Wednesday, September 24, 2003
Ieri a fost urat si frig. Azi se arata iar soarele.
Ieri am facut cumparaturi, am cercetat problema soneriei- da, oameni buni, am sonerie la usa, doar ca trebuie sa.mi lipesc numele acolo, si m-am scufundat in temele de la germana. Azi ne da iar test, si nu mai vreau sa iau 0 puncte la vreun exercitiu mai ciudat! Dar oricum, n-am fost in stare sa acopar tot! Multe lucruri s-au schimbat de pe vremea mea, noi ii spuneam "imperfekt" ca pe romaneste, acum e "Präteritum". Pana si ordinea cazurilor in carti s-a schimbat, eu am lipit de minte un tablou cu NGDA, acum e NADG. Timpul trece si toate se schimba!
Anna, vecina mea, pe care am chemat-o sa o intreb de sonerie, iar nu se mai dadea dusa. Imi povesteste ca nu se mai muta la Mainz, ca tot atata daca pica examenele aici sau acolo. A facut doi ani de biologie la Sofia, si inca unul aici. Are doua examene picate, si n-are servici, probabil ca-i trimit parintii bani. A zis ca e atat de "deprimiert" de atmosfera, ca nu-i vine nici sa lucreze, nici sa invete! Si scoala incepe numai pe 27 octombrie. Doarme pana la 12-1 la pranz, in doua randuri am sunat-o si am sculat-o din somn.
Mie ziua mi se pare foarte scurta, parca as vrea sa fac mai multe.
Azi sunt invitata la o cafenea de colegii de la celalalt compartiment- care, intre noi fie vorba, imi plac mult mai tare, sunt si pedagogi, si psihologi printre ei, bineinteles ca dupa ora de germana, care se termina la 8. Se pare ca e obiceiul lor, sa "iasa" in oras impreuna o data pe luna. Maine avem programat un pranz impreuna- tot cu ei, la restaurantul mexican! Vineri m-a abonat sefu' nr.2 la lista lor de discutii, si imediat a inceput sa curga cu invitatii!
Azi in pauza de masa m-am dus la banca- filiala din sat, sa rezolv niste probleme- chiria, samd. Uimitor ce draguti sunt, si cum iti completeaza ei formularele, si cum isi tot cer scuze.
In oras, banca e deschisa pana la 6 numai joia. Si atunci nu e sigur ca ajung, pentru ca sunt cozi.
Si la intoarcere m-am trezit cu o invitatie pentru 7 octombrie la pranz - unde credeti? la Dieter Rombach acasa insusi! Se pare ca obisnuieste sa-i invite pe noii angajati acasa, ca sa-i cunoasca mai bine. Am auzit tot felul de povesti despre Herr Direktor asta al nostru: a dat un interviu la un ziar, in care spunea ca e la servici de la 5 dimineata la 8 seara, dar ca a fost intotdeauna de gasit la telefon cand fetele lui au avut nevoie de el. In excursia de studii am inteles ca asta le-a oripilat pe nevestele multora dintre colegi, care au citit interviul si le-au declarat sotilor ca daca devin asemenea lui, dau divort. Dar el are niste realizari remarcabile: e profesor la Universitate, impreuna cu un profesor american au pus bazele unei teorii celebre, a infiintat acest Institut in 96 ca un experiment, din 98 Institutul a primit statut permanent, si acum se construieste o cladire pentru el in oras, care va fi gata in 2005 probabil.
Am de lucru, azi nu mai am timp de palavragit. Asta a fost doar siesta!