Tuesday, November 04, 2003
Curs la universitate: afara ploua, am asteptat autobuzul cca 15 minute - ceea ce nu se prea intampla- aici autobuzele au orarul afisat in statie si vin la minut!, si ma gandeam ca o sa sforai in banca, dupa principiul ca "luni dimineata nici iarba nu creste". Cursul incepuse la 8, eu am ajuns la 8 si 5 si Sabine era deja acolo. Nici vorba de dormit: profesor Rombach spunea lucruri interesante si de actualitate. M-am felicitat ca m-am dus- ar putea fi o buna inspiratie pentru directia in care sa se indrepte departamentul de care tin. Pe moment se pare ca suntem cam dezorientati, se face o reorganizare in intentia de a servi mai bine interesele industriei de soft, dar oamenii din compartiment nu par a sti care sunt acestea.
Toate prezentarile profesorului vor fi on-line: studentii vin cu ele listate si isi iau note pe ele. A pus intrebari foarte interesante: este modelul X cea mai buna solutie? si au fost studenti care s-au incumetat sa raspunda. Merita sa fie angajat un specialist care sa faca numai asta?
Ii pune sa gandeasca, si nu exista un raspuns categoric: da sau nu, totul depinde de circumstante. Cursul e tot in engleza - dar studentii au fost incurajati sa puna intrebari si in germana daca vor.
Inapoi la Institut cu masina lui Matthias: a fost vreme de 10 ani consultant independent in IT- i-a mers foarte bine in 96-97, cand a castigat o gramada de bani, pe care dupa aceea i-a consumat cand n-a mai avut de lucru. O persoana interesanta.
Apoi treaba-la pranz am iesit 10 minute sa-mi iau ceva de mancare si am nimerit o placinta cu branza, care, am constatat dupa aceea, era presarata imperceptibil aproape cu sunca. Am ras sunca si am mancat restul, eram lesinata de foame, dar nu mi-a picat de loc bine.
La ora unu, cand, dupa, frumosul lui obicei, lui Holger i se face cald si deschide geamul, am plecat in sala de lectura.
Am dat de Yunja, care s-a mutat week-end-ul asta. Sau cel putin partial.
Am povestit despre filme. Mi-a spus, cu intelepciunea de Balanta si cu linistea care o caracterizeaza, referitor la initierea din film pe care unii nu au primit-o, ca viata e oricum numai "fair" nu. E frumoasa, e provocatoare, dar nu fair. Si mi-a mai spus ca arat tare obosita. Asa ma si simteam. Am vrut sa plec acasa la 4, dar m-am luat cu treaba si s-a facut iar 5.
Am avut iar noroc cu Matthias, care m-a luat cu masina. Am ajuns mai repede in oras si m-am dus la turcul din vecini, unde am cumparat tot ce am gasit pe acolo de mancare.
Am facut o salata si am infulecat-o in 5 minute, si fugutza la Volkshochschule, la germana.
La VHS, o colega noua din Romania. Au trimis-o la Frau Nebes, dar era mult prea incepatoare. O fetita din Buzau care e aupair la o familie cu 3 copii din Trippstadt. A invatat germana la scoala, dar nu prea s-a omorat. A stat langa colega noastra japoneza si la plecare, japoneza s-a oferit sa o plimbe prin oras pana la 9, cand venea "seful" dupa ea.
Am povestit cu Frau Nebes despre ce mi s-a intamplat. I-am vandut pontul cu restaurantul tinut de fostul violonist din Romania: Keltenstübchen, si mi-a zis ca se va duce si ea.
Eu ma gandeam sa-mi invit prietenele sambata.
Si iar acasa, pe Net, la taclale cu Sanda si Andrei.
Am descoperit la un indian in vecini ghee(unt clarifiat) in niste cutii mari si nu ma mai satur mancand- are un gust asa bun!
Azi-noapte povesteam cu Sanda despre efectele nocive ale painii si infulecam paine de tarate cu ghee!