Tuesday, September 09, 2003
Azi a fost marti. Zi de intalniri. Webmaster-ul mi-a facut vreo 100 de poze, ca sa alegem una.Nu va speriati de mutra lui, si eu am avut un soc, dar e un tip deosebit de cald si de amabil.
Am avut Coffee Meeting, unde am povestit de locuinte si de nunta lui Fabio. Fabio si cu alti 3 au fost la un curs la Mannheim acum vreo doua saptamani. Acolo, o persoana a parasit cursul fiindca a facut pojar.
In grup erau o fata gata maritata, si trei baieti care aveau toti trei nuntile programate in urmatoarele doua saptamani. Fabio n-a facut pojar, ceilalti doi da.
Si dupa aceea o prezentare facuta de Björn, la care am intarziat fiindca n-am gasit sala. Pana la urma era la subsol si am ajuns cu bine.
A fost simpatica - era vorba de depozitul de experiente al Institutului, dar dupa 70 de min am inceput sa cascam.
Am primit bombonele si ne-au lasat sa plecam.
Ma duc sa vad de bicicleta! am primit cateva hint-uri!
Bicicleta - ce mai aventura! Mi-au spus ca la magazinul universal de la marginea orasului se gasesc biciclete. si ca de fiecare data este o oferta. Cea pe care am gasit-o era destul de convenabila ca pret, dar ce mai bicicleta! Trekking bike, ce n-am visat eu in viata mea.
Am stat destul de mult in cumpana, pe urma am zis ca daca n-o iau acuma, n-am s-o mai iau niciodata. Am facut cumparaturile - paine, branza, salata, etc, dupa care m-am intors sa iau bicicleta. Vanzatorul mi-a montat-o, am iesit cu ea pe la casa unde am primit felicitari si urari si am platit, si iata-ma in strada. Am cumparat niste mere de la un vanzator ambulant si l-am intrebat cum sa ajung inapoi acasa. Probabil ca omul nu umbla cu bicicleta, asa ca m-a sfatuit s-o iau inapoi pe autostrada. O vreme totul a parut in ordine, am gasit si o pista de biciclete , a mai trecut cineva pe langa mine cu bicicleta. Dupa aceea, am luat-o prin iarba de pe marginea autostrazii, spunandu-mi ca nu mai am mult si ajung la curba catre Siegelbach, unde ies de pe autostrada. Atunci a aparut o masina a politiei. N-au inteles ce era cu mine. Le-am explicat, le-am aratat acte, chitanta - or fi crezut ca am furat bicicleta! - nu mai spun ca eram in rochie, cu pantofi si poseta. Atunci unul s-a dus in masina si a intrebat prin statie unde e pista de biciclete,. ca nici el n-avea habar. Celalalt mi-a explicat ca tocmai era sa fac curba catre Saarbrücken! Mi-au explicat pe unde s-o iau, au zis ca sa nu ma mai prinda pe autostrada cu sub 60 de km pe ora, si au dat masina inapoi, mergand in paralel cu mine, pana s-au convins ca am ajuns pe drumul cel bun. Draguti oameni! Traiasca politia germana!
O vreme a fost frumos, dar dupa aceea mi s-a terminat pista de biciclete si n-aveam idee daca am voie pe drumul mare sau ba. A doua zi am aflat ca da, e voie. De la Siegelbach la Rodenbach am mers cand calare, cand pe jos. Mai mult am mers pana acasa, unde am ajuns franta, dar cu bicicleta! Am dus-o in camera si nu ma mai saturam admirand-o.
Inca aveam mustrari de constiinta legate de achizitie, dar pe urma mi-am adus aminte ca afost ziua mea si ziceam ca a fost un cadou!
