Thursday, September 25, 2003
SURPRIZA! Am reusit sa brodesc un pic de cod, in asa fel incat sa-mi puteti comenta blogul!
Ieri am pierdut pentru prima oara autobuzul. De obicei intarzie el. De data asta am intarziat eu.
A trebuit sa ma intorc la Institut sa-mi fac de lucru inca o jumatate de ora.
Seara, dupa ora de germana- ce tare-mi place cand sunt in banca si nu la catedra!-, m-am dus sa ma intalnesc cu colegii din departamentul CET - Certifiable Education and Training. Erau la o cafenea, am povestit un pic si am aflat ca urma sa mergem la cinema. Ce film o sa vedem? Surpriza! Numai ca la filmul-surpriza n-au mai fost bilete, si in final am intrat la"Piratii din Caraibe". Acasa nu m-ai fi dus nici cu arcanul la un asemenea film! Cinematograful e nemaipomenit- 4 sali, toate cu Dolby Sound, si in fiecare ruleaza alt film. Mi-a placut, mai ales ca am fost cu trupa si atmosfera m-a prins pana la urma!
Azi dimineata mi-am lipit numele pe cutia postala de acasa si am plecat la Primarie sa ma inregistrez ca cetatean al orasului. Sonnhild imi daduse un formular si mi-l si completase pe jumatate. Totul a mers ca uns, mai putin adresa gazdei mele, care nu locuieste la aceeasi adresa cu mine. In fine, am dres-o cu un telefon. Dom'primar Hava ar trebui sa aiba sansa sa vina sa se inspire de aici. Intri, primesti un numar de ordine, apoi te asezi. Tot spatiul e o hala deschisa: vezi ce face fiecare functionar. Pe un panou de afisaj apare numarul tau si trebuie sa te duci la biroul indicat. Acolo esti invitat sa iei loc de o functionara care de asemenea sta jos, si din vorba-n-vorba, iti rezolva problema. Fara nervi. Cat timp esti acolo nu accepta nici un alt telefon. Dupa ce a plecat cetateanul, poate face o pauza pentru telefoane. Cel mai grozav mi s-a parut ca in spatiul de asteptare era o masuta cu scaunele, carti pentru copii si creioane colorate.
Am plecat doar la 9 spre serviciu, era deja soarele sus- si am facut exact 30 de min cu bicicleta prin padure. Lacul- care duminica era verde, acum era alb si prima oara n-am inteles de ce. Era ceata care statea pe el. Si ratustele erau zgribulite pe lac. Tot drumul, o splendoare prin padure. Si nu e cine stie ce panta. Si intr-o directie si in cealalta urci si cobori.
La pranz, la Papasote, am primit un Burito de vegetales ca puteam manca trei zile din el!
Am povestit fel de fel, lumea e simpatica, m-am fortat sa vorbesc germana tot timpul.
Pranzul a durat o gramada, cred ca am stat un ceas si ceva acolo povestind. Am auzit tot felul de critici si de ingrijorari. Lumea nu e sigura de ziua de maine. Daca proiectul x nu obtine finantare? Daca ideea y nu e considerata a fi in acord cu strategia Institutului? Deci, fratilor, e la fel peste tot. Nu va faceti probleme!
Aveti grija doar sa hraniti lupul cel bun!