Wednesday, September 03, 2003
O zi mai putin vesela ca cea de ieri. Un drum la banca, in oras, ca sa-mi deschid un cont.
A fost destul de simplu, dar procedura dureaza, ca si in Romania.
Kaiserslautern era extrem de populat la 11 dimineata, abia astept sa vad mai mult. Primaria e intr.un bloc enorm cu vreo 13 etaje - un fel de Intercontinental.
Pe urma a trebuit sa ma inregistrez la Primarie. Cum locuiesc in Rodenbach, la Primaria din Weilerbach, de care tine satul meu. Acolo au avut nevoie de o hartie de la gazda mea- normal intr-un fel, dar in oras, pentru aceeasi operatie, nu ti se cere nici un fel de document. Operatia a durat o gramada, functionara, foarte draguta de altfel, se plangea ca are un program nou. Dupa ce mi-a cerut sa-i scriu o gramada de date pe hartie, a listat formularul si mi l-a dat la semnat. M-am declarat de religie ortodoxa, acolo scria ca n-am religie (daca nu esti catolic sau evanghelic, nu esti nimic - adica nu cotizezi la sistem). M-am declarat casatorita, dar spunand ca sotul si copiii nu sunt in Germania cu mine, a reiesit ca sunt "separata". Am spus ca vin din Romania, si pe formular statea scris Alba Iulia, Italien. Schön!
Am facut corecturile necesare. Apoi am fost informata ca inregistrarea mea merge automat si la compania de salubritate, si daca gazda mea nu intervine, luni dimineata voi primi 4 containere de gunoi la usa pentru mine special! Sa speram ca putem opri asta, inca n-am reusit sa umplu o punga de gunoi. Ce-i drept, am o gramada de ambalaje de aruncat!
Orasul are doua orchestre simfonice, opera si teatru. Am capatat o gramada de pliante. Unul cu hartile de drumuri de bicicleta.
Si am descoperit ca strada mea se cheama asa fiindca la capatul ei s-a descoperit mormantul unei femei celte din 400 i.e.n., cu inel, bratari, colier samd. Trebuie sa ma duc la muzeu sa le vad. Pana una alta am sa caut movila cu pricina. Si ca la mine in sat sunt vreo 19 sculpturi masive in piatra pe tema apei si a lemnului, facute de elevii unei scoli de arta in 1991, in amintirea trecutului celtic al localitatii.
Am mai aflat ca mai sunt si altii ca mine, care-si aduc sandviciuri la pranz, si ca putem manca impreuna. Am descoperit frigiderul, oalele, cuptorul cu microunde si plita electrica din bucatarie. Sa le fac o oala de sarmale intr-o zi?! Glumesc, desigur! Dar la Centrul de Calcul se obisnuia sa vii cu sarmalele si sa le incalzesti pe resou!
Si ca trebuie sa ma inscriu repede la cursurile de germana. Junja, mica coreeana care a venit o data cu mine, a si facut-o online. Eu n-am inca bani in cont, asa ca va trebui sa ma duc in persoana. Oricum, vreau sa vad la ce grupa sa ma inscriu.
Cam atat pentru azi. Se pare ca va fi tot mai frumos in zilele urmatoare. Am sa trec inapoi la sandale!
Am mai si lucrat ceva, dar despre asta palavragesc in alta parte, in engleza, si deocamdata nu e public.