Monday, September 22, 2003
Vineri dupa-masa mi-am adus bagajele in oras cu Sonnhild.
Am facut cumparaturi, de minune ce multe magazine interesant sunt in jur. Mi-am cumparat papucii de casa mult visati, dar acolo erau tot felul de uleiuri, betisoare parfumate si alte minunatii.
Pe la 6 m-am dus inapoi in Rodenbach, am luat bita si am facut un tur "mic" de vreo 15 km.
N-am rezistat sa nu o iau spre apus, e fantastica pista aceea pe langa padure cu soarele in fata- am mers spre Mackenbach, si apoi m-am intors pe langa iazul din Weilerbach pe care il descoperisem in primele zile. Nu mi-a ajuns, asa ca m-am mai dus o data la mormantul celtic din apropiere, si abia apoi am revenit acasa. Azi am gasit din intamplare plicul in care a fost bratara pe care mi-am cumparat-o de ziua mea in excursia institutului de la Geoskop: piatra din care sunt facute bobitele se numeste Carneol si este piatra reinnoirii. Vechii greci spuneau ca te pune in rezonanta cu energia apusului! Poate de aceea ma atrage apusul!
Sambata am fost la talcioc in Rodenbach si m-am ales cu 3 aparate electrice pentru 11 euro: un foen, un radio cu ceas(ceasul merge dar nu se poate seta!) si un storcator de citrice: exact ce-mi lipsea pentru cura de citrice pe care mi-o propusesem!
Apoi am plecat spre oras. In drum m-am oprit la Zoo in Siegelbach. Un parc frumos, cu lac si lebede negre, dar un biet tigru siberian ragea din toti bojocii! Leul era mai calm.
Singurele chestii dragutze mi s-au parut ratonii. Erau asa grasi ca zaceau cu burta la soare.
Toata lumea voia sa-i hraneasca, si lor le era asa lene ca nu se mai intindeau dupa mancare macar.
Am ajuns cu bine jos in oras- credeam ca va fi urat drumul, dupa experienta cu autostrada, dar nu, si aici e pista de asfalt prin padure si o salba de lacuri. Multa lume la iarba verde si la soare - unul chiar la baie!
Apoi am intrat in oras si mi-am ales traseul dupa un studiu atent al hartii. Destule suisuri si coborasuri. Am ajuns cam in 45 de minute.
Am cunoscut-o pe Anna, studenta bulgara care sta cu mine pe etaj. Nu se mai dadea dusa de la mine. Am fost in gara sa-mi cumpar o harta cu drumurile de bicicleta, si apoi m-am intors la Rodenbach.
Duminica am facut smotru in apartamentul de vacanta, incercand sa las curat si frumos in urma mea. Pe la 1 m-am hotarat sa mai fac o mica excursie pana la Eulenbis- un tur de vreo 10 km. N-am pus la socoteala diferenta de nivel. Am urcat cred ca vreo 4 km prin soare, pe marginea soselei si pe langa bicicleta ca sa vad minunea care se cheama Eulenkopfturm. Adica turnul cu cap de bufnita! Mare dezamagire! Un turnulet cu vreo 3-4 etaje cu ferestre la fiecare etaj si asezat pe o inaltime in padure, de unde poti vedea tot tinutul.
Nimic nemaipomenit.
Am coborat pe un alt drum, prin padure- grohotis si panta mare, nici o placere!- si am ajuns intr-un alt sat,Erzenhausen, unde mai fusesem saptamana trecuta. De acolo m-am intors ata acasa, am impachetat restul, si am plecat spre oras.
La un moment dat,ajunsa in oras, am confundat un nume de strada si am luat-o la stanga mai repede decat aveam in plan. S-a dovedit de bun augur, am nimerit pe o pista de biciclete care mergea drept, fara suisuri si coborasuri, si care m-a scos in Centru, de unde am mai facut 5 min pana acasa.
M-am instalat cu totul si mi-am facut temele la germana pret de vreo 3 ore. Si inca n-am terminat! Asa ca azi m-am hotarat sa iau autobuzul.