Wednesday, September 17, 2003
Ieri am descoperit ca am imprumutat numele cuiva: Gerontissa Gabrielia a fost o calugarita de origine greaca ale carei nevointe au purtat-o pretutindeni in lume! Si eu care credeam ca am inventat un nume nou pentru blogul meu!
Dar nimic nu e intamplator!
Azi am sunat-o pe Frau März si i-am confirmat ca iau locuinta. Ma duc sa semnez contractul azi.
M-au mai sunat vreo doua persoane, dar tot foarte departe. Acum abia astept sa ma mut, dar sfarsitul asta de saptamana vreau sa mai stau in Rodenbach.
Am fost la Sonnhild-secretara noastra cu probleme internationale- si am invatat despre cum sa ma inregistrez la Primarie si cum sa-mi scot banii de la banca. Pot si aici, in Siegelbach, in pauza de masa! Si la ce sa fiu atenta in contractul de inchiriere!
Vineri ma ajuta Sonnhild sa-mi car lucrurile dincolo. Si apoi ma intorc la Rodenbach pentru sfarsitul de saptamana.
Sambata e Flohmarkt la Rodenbach - adica piata de vechituri. Un moment bun pentru a acumula "zestre".
Azi a venit sa ma vada Dietmar- al doilea sef al meu. Pleaca la Calgary, in Canada de luni, pentru semestrul asta. Va preda acolo. M-a invitat vineri la un pranz de predare-primire, ca sa-mi faca cunostinta cu un sef de proiect cu care voi lucra.
Am cerut permisiunea sa urmez un curs on line de UML, elaborat de ei- in mod normal costa 100 de euro. A zis ca da, si i-a si scris sefei cursului ca asta intra in programul meu de perfectionare. Azi-primavara am descoperit cursul care era gratuit pe site, si m-am inscris, dar n-am avut timp de el.
Uneori am impresia ca vorbesc singura. Si ca scriu degeaba aici. M-am uitat pe statistici - 39 de vizite in total, timpul mediu petrecut pe pagina 2 min.
Ma plictiseste ca uneori incepe sa sune a proces verbal si n-am nimic interesant de povestit!
Un weblog trebuie sa aiba linkuri, multe linkuri, si eu n-am decat 10-15 minute inainte de 5 ca sa fac niste note fugare!
Dar mai scrieti si voi, oameni buni!
Si ca sa va mai aduceti aminte cum arat, iata-ma!
Si sa stiti ca am reusit sa termin poveste de dum,inica, asa ca mai cititi o data insemnarea de sambata 13!
Doua lucruri despre munca mea la Institut: inainte de a pleca, m-am intalnit pe strada cu Rubin Dreghiciu, unul dintre fostii nostri studenti. Am povestit una-alta, si i-am zis ca plec incoace.
Rubin a facut ochii mari si m-a intrebat:"Si o sa fiti in stare?" El era renumit ca foarte modest si neincrezator in propriile lui forte, dar sinceritatea intrebarii m-a frapat. Nu m-am gandit niciodata ca s-ar putea sa nu fiu in stare sa ma conformez cerintelor de aici- in sensul ca sa nu ma duca capul! Orice mediu nou ma provoaca, ma starneste, intotdeauna am simtit asta.
Si cand am ajuns aici, la fiecare persoana la care ma prezentam, trebuia sa-i spun si din ce departament fac parte. Cum eu am dubla apartanenta, le spuneam si faptul ca in intentie cel putin, rolul meu e sa construiesc o punte intre cele 2 departamente. Pe cand vorbeam cu colegul meu de birou, am adaugat ca nu e usor, nici macar sefii nu au idee ce si cum, si ca sa speram ca voi fi in stare, sarcina nefiind una usoara. Raspunsul a fost prompt: "That's why we are here!" Adica nu ne angajau, daca era vorba de lucruri usoare. Puneau niste studenti sa "sape" de gratis!
Deci, ne aflam aici ca sa rezolvam probleme grele, uneori imposibile! Asa ca gata cu vorbaria!