Gabrielia

Monday, October 27, 2003

Deja laptopul meu castiga patina: a implinit cateva zile.
Lumea simte nevoia sa ma viziteze si nu se mai da dusa, lucru care ma irita un pic!

Duminica am dormit pana la 12 si prietenele mele se anuntasera pentru dupa-masa: Yunja a venit la 2:45- asta inseamna la ea dupa-masa, si Sabine la 5. Am facut 2 prajituri cu asistenta Yunjei - si le-am mancat toate trei.

Am discutat de toate- politica, civilizatii diferite, sisteme de pensii- si nu se mai dadeau duse!
Au plecat la 11 de aici!

Dimineata, eu si Sabine ne-am dus la Universitate, la cursul de Software Engineering al Prof Rombach. Fara noi, mai erau 38 in sala din care 20 nu erau de rase europene. Noi doua si inca doi colegi reprezentam Institutul.
Prof Rombach ne-a tras o teapa- dupa principiul ca luni dimineata la 8 nici iarba nu creste!
Am baut cate o ciocolata calda la Cafeteria si ne-am indreptat in liniste- eu spre casa si ei spre servici!
Miercuri mai facem o incercare.
Patrick, care m-a vizitat azi dupa-masa sa-mi aduca un pachet - si stelutze cu scortisoara, miam-miam- mi-a povestit ca azi tot Institutul a fost in alerta producand studii de caz pt cursul profesorului - deci miercuri o sa avem cu ce ne delecta!

Scriu, citesc, sunt toata ziua acasa si timpul nu-mi ajunge si ma simt tot obosita, desi nu fac mai nimic.
Ma plimb cu laptopul de colo colo, cautand un colt si o pozitie confortabila. Inca nu le-am gasit. Ma incurc in fire, nu ajung la prize, etc.
Maine ma duc un pic la servici, compartimentul are sedinta lunara. N-am cu ce sa ma laud, dar macar sa-i aud pe ei. Si sa le multumesc pentru ca au avut grija de mine cat am fost la spital: am primit cel mai formidabil buchet de flori pe care l-am vazut vreodata, si de doua ori cate o felicitare semnata de majoritatea- "Fa-te bine repede!" Am fost teribil de impresionata!
Iar sambata am primit o carte postala de la Cristoph- ca a vrut sa ma viziteze la spital, ca nu m-a mai gasit, si ca ma invita la ei, langa Kusel. Tipul asta e uimitor- pedagog Waldorf, locuieste cu o alta colega care e psiholog, au o taraboanta de microbuz hodorogit, si mananca amandoi ca spartii - nu e de mirare ca sunt rotunzi si nu incap intr-o masina obisnuita!

Gabriela 11:48 PM
| #
Comments: Post a Comment