar putea afecta existenta. Si aici imi vine minte Laurentiu Fulga, cu povestea despre masuratul umbrei- daca cineva apuca sa-ti masoare umbra, vei muri curand.
Prea multe povesti imbricate! Si vorba lui Lazarescu, de fapt nu vorbim despre ceilalti. De fapt vorbim despre cum ii vedem noi pe acesti ceilalti. Viziunea noastra e ceva cu totul personal si ne apartine.

Pe urma, seara, vreau sa ies din casa. Ma gandesc la bicicleta, dar ceva imi spune ca nu. Ma gandesc s-o iau pe jos,imi fixez un itinerar pe harta, ma incalt comod si plec sa explorez imprejurimile. Am gasit pe harta doua castele, unul in Dommeldange si unul in Beggen, ma duc sa le vad.
Intr-o seara, autobuzul m-a adus prin gara din Dommeldange, stiam ca e foarte aproape. Gasesc magazinul de mobila recomandat de Christiane, mult prea classy pentru mine.
Strabat Dommeldange. Frumos si pitoresc. Dar din satul cu vile rasare un bloc enorm pe colina – aflu de pe indicatoare ca acolo e Parc de l’Europe si Hotelul Hilton. Ce e ciudat e amestecul de gradini salbatice pa malul apei si resedinte oficiale. Castelul din Dommeldange exista, e frumos, dar inauntru e Ambasada R.P.Chineze, deci nu te poti apropia. Continui drumul. La un moment dat, pe o parte a drumului sunt duplexuri, iar pe cealalta creste sovarv, sunatoare, coada soricelului si alte plante de leac. Ce m-as mai repezi sa culeg, dar vizavi e o petrecere si toata lumea e pe balcon. Putin mai incolo, intru in padure. Am rupt pana la urma trei fire de sovarv pentru salata de rosii. Ajung in Beggen. Vad o ruina, imi imaginez ca e castelul. Zona e salbatica, doar ca poteca trece pe langa o resedinta privata ingradita. Curge un paraias, soarele apune reverberand culori fantastice in frunzis – ce-mi pot dori mai mult. In final, cand ajung jos, gasesc si castelul – o ruina neingrijita. Arata jalnic. Nu si de departe. De la sosea arata superb- macar fatada e toata in picioare. Trec podul peste Alzette – niciodata n-am vazut atata vegetatie intr-un rau. Tot felul de plante care unduiesc. Fac poze si aud voci apropiindu-se. O pereche cu doi copii, fetita imi zambeste cu toata fata, ii raspund la fel, dupa care taticul imi spune Buna seara! cu inima deschisa. Deja ma simt mai bine. Ajung in Rue de Beggen, strada mea. Gasesc un Pizza Hut si un magazin universal. Asta da descoperire! Nu ca mai trebui sa car totul de la servici. Pot sa vin seara cu autobuzul pana aici si sa-mi fac cumparaturile. Mai incolo o biserica. O cafenea din care se aud voci multe- suna a petrecere. In Biserica de langa mine –la parterul blocului de alaturi – biserica Sfintilor ultimelor zile (ce rit o mai fi si asta?!) e o expozitie de corpuri de iluminat. Ma duc sa-mi caut parcarea care mi-e rezervata – nu deslusesc prea bine care e. Deci asa se vede balconul meu de jos – dezolant!

Sambata- ma duc in oras sa mai vad niscai magazine de mobila. Pe drum, in autobuz, un domn vorbeste in engleza- dupa accent pare englez. Cobor, nu apuc sa-i vad prietenul. Povesteste despre vremea petrecuta in Spania. La intoarcere, cei doi urca din nou in acelasi autobuz. Prietenul e un indian imbracat semi-traditional. Coboara amandoi la statia mea. Asta nu e o intamplare. Probabil ca ne vom mai vedea in cartier. In acelasi autobuz, o familie supraponderala. Mananca si beau intr-una. El nu e gras, doar ca pare descins din Hieronymus Bosch- maxilarul de jos proeminent , o gura ca de stiuca. Sunt rea? Sper ca nu. Scriu despre ei? Nu, scriu despre mine.

Seara vreau sa plec in centru, sa prind cate ceva din Festivalul de Jazz. Incepe sa ploua cu galeata. Pe la 8 se opreste si ma hotarasc sa plec totusi. Lume multa, carnati si bere peste tot. Mai multe trupe canta in diverse puncte din oras. Sponsorizati de Primarie, de Coca-Cola, de Volkswagen. Muzica e gratis. Mancarea si bautura sunt pe bani. Dom’primar Hava ar putea lua exemplu. Cred ca sunt mii daca nu zeci de mii de turisti veniti special pentru asta. Americani, japonezi, italieni si... romani. Da, romani. Tineri care calatoresc. N-am vazut rusi, polonezi sau sloveni. Ei da, sunt multi unguri. Cel putin la fel de multi ca romani.
Savurez muzica si ma mut de la o scena la alta. Decorul e magnific si lumea pare sa savureze din plin evenimentul. Se canta, se ingana, se danseaza...

2004-07-19T13:52:00.000+02:00

Un articol interesant recomandat de o prietena din München.

"Deci este asa: De fiecare data cind traim facem un CD, ei bine: o poti numi si caseta video, dar eu prefer sa-i spun CD. Imagineaza-ti ca tot ce faci, spui si gindesti este inregistrat pe un CD. Si cind murim se sterge CD-ul si primim unul nou pentru viata urmatoare. Dar CD-ul este sters doar pentru noi. Pentru Dumnezeu nu este sters. La El totul este pastrat/inregistrat. Doar noi uitam viata noastra traita. Dar nu toti dintre noi o uita. Unii si-o amintesc inca. Acestia au trait deja foarte multe vieti."

2004-07-15T11:10:00.000+02:00

Azi am mai cumparat o tura de “mobila”. Asta imi aminteste de epoca in care eram proaspat casatoriti si eu am insistat sa facem prima noastra achizitie – o pereche de sezlonguri, ca sa putem sedea comod in garsoniera – in rest aveam tot taburete fara spatar! Ei, acum e vorba de doua scaune si o masuta de plastic destinate gradinilor, dar care si-au gasit locul in bucataria mea. Mi-era urat sa mananc in picioare si sa-mi tin laptopul in brate culcata in pat. Toata achizitia a costat cat o cina buna, dar caratul...Eforturile astea ma lasa fara suflu, vesnic trebuie sa car ceva, sunt exact la fel ca tata care pentru nimic in lume n-ar cere ajutorul cuiva! Dar habar n-am catre cine as putea sa ma intorc, cu Sabine sunt tot mereu in contratimp, iar restul...

Ieri a venit agentul de asigurari sa-mi incheie asigurarea si a trebuit sa-l duc in bucatarie pe pult, ca sa poata scrie!

Imi amintesc cum, cu vreun an in urma, ii spuneam Danei Rangaciu ca mi-ar fi suficienta o chilie cu un pat si nimic mai mult. Si ea m-a tras de maneca: “Fii atenta ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca!” Si Zoli mi-a atras atentia ca trebuie sa invat sa ma folosesc de ceea ce am si sa multumesc pentru asta, fiindca am tendinta sa fiu vesnic nemultumita... Si e adevarat!

Cand am ajuns aici la Youth Hostel a fost simpatic la inceput, stiind ca e o situatie de provizorat. Patul era comfortabil, dusul avea hazul lui, colegele de camera erau interesante. Abia asteptam sa plec in Lituania, sa am o camera numai a mea cinci zile. A trecut si asta. Am nimerit intr-o camera mai rea a doua oara, dar era o situatie temporara, si avea partile ei bune. Ca de pilda micul dejun si sala de mese, unde puteam lucra nestingherita cu castile in urechi. Nestingherita e un fel de a spune, ca la 11 ne maturau afara. Dar eram intre lume, aveam un minim de confort, si asta imi permitea sa aman sa ma gandesc la problemele mele. Am reusit sa gasesc un apartament, sa fac parte din actele care mi se cereau, totul parea OK. Si supapa era rasfatul care urma: sa dau o fuga pana acasa, sa calatoresc, sa intalnesc lume interesanta, sa vad locuri noi...Toate pretexte pentru a amana iar...

Cand am ajuns inapoi, am avut senzatia ca nu mai pot impinge lucrurile. Nu mai pot spune “la asta am sa ma gandesc maine”, precum Scarlett O’Hara. Si cred ca nu e vorba doar de pustietatea apartamentului si de raceala colegilor de serviciu. Cred ca e dizarmonia dinauntrul meu. Da, Saturn conjunct cu Soarele in Rac ar putea avea partea lor de vina, dar efectul nu s-ar simti daca nu ar fi ceva in mine sa rezoneze cu aspectele astea.

Am vrut sa fac poze. Pe urma m-am gandit ca e ca si atunci cand am vrut sa-mi fac o poza cu ochiul iesit ca la melc inainte de a pleca la urgenta in octombrie. O impietate.
In prima seara cand am ajuns “acasa” noaptea la 12 cu taxiul, m-am trezit ca nu am curent. Nu-i nimic, mi-am zis, patul e in mijlocul camerei, felinarul de vizavi bate in fereastra, am sa ma culc si maine dimineata am sa rezolv totul. A doua zi dimineata am realizat ca nu am nici gaz- deci nici apa calda. M-am bucurat ca pot sa beau un pahar de apa, si am plecat la lucru.
Cum arãta apartamentul? Bicicleta era incarcata cu haine, pe post de cuier-pom, pe jos erau insirate dosare si bagajele desfacute lasau sa se intrevada toate ciudateniile pe care le-am carat cu mine: miere si polen din Romania, cãrtoiul primit la conferinta de la Graz, hartile si pliantele adunate la Viena, scoici de la Compostella... A, si sa nu uitam lingura de lemn pe care i-am cerut-o mamei, fapt care a lasat-o cu gura cascata!

Seara urmatoare era programat sa fac luna si bec, urma sa vina agentul de asigurari in vizita. Am sortat hartiile si le-am insirat pe cãprarii pe pervaz, am pus mãrgelele si medicamentele intr-un sertar din bucatarie, hainele pe umerase atarnate de usa, in fine, a inceput sa arate omeneste. Daca n-ar fi fost cearta vecinilor, care m-a bagat in sperieti. Am crezut ca se omoara unul pe altul. M-am rugat pentru ei, dar lucrurile au mers de mal en pire. A fost cumplit, degeaba am incercat sa-mi bag castile in urechi. Tensiunea se simtea pretutindeni.
Pana la urma el a plecat cu masina si lucrurile s-au linistit – cel putin aparent. Dar senzatia de disconfort a persistat.

Ieri a venit agentul. Mi-a evaluat mobilele la 7000 de euro. Dragut, nu cred ca voi investi nici o mie. Tot ce vreau e o canapea si un covor, de restul ma pot lipsi. Niste perdele... Un dulap de panza cu fermoar la intrare... Am plecat sa vad un magazin de mobila. L-am reperat, dar era deja inchis. Am vorbit cu Ioana dintr-o cabina telefonica din fata palatului ducal. Mi-a fost cam rusine ca ma sprijin pe ea ca sa-mi treaca de singuratate si urat, dar ea e intotdeauna acolo cand cineva are nevoie de un umar sa se sprijine si de o mana intinsa. Mi-e dor de ea si sper sa poata veni la mine! M-am hotarat sa ma intorc acasa, dar autobuzul tocmai trecuse si era frig si incepuse sa ploua. M-am dus sa citesc meniul unei pizzerii si sa arunc o privire inauntru – arata ademenitor. A aparut un tip care a intrat.Hop si eu. Cald si bine, chelnerita draguta, o masa cu vedre la strada. Mi-am adus aminte ca am mancat doua mere si am baut un iaurt toata ziua. O pizza cu ciuperci care se revarsa peste marginile farfuriei mi-a schimbat starea de spirit. Am baut apa ca o camila, si atunci am realizat ca nici apa nu am baut toata ziua – la birou nu am unde sa-mi fac ceai, cum obisnuiam.

Si azi- mobila de gradina. Am carat ca un magar, dar acum am o masa si doua scaune. Calculatorul meu sta pe masa, scaunele sunt confortabile – niste pernute n-ar strica, tot ce ma deranjeaza e robinetul asta de deasupra mesei- se pare ca am ocupat locul masinii de spalat. Imi imaginez cum ar arata o vrajitoare de la Compostella calare pe robinetul meu... Hii-n-am vrut sa cumpar nimic cu vrajitoare- nici cercei, nici tricouri, nici vederi. Pentru mine Compostella e legata de Sfantul Iacob si atat.

Ma simt de parca Dumnezeu incearca cu tot dinadinsul sa-mi demonstreze ca nu am nevoie de absolut nimic. Si asa e. Colegii mei de clasa m-au luat de lunatica- cand ai tot ce-ti trebuie acasa, ce te face sa te duci departe si s-o iei de la capat? Ce ai de castigat din asta? Nu stiu ce am de castigat. Tot ce stiu e ca nu am nimic de pierdut. Si daca ar fi sa ma aleg doar cu o alta intelegere a lucrurilor, si castigul e imens. Si a meritat truda. Si singuratatea. Si lipsa de confort. Si toate celelalte...
Dar daca e nevoie, v-o repet: nu e nici un caine cu covrigi in coada pe aici! Orice stramutare e o incercare cumplita, cand tot ce stiai se rastoarna cu susul in jos si trebuie sa inveti sa joci dupa alte reguli, despre care nu intotdeauna afli la timp!

2004-07-12T17:19:00.000+02:00

Incerc din rasputeri sa ma ajung din urma... Dar obiceiul de a lucra cu orele cu telefonul la ureche cu cineva din biroul vecin mi se pare tot asa de enervant ca si piciorul vecinului din spate care zguduia scaunul meu cu o miscare ce o completa nefericit pe cea a avionului.
Nu pot sa ma concentrez sa citesc in engleza in vreme ce la telefon se discuta interminabil in franceza. Dar se pare ca pot scrie in romana, nu pare sa fie nici o problema!... M-am ramolit, ce mai! Unde sunt vremurile bune cand cineva vorbea in suedeza, Octavian traducea in romana, eu luam notite si traduceam simultan in urechea lui David in engleza?!

2004-07-12T16:55:00.000+02:00

Am dat peste o referire la "Noua Medicina" a lui Hammer in romaneste.

Si numarul 27 al Revistei Astrele e remarcabil, nu strica sa aruncati o privire la articoilele Rodicai Purniche referitoare la Astrologia Medicala!

2004-07-12T16:50:00.000+02:00

La Santiago, am asasinat-o pe Claudia intr-o dupa-amiaza la cafea povestindu-i despre bloguri. Drept rasplata, nuami ce-a ajuns in tara si mi-a si trimis adresa unuia. Autorul e Florin Lazarescu, un scriitor din Iasi, iar "Jurnalul lui intim" imi place. Imi propun sa revin si sa citesc pe indelete...

2004-07-12T10:25:00.000+02:00

Santiago de Compostella
Sambata am intrat in catedrala sa dau un ochi. Aveam intalnire mai tarziu cu ceilalti sa mergem sa o vedem, iar in celelalte zile am evitat sa ma duc acolo. Simteam nevoia sa ma pregatesc inainte. E Xacobeo, adica an sfant, se petrece ori de cate ori 25 iulie- ziua Sfantului- cade duminica. Uneori se intampla la 3-4 ani, alteori trec 10 pana se intampla iar. In ani ca acesta, poarta de sud a Catedralei e deschisa, si pelerinii sunt lasati sa treaca pe acolo. Cu o seara inainte, Manuel, gazda noastra ne povestise despre cadelnita uriasa care se foloseste in biserica. E manuita de 8 sau 10 oameni de meserie si basculeaza dintr-un tavan in altul, umpland vazduhul de miros de tamaie... M-am nimerit in catedrala la un sfarsit de slujba, a urmat un imn intonat de orga si ritualul cadelnitei- Botafumeiro. Am simtit fiori pe sira spinarii si fara sa inteleg de ce, am inceput sa plang. Mi-a trecut prin cap ca poate toate lucrurile astea se leaga, ca poate sunt acolo pentru ca am strabatut un drum – chiar daca nu era nici El Camino Frances, nici El Camino Ingles asa cum sunt marcate ele pe harta. Poate ca drumul e inauntrul nostru. Poate ca nici nu trebuie sa calatoresti ca sa faci drumul si sa ajungi la destinatie, adica sa intelegi ce cauti acum si aici si sa te apropii de Dumnezeu. Cu o seara inainte, am deschis laptopul sa-mi reamintesc cum se termina Diario de Um Mago al lui Coelho: nu mai stiam cum a ajuns la Compostella. Ei bine, luase autobuzul, pentru ca a avut revelatia cu vreo 150 de km inainte de Compostella si i-a fost redata sabia. “Drumul oamenilor obisnuiti”.

Am incercat sa vad unde intra drumul in oras. Sa gasesc un pelerin cu care sa ma pot identifica. Foarte multa lume purta insemnele pelerinilor, dar nu stiu ce ma facea sa banuiesc ca erau cumparate la tarabele de dupa colt ... Ceva nu s-a legat. Daca Dumnezeu va vrea, intr-o buna zi voi strabate El Camino. Daca nu, inseamna ca asta a fost.
Am stat la coada vreo ora sa intru sa vad moastele Sfantului. Sirul de pelerini are acces prin spatele altarului si urca chiar in spatele statuii Sfantului, unii oprindu-se sa-l imbratiseze, altii sa fotografieze catedrala peste umarul sfantului. Eu am avut cca 5 secunde sa-l ating, pana ma pus banuti in cutia milei, pana am primit o iconita din mainile unui calugar, am si fost impinsa mai departe. Moastele sunt intr-o lada de argint sub altar, intr-o camaruta cu gratii. Macar acolo am avut timp sa ma opresc sa ma rog.

A doua zi dimineata, am iesit devreme din hotel si am mai dat o fuga la Catedrala inainte de a pleca. Am mai fost o data la moastele Sfantului, gandindu-ma la cuvintele lui Coelho:” ce se intampla o singura date, poate fi o intamplare. Dar ce se intampla de doua ori, se intampla sigur si a treia oara...”

2004-07-07T11:21:00.000+02:00

Aeroportul din Frankfurt, in drum spre Santiago de Compostella.
Am agatat o carte din librarie - Unsprezece minute a lui Coelho- si am si citit jumatate.

Va trebui sa gasesc timp sa spun povestea ultimelor saptamani- s-au adunat atatea!
Graz - un oras romantic si care respira viata, si conferinta de acolo - urmat de Viena- duminica, o intalnire informala a bloggerilor- BlogWalk, si apoi conferinta- luni si marti.
Atatea fete noi, atatia prieteni vechi, atatea idei- si acum, fara timp pentru a digera, zborul catre o destinatie care m-a fascinat intotdeauna: Compostella!
Ma simt un pic vinovata ca ma duc acolo cu avionul- si nu pe jos, ca ma duc cu treaba (o intalnire de proiect) si nu ca sa ma regasesc, dar cine ar putea spune "Nu" cand e vorba de Compostella?!

Gata, am plecat!

2004-07-06T15:40:00.000+02:00

Viena, BlogTalk 2.o. Un eveniment de exceptie- bloggeri din toata lumea s-au adunat sa trancaneasca despre cum scriu, ce scriu, de ce scriu, cu ce scriu... Sunt doar intr-o scurta pauza, si nu ma indur sa o consum toata aici - e atata lume interesanta aici!

2004-07-03T11:58:00.000+02:00

Graz-Viena. Sunt in tren, si parasesc tinutul de basm care e Styria- Steier in austriaca, raiul pe pamant.
Am fost patru zile la o conferinta in Graz. Si pentru prima oara nu am venit noaptea pe tren inaintea conferintei, am stat intr-un hotel modest, dar cochet, si am avut un pic de timp si pentru mine.

Inainte de asta am tras o goana pana acasa, in Romania. Dar am avut asa de multe de facut acolo, si a fost asa de zapusitor de cald, ca nici n-am apucat sa ma bucur. Gradina mea era ordonata si lucrata, dar nu era pic de vraja in ea. Niste plante anoste aranjate in sir. Lacul meu avea farmec, florile mele imi zambeau, pana si buruienile avea locul lor. Acum nimic nu mai e la fel. Parca-mi vedeam casa printr-un ochean intors, mai mica, mai vaga....Am dormit prin atatea locuri, ca am uitat cum e sa nu-ti pese cat platesti pe noapte si sa nu te gandesti la impachetat. Acum cand ma trezesc dimineata, primul lucru pe care il fac e sa ma intreb unde sunt, ce am azi de facut neaparat, si sa ma rog sa nu fac nimic egoist, nimic care sa tulbure ordinea lucrurilor. E asa de greu sa ramai vesnic in armonie cu lumea in jur! Cum te abati de pe cale, obosesti, ai toate ghinioanele din lume si nimic nu-ti iese.

Insa la Graz am avut sansa sa traiesc in permanenta armonie, si sa ma bucur de toate, chiar daca noaptea tarziu si dimineata devreme a trebuit sa lucrez. Am ajuns miercuri dimineata, venind din Viena. De cum am luat-o spre sud, am fost vrajita. Munti, pajisti verzi, o zona nemaipomenita. Casele – conform modelului nostru idilic despre Elvetia, vile cu un etaj si cu muscate la balcoane. E la fel si in Slovenia, si si aici. Mi-ar place sa revin oricand, mi-ar place sa urc muntii astia, mi-ar place ca si copiii mei sa urce muntii astia. Am fost vrajita azi in piata centrala de standurile pazite de oameni in port popular tirolez care militau in fel si chip pentru o viata sanatoasa, pentru apararea naturii, pentru solidaritate. E asa multa lume pe strazi in costume populare, si tineri si copii, se vand costume populare peste tot si le cumpara si strainii, si in majoritatea restaurantelor se serveste mancare traditionala styriana,niste snitele cu sos, mamaliga prajita, paste fainoase si salata de cartofi. Oamenii astia tin la traditia lor si se mandresc cu ea.

Dar sa revin la povestea mea.Am ajuns in gara, si primul lucru pe care l-am vazut a fost un Internet-Cafe. Dupa spelunca in care fusesem marti in complexul studentesc din Timisoara, cu semi-intuneric si posturi de lucru despartite cu perdele, ca niste cabine de proba, locul asta parea un miraj. Monitoare extraplate, plante verzi, o oglinda imensa in spate, casti la fiecare post de lucru ca sa poti vorbi la telefon... Si bucuria cea mare a fost ca Stephan si Eric imi trimisesera deja observatiile la prezentarea pe care urma s-o fac a doua zi, si puteam sa ma apuc de lucru. Intr-un tarziu, am iesit in fata garii, am cautat pe harta locul unde trebuia sa ajung, am reperat autobuzele care mergeau intr-acolo, si am si gasit unul care pleca atunci. Am gasit hotelul fara probleme, am despachetat, si pentru ca aerul conditionat din tren ma lasase cu o durere de cap, am preferat sa las lucrul pentru mai tarziu si sa ies in oras. Am vazut o pata verde pe harta- Schlossberg-muntele castelului- si am luat-o pe o poteca la deal. La picioarele colinei, o cafenea cu anuntul: servim limonada proaspata din flori de soc. Mi-am adus aminte ca asta imi dorisem cand am plecat spre Romania, sa mananc cirese si sa beau socata. Socata mi-a fost lene sa prepar – sau n-am avut cand?- nu mai stiu.

Miros de reavan- padure batrana si salbatica, buruieni in rondouri, superb.Am urcat minute in sir fara sa intalnesc pe nimeni si fara sa vad vreo urma de castel. A inceput sa ploua, dar sub copaci abia se simtea. Pe urma a inceput sa toarne, si m-am oprit cateva minute. Cand am ajuns in varf si norii s-au rispit, au aparut o multime din tufisuri si de sub pomi. Turisti ca si mine. Privelistea era splendida in toate cele 4 zari. Se auzea obsesiv zgomot de tobe – am aflat mai tarziu ca era Yamamoto, un artist japonez care concerta la teatrul in aer liber. Un turn cu clopot, o expozitie de tunuri, mai jos un turn cu ceas.... in rest, nici urma de castel. In seara urmatoare aveam sa aflu povestea orasului de la prof.Hermann Maurer, decanul facultatii de Calculatoare: Graz vine de la Gradetsk, care inseamna “castel mic”. Si pe varful colinei s-a aflat un castel- fortareata, care a opus rezistenta turcilor in nenumarate situatii. Napoleon nu a putut sa-l cucereasca, si din cauza asta, furios, a cerut sa fie daramat cand s-a semnat armistitiul. Totul a trebuit aruncat in aer. Cetatenii orasului au adunat carute de aur ca sa-si cumpere dreptul de a pastra intacte cele doua turnuri: cel cu clopot si cel cu ceas. Turnul cu ceas e un fel de emblema a orasului, e pur si simplu superb.. Dupa bunul meu obicei, am citit toate afisele de pe pereti. Asa am aflat de un concert ce avea sa aiba loc vineri, si in program era Carmina Burana, de Carl Orff. Am incercat sa memorez numele strazii si am crezut ca am reusit. Apoi am coborat muntele pe partea opusa, unde niste scari labirintice fac deliciul turistilor, nu inainte de a ma uita cu jind la unul dintre restaurante, gandindu-ma ca mi-ar place sa mananc acolo, dar nu singura. Am luat-o de-a lungul raului Mur- superb. Piste de biciclete peste tot. Stradute inguste, restaurante cu mese pe trotuar, lume multa. M-am hotarat sa mananc de cina, dupa care m-am dus sa descopar sala unde urma sa se tina conferinta. Nu era chiar asa aproape de hotel cum imi imaginasem, dar aveam un tramvai direct care facea 10 minute. Am descoperit Jakominiplatz, nodul in care se intalnesc toate mijloacele de transport, si am revenit la gara, ca sa mai omor ceva timp la Internet Cafe. Pe jos spre hotel, am descoperit un aprozar turcesc, un magazin afro cu haine si margele, un International Telefonieren tinut de un negru si nu de arabi, cum eram eu obisnuita...Intr-un tarziu, am scurtat prezentarea dupa sugestiile colegilor mei, si am sarit in pat. A doua zi in zori am luat-o de la capat, ca sa fie gata la 8. Am facut o greseala ca n-am repetat-o cu voce tare-mi-ar filuat mult timp, dar poate ca as fi inteles cat de boring era. Am avut tot felul de idei de poante si comentarii, dar am omis sa le notez. M-am bazat pe spontaneitate, si exact asta n-am avut. In zilele mele bune reusesc sa intru in atmosfera si sa comunic cu lumea, dar miercuri totul a mers rau. Lumea era in plina digestie – dupa masa de pranz. Cel care prezida sectiunea, era stangaci si emotionat. Iar eu n-am reusit sa destind atmosfera. Cel putin n-au plecat de acolo! Iar Lilia a fost asa de dragalasa sa-mi puna si o intrebare. Cand am ajuns la studiile experimentale facute, am parasit textul foliilor si am inceput sa le povestesc pe langa- simteam ca macar sfarsitul trebuie sa impresioneze cumva. I-am avut pe doi oameni importanti de la Siemens si de la HP in sala, ceea ce nu e putin lucru. Dupa mine a urmat un chinez de la un alt Institut Fraunhofer, parca planuise sa ne adoarma, parca nici el nu credea ce spunea. Si dupa noi, un sud-american din State- cu ticuri verbale, cu fel de fel de gesturi, dar a reusit sa trezeasca pe toata lumea- era pasionat de subiectul lui. Ceea ce nu se poate spune despre mine cand vorbesc de fabrica de experiente, care, atat cat am vazut, e superba, dar lipseste cu desavarsire!

La pranz o intalnesc pe Andrea B, profesoara la St Gallen in Elvetia. Nu-mi pot opri un zambet si ii spun cum a fost plagiata de Annie Sun la Paris. Pare flatata, a doua zi foloseste prilejul sa spuna in plen ca nu ne mai arata prezentarea, care e disponibila pe Internet si plagiata pana si la Paris !

Miercuri seara s-a lasat cu o receptie oferita de o firma-sponsor pe Schlossberg – am avut parte de un speech din partea decanului Facultatii de Calculatoare si de cadouri din partea firmei-sponsor, Insiders. Partea stranie e ca indirect am lucrat cu filiala lor din Kaiserslautern. Bufetul- afara pe terasa- o priveliste ca-n basme. Ne-am asezat cu Sebastian la o masa cu Jose si Maria care veneau din Spania- mai tarziu ni s-a alaturat si Lilia. Discutii despre fotbal – Maria a marturisit ca vine din Grecia si ca tine cu grecii. Cateva persoane din jur mi-au atras atentia, as fi vrut sa discutam, dar nu s-a ivit ocazia.

A fost singura seara cand mi-am permis sa lenevesc. Si prima dimineata cand m-am sculat la 7in loc de 5:30-6. Dar mi se luase o piatra de pe umeri, si am simtit nevoia sa sarbatoresc.

Joi- deschiderea festiva- alerg de la o sectiune la alta. Doi neprezentati dau peste cap programul a doua sectiuni. Un neamt vorbind cu pasiune despre Topic Maps, dar eu nu inteleg nimic. Sau nu vreau sa inteleg. Fug sa ascult o alta prezentare – dar nu se terminase cea precedenta. Un doctor-inginer american de origine rusa prezinta un program de eLearning. O inima bate pe ecran. I se aud bataile. Si e o inima adevarata inregistrata, nu o simulare.
Ascult ...
Apoi urmeaza o romanca din Berlin, Elena, dar eu fug sa ascult o expunere din industrie. Firma e din Saarbrücken si ce fac suna interesant.
La pranz o opresc pe Elena ca sa-i spun „Buna ziua!“.
Dupa-amiaza ma duc la o masa rotunda- incercam sa scriem o propunere EU impreuna. Cateva luari de pozitie suna foarte interesant. Ma lipesc de grupul respectiv. Se leaga ceva . Un tinerel elvetian se autopropune cu aplomb. Ar trebui sa incepem prin a vizualiza fluxurile...Dupa o ora si jumatate de discutii, n-am ajuns nicaieri. Stephanie ne propune sa tinem legatura. Eu propun o wiki. Se promite...

Mai raman in sala de acces la Internet sa lucrez la raportul PACE, dar navighez de-a-n proasta.
Seara petrecere la fata locului. Ma hotarasc sa cunosc lume noua. Lilia si Sebastian nu se vad inca. Ma asez la o masa cu o nemtoaica intalnita pasager la masa rotunda. Mai apare una, care e din Munchen dar acum lucreaza in Graz. Langa mine se aseaza nici mai mult nici mai putin decat omul cu care am colaborat acum doi ani la doua aplicatii EU care aveau sa aduca AISTEDA pe culmile gloriei- doar ca n-au fost aprobate nici una. Dar a meritat munca, si daca numai pentru a spune profesorilor de la ISE Timisoara la maretzul lor Simpozion de Informatica Economica cu cine suntem parteneri: Alba, Grecia, Insead, Franta, Danube-Universitaet Krems, samd.
Si in fata mea profesorul dupa a carui carte am sapat asta iarna- nici nu stiam ca vine la conferinta. In dreapta un tip ciudat din Darmstadt- cu o exoftalmie si cu prieteni in Romania. Vorbeste rar ca un ardelean.

Toate discutiile din lume: Romania, comunitati de practica, bursa mea, limba austriaca, Klammotten si trucs. Ne imprastiem – subiectele ni s-au terminat.

Ma duc la masa unde sunt Lilia si Sebastian. Intreb daca e un colt de limba engleza- mi se spune canu, ca de fapt vorbeau ruseste, Lilia si doctorul-inginer. Lilia dispare si americanul-rus o cheama pe Elena sa mi-o prezinte. Vrea s-o convinga sa se lase de fumat si ma roaga sa intervin. Curge cu galeata, dar ma hotarasc sa plec. A inceput sa cante o trupa tare, si cei care mai aveau energie s-au dus la dans.
Plec – nemtoaica din Darmstadt in tramvai. Mai povestim pe drum. Ploua, dar ma strecor pe sub stresini. Nu e asa rau.
Si lucrez pana la miezul noptii.

Vineri o iau de la capat: lucrez la raportul despre certificarile partiale pentru PACE in zori. Mic dejun pe fuga, ma grabesc sa nu intarzii la conferinta.
O brazilianca povesteste despre conciliere si negociere intr-o comunitate de practica folosind, nici mai mult nici mai putin decat ontologii! Imi vine s-o intreb daca stie ca se pot omora muste cu pliciul si nu e nevoie de un supersonic pentru asta! Dar ma abtin si o intreb daca a auzit de webloguri. Zice ca da, si ca planuiesc sa se concentreze asupra lor intr-o etapa urmatoare. Schoen!

Urmeaza o italianca care-si iubeste subiectul cu pasiune. Ce diferenta intre o expunere plictisita si expunerea ei! Transmite pasiune cu toata fiinta, nici nu simti cum trece timpul. Nu mai pot sta la intrebari, fug la alta sectiune. Dar imi propun sa fac cunostinta cu ea.

Urmeaza o masa rotunda- sharing or not sharing – argumente pro si contra impartasirii cunostintelor in invatamant si cercetare. Chairmanul are o poveste interesanta: il cheama Peter Nuernberg si a locuit in SUA pana in urma cu 10 ani, cand s-a mutat in Danemarca. A predat un semestru si in Graz- materia lui e una exotica, iar cursul lui nu seamana cu nici un altul.
Un tip solid cu o coama blonda si cu o engleza impecabila ne spune despre experienta lui cu “sharing”: de 10 ani de zile, pune pe web tot ce produce- prezentari, articole etc. Cu vreo 5 ani in urma a avut ideea nefericita sa-si caute creatiile: le-a gasit in lumea intreaga, si nici in 5% din ele nu mai era citat ca sursa. Am aflat in cele din urma ca era englez get-beget, dar dupa absolvire a venit in Graz.

La pranz ochisem pe cineva cu care trebuia sa stau de vorba despre tema care ma interesa: comunitati de practica. L-am urmarit cum isi pune geanta pe un scaun si pleaca sa-si aduca ceva de mancare. M-am gandit sa ma asez la aceeasi masa, dar pe urma mi s-a parut prea de tot, si mi-am ocupat un loc la o masa din apropiere, planuind sa-l atac la cafea. Ma asez la coada la bufet- omul nicaieri. Ma intorc la masa cu mancarea, incep sa mananc, si cineva intreaba: Imi dati voie? Omul meu! Asa ca am povestit pe indelete. Nu ca am aflat ceva nou. Abordarea era una mecanicista: luam omul si-l “stimulam” sa faca cum vrem noi. Adica il inghesuim in tipare care prescriu cum ar trebui sa se comporte!

Urmeaza alte doua prezentari si discursurile de inchidere. Raman la Internet pana se desfac toate cablurile si ma dau afara. De fapt, nu m-au dat, dar m-am simtit eu.
Dar cum mai ploua afara – pare ca nu mai vrea sa se opreasca!
Trebuie sa-mi reincarc cartela Vodafone si o pornesc in cautare. Cumpar o cartela A1 cu logo-ul Vodafone. Nu reusesc sa fac nimic. Plec sa caut un shop A1. Seara e programata o noua intalnire cu gasca, dar eu sunt tentata de un concert cu Carmina Burana. Nu mai stiu pe ce strada era sala de concert, nu reusesc sa o gasesc. Intru la un T-Mobil si intreb de un shop A1. Primesc si indicatia si gasesc si afisul concertului. Aha!
Tipa de la A1 imi incarca cartela- numai ea stie cum, fiindca in Viena aveam sa iau alergatura de la capat. Ma hotarasc sa merg la hotel sa scap de laptop. Am cinci minute sa-mi frec parul cu un prosop si sa dau un SMS.
Ploua cu bulbuci si eu trec Mur-ul in cautarea salii de concert. Nu e nimeni pe strazi. Iar am o faza de dezorientare, confund Nordul cu Sudul, dar imi revin rapid. Ajung la sala cu 5 min inainte de inceperea concertului- apa imi siroieste din par- ma sterg cu un servetel si incerc sa intru in atmosfera. Majoritatea spectatorilor sunt parintii copiilor din cor. Programul de sala contine nu numai biografia lui Orff, dar si cuvintele in original si in germana. Solistii: o soprana de origine turca, un bariton maor si un tenor italian. Cred ca e prima oara ca ascult Carmina Burana live. Si prima oara ca inteleg ce se canta. Nu prea e pentru copilasi subiectul.
Muzica imi da fiori, toti sunt la inaltime- instrumentisti, coristi, solisti, dirijor. Dar tenorul italian, interpretand rolul lebedei puse in protap, se intrece pe sine. E in varfuri pe marginea scenei si mana lui crispata arata ca o aripa prajita, si cantecul lui e un strigat disperat...Cred ca am sa mi-l amintesc de fiecare data de-acum inainte...
La iesire, imi doresc ca ploaia sa fi stat. Si ploaia sta...Si strazile arata feeric luminate.
La colt, la un telefon public, ma opresc sa o sun pe Mioara sa vorbim despre maine. Nu ma simt in stare sa dau o fuga pana la Linz si sa revin la Viena in aceeasi seara. In cabina e un negru care vorbeste la telefon. Astept, e numai 10. Inchide, formeaza alt numar. Si tot asa pana la 11 fara 10. In germana, in engleza, in dialectul lui. Se uita la mine dar vorbeste inainte. Ma intorc la hotel si o sun pe Mioara de pe mobil. Vorbim cca 5 min. Verific creditul cartelei: am vorbit de 15 euro!

Si lucrez iar, cu gandul sa termin raportul pentru PACE si sa trec la articolul ce trebuie terminat pentru conferinta din octombrie de la Compiegne. Dimineata nu trebuie sa ma scol cu noaptea in cap.

Sambata impachetez cu gandul sa plec la 11 spre Viena – dar se face timp frumos si nu mamai satur plimbandu-ma prin centru. O gramada de asociatii au mese pe trotuar oferind pliante, sandviciuri, sucuri, prajiturele samd. E formidabil ce orientare spre natura exista aici...
Incerc sandale- in Romania n-am gasit nimic sa-mi placa. Ce mi-ar place costa 80 de euro. Si nu ma indur! Ma opresc in statia de tramvai cu o inghetata in mana si vreau sa-mi cumpar un inel de pe o taraba. Dar nu reusesc sa termin inghetata, asa ca stau si admir o statuie care mi se pare cam obscena- si forma si culoarea...Dau cu ochii de un magazin alaturi care vinde doar asemenea „opere“- pietre ude, adica fantani de apartament. In fine, inghit cu noduri inghetata, aleg un inel si urc in tramvai. Vreau sa cumpar un bilet, dar vatmanul imi zambeste si imi spune ca azi face cinste Primaria! Sa vezi si sa nu crezi! Asta pe langa panourile din statii care anunta care e tramvaiul urmator care trebuie sa soseasca si in cate minute, si pe langa display-urile din tramvai care afiseaza harta si statiile, dar si stiri si anunturi printre ele...
S-a facut deja 12 cand ajung la hotel- Alter Telegraf – il parasesc cu regret si o iau spre gara. Alta cursa gratuita si ajung la gara. Cumpar placa wireless pe care o cautam si ma urc in tren. Vremea e fantastica, dupa negura din ultimele zile. Imi doresc sa revin intr-o buna zi, poate sa urc muntii din imprejurimi – dar voi fi in stare sa fac ceva doar pentru placerea mea vreodata, fara sa implice nici un pic de datorie?!

Ce e extraordinar e ca oricine se poate descurca oriunde- totul e asa clar- de obicei nu trebuie sa intrebi pe nimeni. Sunt harti si scheme, placi indicatoare, afisaje in statii si in autobuz. N-ai decat sa urmezi indicatiile!

2004-06-15T13:00:00.000+02:00

Hurra! Am un acoperis! Incepand cu azi dimineata sunt fericita chiriasa a unui studio mare si luminos in Luxembourg-ville! Parca nici nu-mi vine sa cred, atatea piedici s-au ridicat!

Ieri dimineata, cu o gramada de banet in buzunar (nu spui cati, dar nici la nunta n-am vazut atatia bani laolalta!) m-am prezentat la agentia imobiliara sa semnez contractul. A mers aproape ca uns, nu m-au jumulit mai tare decat ma asteptam, dar apoi m-au expediat sa ma declar a la commune, adica la un birou al Primariei.

Acolo frumos, Internet gratis pt cei care asteapta, am citit ziarele din Romania si am aflat ca PSD-ul a cam luat-o in barba, nu mi-am putut stapani un ranjet: nici chiar asa de prosti nu suntem!, cand am ajuns la tunetele si fulgerele lui Vadim catre filialele tradatoare am auzit clopotelul si numarul meu a aparut afisat pe panou. M-am prezentat la birou, si a inceput bombardamentul.
Va lipsesc:
- una copie legalizata dupa certificatul de casatorie
- una dovada de la un doctor din Lux cum ca sunteti sanatoasa
- una radiografie
- una stampila in pasaport.
Cand aveti toate astea, reveniti la noi

La commune asta e un fel de birou unic- adica pt gaz, apa, canal si toate celelalte, cererile se fac acolo. Inclusiv Internet.

Ma duc la Pasapoarte. Zic: macar s-o rezolv pe asta repede, daca tot am intarziat la birou. Acolo, coada ca la carne pe vremuri. Sau ca la Pasapoarte. Doua ghisee: unul pentru cei albastru deschis - luxemburghezii get-beget, si unul pentru cei ca noi, albastru-inchis. Lume pestrita, femei de serviciu, portughezi, polonezi, copii, bunici.
Atmosfera sufocanta. 55 de minute pe ceas ca sa ajung la ghiseu si ca functionarul sa-mi spuna ca au nevoie sa-ti retina pasaportul 20 de zile pentru asta! Mama mia! Zic: nu exista vreo procedura de urgenta? Trebuie sa plec miercuri pentru o serie de conferinte! El se uita calm si zice ca nu, dar ca eu sunt cetatean roman, si ca atare am voie sa ma plimb unde vreau in UE, ce nevoie am de viza? Asta e.

Ma intorc la birou, cu o durere sanatoasa de cap si cu o falca umflata de la masea de cu noapte. Noroc ca nu mai doare.

In pauza de pranz, la banca, sa scap de banetul din poseta si sa obtin scrisoarea de garantie pe care mi-o cere proprietarul. Ne pare rau, dar fisa contului dvs nu a sosit inca de la centru. Oh my God! Toti spalatorii de bani deschid conturi in Luxemburg, si eu care am o amarata de bursa (am aflat deunazi ca e exact jumatatea salariului mediu pentru varsta si pregatirea mea) nu reusesc!
Incerc sa implor, sa amenint, si sa impresionez in acelasi timp. Tinerelul din fata mea e impresionat, dar atat! Nu poate face nimic. Revin spre birou prin soarele amiezii. Am un soi de cadere, am impresia ca toata lumea are ceva contra mea, ma enerveaza ca de la birou nu-mi da nimeni nici un fel de sprijin, la banca l-am descoperit la coada pe colegul meu de birou, dar cum nu vorbim unii cu altii, cum sa afli cine are acelasi drum?!

Stiu ca toate se vor rezolva in final, ma gandesc chiar sa fac apel la o alta banca, citisem undeva ca Raiffeisen sunt foarte expeditivi.
Ajunsa la birou, ma suna un tip. Ma intreaba cand ne intalnim. Nu pricep nimic. Pentru ce sa ne intalnim? Pour l'amour, bien sur! Exact asta-mi lipseste: batranei care incearca sa faca cuceriri la telefon! In rest le aveam pe toate!

Dupa vreo ora suna de la banca. Sa vin, ca au sosit documentele. Si sa aduc cu mine o hartie de la Institut care sa dovedeasca in ce calitate ma aflu aici! O intreb pe Isabelle ce sa fac. Imi spune ca e treaba resurselor umane. Nu cunosc pe nimeni de acolo. Suna ea. Nu se lasa convinsi. Nu ma platesc ei, deci nu exist pentru ei. Intr-un final mi se spune ca dureaza 2-3 zile. Alerg la banca. Imi accepta documentele si banii. Tot personalul se invarte in jurul ghiseului ca sa termine cu mine. Ora inchiderii a trecut de 10 minute. Dar am scapat de bani, si asta e o usurare fantastica!

Intru in Supermarket. Imens. De doua ori cat in Germania. Ciresele costa 4,95 euro kilul si lumea se inghesuie. Eu pot sa astept pana saptamana viitoare! Oare cum o mai fi pe acasa? E vremea cireselor? A caiselor? A fragutelor?

Catre seara ajung in centru sfarsita. Imi iese in cale Biserica Sf. Michael. Intru si ma asez. E o atmosfera de vis, biserica e inca decorata ca sambata, cand a avut loc aici o nunta. Nu e nimeni. Pot sa ma rog in liniste. Coboara o pace dumnezeiasca si n-as mai pleca de acolo. Dar vine calugarita sa inchida, e deja 7. Senzational, stinge luminile cu telecomanda! Si tot cu telecomanda porneste alarma!

2004-06-15T10:11:00.000+02:00

via Natasa Serbu, de pe acubens:
...pentru cei interesati in materie de programe de astrologie, am descoperit un program astrologic, care iti face o interpretare foarte complexa a hartii natale si daca pricepi ceva in alde astrologiei, e minunat.
Daca esti afon ca mine in materie de astrologie, il copiezi si fugi cu el la cineva
care stie despre ce e vorba si cunoaste si limba engleza.
Site-ul respectiv este clairvision.

2004-06-12T22:50:00.000+02:00

After the Sunrise al lui Yanni ma va face toata viata sa-mi amintesc de zborul pe bicicleta la vale catre Vogelwoog (lacul pasarilor ar veni in traducere libera), la rasarit de soare, cand ma simteam puternica, libera si fericita. Ce bine e sa poti reveni la o melodie ca sa retraiesti starea!
Dupa cum Eric Clapton “Tears in Haven”- imi va aduce aminte toata viata de noptile albe petrecute traducand IT Investment a profesorului Remenyi... Frumos, dar greu...

Sunt la Youth Hostel in Luxemburg, in sala de mese, si am gasit o priza. Pute a peste, trebuie sa fie in meniul serii. Speram sa pot iesi afara, dar s-a apucat de plouat. Si acum a iesit soarele! Trebuia sa lucrez, dar ma gandeam sa ma remontez intai scriind impresii de calatorie, asa cum fac tovarasele mele de camera care au jumatatea varstei mele.

Ce noroc pe mine sa-mi fie dat la varsta asta sa retraiesc tineretea pierduta! Mai multa minte, mai multa inima, doar picioarele un pic mai obosite!
Fiecare zi e o minune, mi se intampla tot felul de lucruri. De pilda aseara: m-am dus in gara sa-mi cumpar bilete de autobuz si sa dau telefoane. Am sunat la un numar pescuit de Celine din ziar, si am dat peste o frantuzoaica care cu greu s-a lasat convinsa sa o vizitez imediat. Cartierul- habar n-aveam unde era. Afara statea sa ploua. Am gasit strada pe harta, am luat autobuzul, am ajuns acolo. Frumos si verde, vizavi de un liceu si langa o biserica a tuturor sfintilor care semana cu o casa de cultura- la parterul unui bloc.

La intrarea in bloc citesc numele de pe cutiile de posta- Macovei si inca un nume, tot romanesc.Dutuc. Semn bun. Urc - apartamentul nemobilat, dar frumos. Gresia bej, in locul negrului pe care l-am tot vazut. Sunt gata sa bat palma cu Anne.Ii spun ca o sun dimineata-imi zice sa ma grabesc, ca mai are 3 vizitatori. Din statia de autobuz o sun pe doamna Hada. Imi spune sa-l iau, ca altul la pretul asta nu gasesc. Pare fezabil sa ajung cu bicicleta la servici.Urmeaza mobilatul. La intoarcere am chef sa ma plimb. Ajung in Place de l’Armee, unde canta muzica. Ma acosteaza un vagabond cu un caine. Incepe ploaia. Nu-i nimic, zic eu, am pe harta o scurtatura, ca sa ajung rapid la Youth Hostel. O iau pe cornisa, deci in Grund in loc de Pfaffenthal. Se intuneca, ploaia se inteteste, eu de una singura pe promenada. Drumul se infunda. Am senzatia ca vad Youth Hostelul de sus, o iau in directia aceea. Cobor in vale. Vad arcurile podului construit de Vauban si zic- acolo trebuie sa fie. O iau printr-un santier arheologic. Cand in sfarsit ajung la o harta, ma ingrozesc. Un tip ma vede si ma intreaba unde vreau sa ajung. Inainte de a-mi servi informatia, ma intreaba de unde sunt. Romania, ii spun.
La prima intersectie o luati in sus. La a doua in jos. Si la a treia tot in jos. M-a pufnit rasul. Aveam o harta, putea sa-mi explice mai doct. Mi-a adus aminte de mosul ala care traznea a tuica si care ne-a explicat drumul spre Cetatea Tauti – o luati pe-acisilea pe furdulasul asta la deal, si apoi pe furdulasul ala la vale...iar noi nu pricepeam ce-i ala furdulas- am aflat mai tarziu ca vine de la fordülas! Si ce daca ploua si era noapte? M-a pufnit rasul! Povestea asta cu ratacitul se tot repeta, trebuie sa inteleg ce e cu lectia asta si ce am de invatat de aici! Prima data cu bicicleta pe autostrada – acolo stiam unde sunt, dar era intuneric si nu aveam far(ba aveam, dar nu stiam sa-l aprind!), si nu stiam daca am sau nu voie pe sosea cu bicicleta, asa ca am venit pe langa ea vreo 10 km!, a doua oara cand m-am pierdut intre Siegelbach si Rodenbach, si cred ca au mai fost si altele...

Incredibil, dar explicatiile tipului m-au adus direct la tinta. Asta nu inainte sa sune telefonul, de a trebuit sa-mi golesc poseta pe treptele unui restaurant, fiindca Anne voia sa-mi mai dea un numar de telefon unde sa o gasesc.
Grund e un cartier vechi dar foarte elegant, numai restaurante si galerii de arta,de revazut intr-o duminica, am mai trecut o data prin el cu masina si mi-a placut enorm.

Iar canta O-ZONE, cu Dragostea lor din Tei - Ma-ia-hii Ma-ia-huu - parca-l strange cineva de... pe tipul asta. Acum folosesc toti melodia pt reclama. Faza mortala a fost cand am intrat intr-un magazin turcesc din Nürnberg, singurul deschis in sambata aceea inainte de Ziua Cincizecimii, si a inceput melodia asta, iar turcii – un el si o ea- s-au apucat sa cante romaneste plini de entuziasm!

Am vrut sa deschid mail-ul ca sa caut un mail mai vechi – s-a deschis programul de astrologie- zic sa dau un ochi. Luna in Berbec- in sextil cu Luna mea natala. Jupiter in conjunctie cu Soarele natal. Saturn trimite sextil la Soarele natal. In casa a IV-a Uranus, in opozitie cu Jupiter. Amandoua in Exil. In casa a 7-a si in Gemeni am Soarele Mercur si Venus- rasfatata de mine! De asta-mi vorbeste toata lumea! Peste casa a 8-a se plimba Lilith si Saturn, iar Marte e pe cuspida Racului si sta sa sara in Leu. Acum sa te tii foc! Cu ratacitul – poate mi se trage de la Marte in Rac, poate de la opozitia Uranus- Jupiter+Soare natal.

Azi-dimineata am hotarat sa iau autobuzul in loc sa merg pe jos ca pana acum. In statie, doua tipe care statusera si ele la Youth Hostel povesteau de cineva care parle le roumain. Pentru ca venea autobuzul, n-am dat atentie. In autobuz, inaintez si dau peste doua doamne care vorbeau romaneste. Ma pufneste rasul si intru in vorba. Una coboara cu copilul. Cealalta imi spune ca are o casa de inchiriat. Ii iau numarul de telefon. Imi spune sa vin la biserica duminica, ca preotul e si el roman si e din Alba Iulia. Doamna e din Zalau, ca si sotul doamnei care coborase. Dar acum locuieste in Mangalia. Cat poate fi de mica lumea asta?
La 10 ma suna sotul Christianei, care imi spune ca are o colega Aurora care voia sa vorbeasca cu mine.

Si in seara asta- rue de la Boucherie – o librarie ezoterica cu carti in franceza si germana si cu afise despre fel de fel de conferinte- aproape de Muzeul de Arta.

Dar de fapt am inceput povestea asta ca sa ma ajung din urma cu povestile trecute. Am incercat sa schitez ceva, si pe urma am descoperit ca pot posta text si pentru date din trecut. Bravo, Blogger.com! Asa ca pentru Povestiri din Paris, va trebui sa mai faceti un pas...

Apartamentul tocmai vizitat si inchiriat imi tot revine in minte- cu gresia lui de pe jos. Tot ce-mi trebuie e un covor mare si gros din perete in perete. In rest, pot lipsi toate celelalte.

2004-06-04T10:54:00.000+02:00

Vreme urata, locuinte mici, sinistre (granit negru pe jos peste tot!) si scumpe de nu te poti apropia!
Ce-ar mai fi de spus?
Ar fi cazul sa-mi deapan povestile mai vechi, dar intre timp sunt tot felul de lucruri de terminat: temele studentilor mei chinezi de la Paris de corectat, raportul catre consortiul care-mi plateste bursa, articole pentru conferinte si asa mai departe...

2004-06-03T09:42:00.000+02:00

Iata-ma in Luxemburg.
Mai am o gramada de povesti de scris, despre Paris si Nürnberg, dar nu e timp acum.
Am primit in sfarsit un calculator si un telefon ieri la sfarsitul programului, dupa ce am facut putin scandal. Inca nu inteleg bine cum functioneaza oamenii astia!

Au gasit hartia de acum doi ani prin care cereau un bursier ERCIM care sa le rezolve o problema anume. Deci stiua ca am sa vin. Acum 4 luni am fost in vizita- deci ma cunosteau deja. Si acum nu am permis de munca, iar persoana din minister care trebuia sa decida asupra dosarului meu a plecat in concediu pentru trei saptamani.
Deci, serviciul tehnic nu-mi poate da un computer fiindca serviciul Resurse Umane nu a dat ordin, iar serviciul de Resurse Umane asteapta scrisoarea de la Minister. Incerc sa insinuez ca trebuie sa dau niste telefoane ca sa mi pot gasi un apartament. Nimeni nimic. Scuze, zambete, o invitatie la masa (un sandvici mancat in picioare intr-un supermarket), dar nimeni nu-mi spune: telefoneaza de la mine!

Toata lumea lucreaza, se agita, e absorbita. Dar nimic nu functioneaza! Si inca nu inteleg de ce! Se pare ca luxemburghezilor sadea nu le plac strainii, dar inca nu m-am dumirit ce si cum. Am fost sa vad un apartament si proprietara era o negresa de vreo 35 de ani, foarte elegant imbracata, dar in slapi. Ieri alta vizita, inlesnita de o cunostinta din Romania - chiriasul: un negru bine facut caruia-i plac antichitatile!