Tuesday, September 16, 2003
La pranz- intalnirea angajatilor - prajiturele si cafea.
A venit Sabine sa ma vada. Mi-a adus un ghid pt week-en - e toata Germania in el!
Sabine s-a angajat aici tot de la 1 septembrie - si ne tinem oarecum de prietene- ea, Yunja si cu mine. Sabine lucreaza in oras, la un sediu care se numeste Pre-PARK si care se vrea o interfata a Institutului catre lumea de afara- industrie, institutii publice, etc.
Azi ma duc sa vad un alt apartament. Mi-am lasat bicicleta acasa, ca sa previn alte posibile peripetii la intoarcere.
Herr König - asa cum suna si la telefon - un batranel verde si glumetz, cateodata un pic caustic. Ne-am dus la el la servici - e patronul unei firme de papetarie si stampile si mobilier de birou- si apoi la apartament. Ca de obicei, am luat-o pe Yunja cu mine, ca si ea cauta locuinta.
Apropo, ea e cea care mi-a "suflat" apartamentul Institutului- a venit din Minneapolis, unde si-a luat doctoratul, si are un contract pe 2 ani - dar e originara din Coreea de Sud.
Imi place tare mult cum vorbeste engleza -levels suna in gura ei lebels- vesnic imi aduce aminte de bancul cu "tzuna tzoneria". Germana deocamdata nici o iota.
Bursa mea era mai mare decat salariul ei, iar germana mea mai buna decat a ei - presupun ca astea au fost criteriile pentru care a avut intaietate.
Dar nu sunt geloasa, altfel nu vedeam Rodenbach-ul si imprejurimile.
Deci- apartamentul era intr-un bloc nou, totul foarte standard, cu podea din ceva plastic - nu linoleum si nu parchet, tapet, totul curat si riguros. Si gri. Ferestre mici, care dadeau spre o strada ultra aglomerata. Si mobila nix. Pe scari, Herr König m-a intrebat cat stau - cand a auzit ca numai 8 luni, a zic ca nu mi-l da. Atunci a intrat Yunja pe fir.
Azi am aflat ca o data pe an, chiriasul trebuie sa faca reparatii: fie cand se muta in apartament, fie cand pleaca din el. De asta, multa lume nu inchiriaza pe termene mai scurte.
Am multumit frumos, iar Herr König ne-a spus sa-l sunam daca Yunja se hotaraste. Ea era ingrijorata de cum se va intelege cu el. Atunci am descoperit ca gazda mea e la mai putin de 100 de m de acolo, si m-am oferit de "translator".
Ne-am dus apoi la Gudrun, o librarie pe trei etaje, ca sa ne cumparam carti de Germana.
Yunja a fost foarte impresionata, a zis ca sambata asta si-o va petrece acolo, citind.
Eu astept una cu ploaie!
Am facut niste cumparaturi si m-am grabit la autobuzul de ora 7. O noua surpriza: In Rodenbach a luat-o pe un alt traseu, si m-a lasat in coltul opus al localitatii. Vad ca surprizele nu se mai termina!
Seara, un film cu Robert Redford si Michelle Pfeiffer pe Kabel1 m-a rapit pur si simplu: am uitat si de conopida pe care am cumparat-o, si de tot!