Thursday, September 11, 2003
Ieri n-am reusit sa scriu de loc, si nici azi nu am vreme.
Nu plangeti dupa mine, am sa revin la sfarsit de saptamana, cand trebuie sa vin la lucru.
Ieri miercuri, am fost in oras sa dau un anunt in ziar pt un apartamernt. As fi putut s-o fac prin Internet, dar n-aveam bani in cont.
Asa ca sambata vin la lucru!
Azi e sambata si reiau povestea: aveam bani in cont, dar nu aveam de unde sa stiu, pentru ca banii au venit mai repede decat instiintarea oficiala. In fine, m-am cerut de la servici, de la Gaby, secretara, si i-am spus ca vin sambata la lucru in loc. Apoi am intrebat-o de drumul de biciclete intre Siegalbach si Rodenbach. A inceput sa-mi explice pe harta, dar de pe usa intredeschisa pe care n-am observat-o a aparut directorul adjunct si mi-a explicat el. Mi-a si desenat pe harta. E un tip deosebit de amabil si de modest, cand te gandesti ca figureaza in Encyclopedia of Computer Science publicata la New York!
In fine, s-a lasat cu o plimbare in oras. Am rezolvat cu ziarul, cu banca, si apoi am hoinarit prin oras. Am vazut niste pantofi incredibili de moi si de frumosi, magazine aranjate cu mult gust, dar si multe chestii scumpe pe care nu le-as imbraca nici sa le primesc de pomana. Imi trebuia ceva de ploaie si am gasit o jacheta de vant si ploaie convenabila - galbena! Am avut de ales intre negru si galben, si am zis sa mai schimb un pic!
Joi a fost o zi de lucru cam monotona, cu miros de ploaie si nas care statea sa cada pe birou.
Dupa masa insa s-a facut frumos.
Inapoi acasa, am mancat un pic si am plecat cu bicicleta la cumparaturi in satul vecin, la Weilerbach. A fost mult mai usor asa, mai ales ca este pista de biciclete pana acolo. De la Penny Markt am cumparat o gramada de maruntisuri care-mi lipseau pentru doar cativa euro.
In drum spre casa, am prospectat imprejurimile si am ajuns la mormantul celtic de la care vine numele strazii pe care stau. Langa el, 13 scaune, 12 asezate in cerc si unul la mijloc, presupuse a data tot din vremea celtilor.
Am venit acasa - de fapt drumul m-a dus acolo - ca sa-mi las cumparaturile, si am mai plecat o tura, sa caut drumul spre Siegelbach. Asa am descoperit Drumul sculpturilor si lacul.
Un batranel foarte simpatic cu un caine la plimbare mi-a explicat drumul.