Wednesday, October 08, 2003
"We should be taught not to wait for inspiration to start a thing. Action always generates inspiration. Inspiration seldom generates action."
-- Frank Tibolt
"Ar trebui sa ni se spuna sa nu asteptam inspiratia pentru a incepe ceva. Actiunea genereaza intotdeauna inspiratia. Inspiratia genereaza rareori actiune."
Da si ...nu.
Exista un timp potrivit pentru fiecare lucru. Cum se spune in Biblie:"timp pentru a trai si timp pentru a muri; timp pentru a iubi si timp pentru a uri".
Eu de multe ori stiu ca trebuie sa ma apuc de ceva si nu am tragere de inima. M-am lamurit ca fac asa pentru ca nu sunt coapte conditiile. E drept ca poti sa faci focul putintel mai mare ca sa grabesti lucrurile. Dar in general exista un timp potrivit pentru fiecare lucru. Daca reusesti sa te sincronizezi cu ritmul universului, e ca si cand ai prins coama valului: totul iti merge din plin. Daca nu, cazi, te ridici, o iei de la capat de 100 de ori.
Daa... am gasit citatul asta in blogul Liliei si m-a incitat.
Altfel... afara e urat si sta sa ploua. Mie nu-mi pasa: "Am canadiana noua/Poa'sa ninga poa'sa ploua". Alaltaieri cand am plecat de la lucru m-am hotarat sa ma duc direct acolo unde vazusem o jacheta interesanta si sa o cumpar: vine iarna, fratilor!
Norocul a facut sa mai gasesc una pe masura mea (e un magazin pentru adolescente, majoritatea hainelor sunt pentru fetite anorexice sau subnutrite!) Am imbracat-o direct din magazin.
Ieri a fost salutara, pentru ca ieri a plouat cu bulbuci. Am fost la masa cu Dieter Rombach, directorul Institutului. Am fost 11 noi angajati, a lipsit Patrick, care nu a reusit sa se intoarca la vreme din luna de miere. A trebuit sa ne prezentam fiecare, apoi marele Rombach ne-a povestit istoria lui si a Institutului. Are numai 50 de ani! Atmosfera a fost destul de inghetata.
La plecarea de la restaurant ne-a chemat pe mine si Yunja sa venim cu masina lui, dar am refuzat. Tocmai descoperisem ca Thomas e din Skane, din sudul Suediei, si am vrut sa povestim cu el.
In fine, nu pot sa zic ca n-a fost interesant. Numai ca facand diferenta de varsta intre mine si el si diferenta intre realizari, m-am simtit cat o gamalie de ac.
Ce mi-a placut a fost faza cand ne-a povestit ca-i place ceea ce face si n-ar schimba pentru nimic in lume locul asta cu altul. Institutul, sectia de la Facultate, toate sunt creatia lui proprie si personala. Permanent inventeaza cate ceva nou: acum da concurs pentru un al doilea director- nu, nu director adjunct, din asta avem si e tare, vrea pe cineva ca el, dar mai tanar, cu care sa imparta si catedra, si conducerea Institutului. Zice ca nu vrea ca Institutul sa se faca praf peste 15 ani cand iese el la pensie!
Ieri seara am fost un pic la cumparaturi. Cantitatea imensa de marfuri ma nauceste, sunt magazine in care si daca mi-ar spune: totul e pe gratis, ia ce vrei!, tot n-as putea alege nimic.
Am venit acasa si am trancanit la telefon cu prietenele din Germania: cu Clara, cu Cristina, si cu Rodica din Stuttgart. Apoi a venit in sfarsit Ralph, baiatul proprietaresei, sa-mi dea drumul la caldura. Eu dadusem drumul la aragaz si la mine era deja bine, dar studenta bulgaroaica era sloi de gheata, si arata ca atunci cand Ceausescu ne spunea sa mai punem o haina in plus!
Azi am venit cu bicicleta- nu mai ploua si hainutza mea noua a fost perfecta! In plus, pot sa intarzii fara sa-mi fie frica ca pierd autobuzul. Mi-am luat cartile si ma duc direct la ora de germana.
Am inceput azi seria intalnirilor cu Stephan. E doctor in psihologie, Sagetator, si saracul se straduie sa ma ajute. Am vorbit despre proiectele compartimentului lui. Impresia mea e ca aici "mai nimic" e imbracat cu atata poleiala si vandut cu atata sarg, ca se gaseste intotdeauna un fraier. Sunt si lucruri de substanta, dar e destul de greu sa descoperi unde. Totul e la fel de frumos impachetat!
Ieri am vorbit cu Bjorn(nu-i asa ca aduce a Mefistofeles?!). I-am vandut ideea blogurilor pentru firme. Daca prinde, s-ar putea sa fie urmatoarea facilitate adaugata Intranetului IESE. Apropo, la weblog.ro sunt tot mai multi care tin cu adevarat un blog in romaneste. De obicei despre sentimente, vreme si pisica, dar e si asta un inceput!
Acum ma duc, ca parca se innopteaza!
E asa frumos prin padure- azi dimineata o veverita cu "buschige Schwanz" mi-a taiat calea.
Culorile padurii sunt extraordinare, ma bucur ca haina mea se asorteaza- e un maro roscat frumos. Si jos, iaraba e verde, verde, si floricelele nu par sa aiba habar ca vine iarna.
Este o bufnita de lemn pe o buturuga de care ma sperii de fiecare data. Si prin oras, un burtos de marinar cu sticla de bere langa el pe un gard(evident o statuie!), de care dau cu ochii de cate ori iau curba si tresar intrebandu-ma ce cauta acolo!
La mine acasa o sa fie cald si bine- mai mare dragul cand ma duc acasa. Si frigiderul e plin, am fost ieri la un turc si am gasit branza de capra!