Sunday, April 16, 2006
Unde s-a dus luna martie?!
Jumatatea lui aprile deja - Paste aici, dar va jur n-am vazut nici un singur ou rosu!
Si in sfarsit am o zi libera (m-am hotarat sa nu mai scriu articolul acela), si stau pe canapea si ma minunez unde se duc zilele, saptamanile, lunile...
In martie - e drept - am avut nitica vacanta! O fuga prin Germania si Austria, sa vad niscai vechi prietene si sa ma intalnesc cu fiica-mea pentru o saptamana de rasfat artistic la Viena!
A fost frumos, dar tare frig, si placutul a fost impletit cu utilul - vizite pe la profesori si practicieni, reinnoit contacte utile, povestit planuri samd.
Dupa aceea mi-a iesit insa vacanta pe nas: am petrecut noaptea de St Patrick pe aeroportul din Dublin, cu toti americanii, englezii si polonezii bine-dispusi laolalta, dupa care fuga acasa si scris articole. Nu ca la Viena n-as fi facut tot asta - am prins doua deadline-uri intr-o saptamana, si un rezumat e un rezumat: umbli cu ideea in cap si o transferi pe clape intr-un Internet Cafe si in ultima clipa, cand crezi ca in sfarsit s-a copt.
Dupa 3 zile si 3 nopti de lucru, am hotarat sa ma dau batuta si sa nu mai trimit nimic. Am facut o baie si m-am dus la serviciu. Ghemul din stomac a disparut, m-am relaxat, si am venit acasa cu gandul sa dorm. Si tar! pe Skype - organizatorii conferintei! Ca am trimis rezumatul, unde e articolul?! Eu- din colt in colt - ca sa vedeti, ca nu mai pot, samd. Pe scurt, am mai primit o saptamana si un numar oarecare de picioare in fund. Punct.
A doua zi workshop - musafiri, alergatura. A treia zi sedinta, minute, telefoane. Si week-endul - numai hartii peste tot si cursa contra cronometru. Luni la 10 - mesaj amenintator in mail. Nimeni nu mai are voie la nici o conferinta fara aprobare inainte de a trimite articolul sau intentia de participare. Eu - mail mieros ca aveam de gand oricum sa supun articolul spre aprobare. O fac la 3pm, si fug la servici. Sedinta de la 5 la 6. Nici un cuvant. La ora 9 indraznesc: "Ati citit?" Ah, nu, n-a avut timp. Intreb daca sa renunt. Nu primesc un raspuns cert - un mormait doar. Plecam acasa. La 11, cand plangeam pe umarul unei prietene, vine un sms: "prea descriptiv, da' trimite-l". Da-i si polizeaza pana la zori!
Apoi pregatirea celor enspe intalniri de a doua zi. Doua prezentari, trei interviuri, o primire la o mare firma, un pranz de lansat colaborari si o cina de scris articole, asta a fost miercurea mea in Galway in 29 martie. Ma si mir ca am supravietuit!
Si un studiu pilot joi, si sedinta de comentat articol vineri.
Alt articol scadent sambata - Viena, BlogTalk reloaded.
Un consultant englez venit sa intareasca echipa luni si marti - si iacata-ne in aprilie!
Miercuri suplinit profesor la curs. Ajung la 9 si 2 minute, leoarca (bicicleta m-a lasat, si a trebuit improvizat ceva de genul sirof legat cu ata). Nimeni. Sun secretara: e sigur aici? Da da. Asteapta.Am o colega suedeza care de cate ori se stabileste o ora pentru ceva, intreba daca e dupa ora irlandeza sau ora suedeza. Are dreptate. Primii studenti au aparut la si 20. Am inceput. Pana la 10 au venit toti. Speram s-o pot intinde la 10:30 la un alt seminar - nici o sansa! A inceput sa le placa. Mi-au dat si subiecte pentru data viitoare. Fuga in cladirea Schumann: grupul de Knowledge Management organiza un seminar cu J.C Spender. A fost dragut - 3 domni mi-au explicat ce-a vrut sa zica vorbitorul. Au urmat discutii, care au fost foarte interesante.
Joi - Dublin. Experiment intr-o firma folosind un soft de vizualizare cu un grup. Plecat la 6:45, revenit la 21:30.
Vineri eram zombie, dar a trebuit sa fac fata.
Si duminica la 5am am plecat spre Londra. Nici dusmanilor nu le doresc! Am umblat nauca toata duminica. La 9 am fost in pat, si luni si marti au fost doua zile foarte bune. Detalii pe Coniecto.
Si poze pe Flickr. Si ma mai mir unde s-a dus timpul?!
Noroc cu sarbatorile astea!
La urma urmei, nici nu-i asa rau sa fii un potato coach! Fara TV, bineinteles;-)