Monday, September 15, 2003
Azi am venit fara bicicleta- ma duc la cursul de germana in oras.
Am o intalnire la 6 sa vad un apartament, apoi trebuie sa o sun pe doamna de sambata.
In pauza de masa, m-am dus iar in padurea din apropiere. Mi-am mancat sandviciul, am respirat adanc, am scapat de durerea de cap rugand un copacel de pin s-o ia el si s-o duca in pamant, si am povestit cu un batranel care-si plimba cainele.
L-am vazut pe marele Rombach in persoana, pe cand ma aflam in secretariat sa pun niste timbre pe o scrisoare catre ERCIM. Si cand zic mare, nu glumesc! Tipul asta e mai mult decat celebru in lumea IT, e autorul celebrei pardigme GQM- Goal Question Metrics.
Si restul zilei: am gasit usor casa lui Frau März. In centru si foarte aproape de gara. Apartamentul e la ultimul etaj- nu e chiar mansarda. Sunt 2 camere, o bucatarie si o baie. Foarte luminos. Sunt de toate acolo, vase, asternuturi, chiar si un fier de calcat. M-a intrebat daca doresc filtru de cafea. I-am spus ca sunt vegetariana si mi-a marturisit ca si ea.
Mobila e veche antica si de demult - la plecare am glumit cu Yunja ca parca e casa bunicii. Dar cred ca poate fi facuta sa arate bine. Si pretul e acceptabil. Usa de la intrare se incuie- pe scara mai sunt vreo 5 apartamente inchiriate. N-are telefon, dar are priza. Se pare ca aici, treaba asta merge foarte simplu.
Si jos, o gradina interioara - a familiei, dar in care si noi chiriasii suntem ingaduiti.
Un loc bun de stat cu o carte in mana. Sau de respirat pur si simplu!
Totul a ramas ca ma mut acolo. Daca nu vad ceva si mai rapitor la Herr König astazi, asa va fi.
Pe urma, ora de germana: cursul a inceput monoton. Profesoara face asta de 35 de ani si eu ma gandeam ce plictisita trebuie sa fie. Unele dintre cursante au fost si semestrul trecut.
O romanca din Brasov- o fetiscana de vreo 20 de ani, bona la copii, o poloneza asijderea, o alta poloneza de vreo 35-40 de ani, care vorbeste rau si si in dialect pe deasupra, o japoneza, o chinezoaica- amandoua cu studii superioare, si o ucraineanca- casnica, cam 26 de ani, un accent ingrozitor. Ne-a dat niste teste- le-am completat in sictir cu ce mi-a venit mai repede. Nu e prea usor pentru mine, cum ma asteptasem. Inteleg tot ce se vorbeste, dar cand vine vorba de pus pronumele la Acuzativ sau la Dativ, daca nu inteleg contextul si nu-mi suna, habar n-am! Trebuie sa-mi cumpar cartea si caietul de exercitii.
In final, profesoara s-a marturisit ca e originara din Transilvania, mai precis s-a nascut la Medias.
Seara a trebuit sa pierd cateva minute pana la autobuz. Am sunat acasa. Doar mama de straja patriei! Restul, vagabonzi!
M-am dus apoi in statia de autobuz. Pe placa din statie, nici un autobuz la ora aceea. Ma uit la ceas: inca 10 min. Aveam timp sa ajung la statia urmatoare. Am pornit si am ajuns. Cand colo, autobuzul urma o alta ruta- de fapt era un alt numar de linie, si nu l-am putut prinde.
Urmatorul la 22:10. Ma si vedeam dormind in gara!
M-am gandit la Frau März: biatra batranica a vrut sa ma adopte si eu mai sovai inca!
M-am dus spre gara. Am citit meniurile tuturor restaurantelor din drum. Nu-mi era cine stie ce foame, dar trebuia sa-mi omor timpul cumva.
Am gasit o pizzerie unde aveau pizza din faina integrala cu sparanghhel si spanac. Am intrat si am mancat o pizza mica - era uriasa!. Asa a mai trecut un ceas.
M-am dus in gara. Intr-un tarziu a venit si autobuzul. Avea alt numar si alta destinatie si daca nu ma intreba soferul, probabil ca-l lasam si pe asta sa plece.
Culmea este ca am fost atenta la traseu si a oprit in statia respectiva din centru, numai ca pe partea cealalta a strazii! Cui sa-i treaca asa ceva prin minte!
Am ajuns sfarsita acasa si m-am uitat 10 minute la Dallas- JR tocmai fusese impuscat, dupa care m-am bagat in pat.