Tuesday, November 11, 2003
Am luat autobuzul. Pe drum, I-am povestit Yunjei ca abia astept sa se termine cu operatia si cu tot, sa-mi pot relua treburile.
Ca parca n-am stare sa mai fac nimic.
Am pus ordine in toate, mi-am pregatit lista cu ce am de facut cand ma intorc, mi-am luat de citit pentru acasa. Am mancat iar cu Yunja, de data asta ne-am dus in sala de lectura si a fost ceva mai confortabil.
Am tot povestit una alta.
Duminica Sabine ne-a spus ca e obligatoriu sa ne luam macar 30 de minute pauza de masa. Asa ca de data asta ne-am lafait vreo ora.
Cand m-am intors in birou, am gasit un mail de la Dr. Stamm, doctorita de la Endocrinologie.
Ca imi propune un tratament medicamentos timp de 3 luni, inainte de operatie.
Ca sa verific cu Asigurarile daca platesc.
Si ca mi-a anulat internarea de miercuri si operatia de joi, pentru ca analizele au adus date noi, si trebuie neaparat repetate.
M-am dus la Sonnhild sa-mi spuna daca am inteles bine ce scrie acolo. Mi-a confirmat.
I-am trimis mail-ul si Christinei, la München, sa-mi dea si parerea ei.
Si am sunat-o pe Clara, sa-I spun ca nu mai trebuie sa vina.
Reactia imediata a fost sa pun toate treburile pe roate – parca m-am facut brusc bine.
Nu mai trebuie sa merg la spital- deci maine vom avea o zi rodnica de munca. Pai atunci sa ma inscriu la Conferinta de miercuri si joi!
A urmat Coffee Meeting, unde a fost mai multa lume ca de obicei, pentru ca Prof. Rombach ne-a rugat sa spunem frumos “Hello!” Colegilor japonezi de la RICOH, care de luni sunt oaspetii Institutului- s-a deschis un laborator mixt de cercetare. Cafea putina si prajituri ioc! Frau Kilgore lipsa la apel. Lume multa si buna- sefi de departamente! Am dat mana cu japonezii- mici si ceremoniosi. Tineri toti trei. Destul de speriati- nu e de mirare!
La ora 16:00 era o prezentare la Uni (Asta e Universitatea!), sustinuta de William Riddle, o somitate care e membru in nu stiu cate comitete si comitii si care e Visiting Scientist la noi pentru 4 saptamani. L-am auzit vorbind – are o voce patrunzatoare si e la doua birouri de noi- si am vrut sa aud despre ce e vorba.
Trebuia sa gasesc o masina care mergea intr-acolo. Dimineata, prof Rombach a trimis un e-mail reamintindu-ne de prelegere, deci banuiam ca vor fi destul de multi care sa mearga. Am trimis un e-mail pe lista care include tot Institutul, si in 10 minute aveam puzderie de oferte. M-am dus cu Carsten Vollmers si cu Ines Grützner, de la departamentul meu celalalt (nu unde sunt cu biroul acum!)
Acolo am dat si de Dietmar, seful nostru, care s-a intors de la Calgary pentru o saptamana- se pare ca studentii canadieni au vacanta! Umbla intr-un hanorac si parca pluteste- nu pare sa se reintegreze aici!
Prelegerea lui Bill Riddle a durat exact o ora si a fost extrem de interesanta. Prof Rombach a fost si el acolo. A vorbit despre generarea automata a documentatiei de process in diverse domenii.
Cel mai tare exemplu a fost cel al firmei Bayer din SUA, pentru care au pus la punct un mecanism de generare automata a 6000 de pagini de web care descriu procesele din interiorul organizatiei , si care se modifica cam o data pe luna. In fine, nu intru in amanunte, pentru cei interesati, pun notitele la dispozitie.
La iesire, am stat 10 minute in statia de autobuz si am inghetat realmente. In buz era cald si inghesuiala, dar nu mi-am revenit decat dupa un dus fierbinte – ce deliciu!- si o cana de lapte cald!
Seara au inceput sa sune toti cei care stiau ca ma internez a doua zi. Cu cata satisfactie le-am povestit ca “s-a anulat modificarea”!
Pe la 7 a sunat Sabine care si-a adus aminte ca am zis ceva de un concert de sansonete– sa ma intrebe daca nu vreau sa mergem. Am zis nu, danke, n-as iesi din casa pentru nimic in lume acum!
Si am ramas sa lucrez. Trei ore a durat pana am recuperat ora de germana de luni si mi-am facut tema.