Thursday, November 27, 2003
Nici nu stiu cum a trecut saptamana!
Azi e prima zi fara bicicleta, ploua urat afara si am luat autobuzul!
Dar ieri a fost superb, m-am oprit la coada lacului sa vad ultimele gene de lumina ale apusului - ratustele erau foarte vioaie - cand e frig nu se prea misca!
Cautand o poza cu lacul, am dat peste legende locale!
Apropo de pestele urias, emblema orasului, legenda spune:
La 6 nov 1497 a fost capturata o stiuca de 19 picioare cantarind 350 de livre. O placa comemorativa a fost asezata in castelul din Kaiserslautern. Se spune ca in jurul gatului, stiuca purta un lant de arama facut din mici inele inscriptionate cu caractere grecesti. Stiuca s-.a aflat curand pe masa Printului elector Phillip la Heidelberg. Lantul a fost lunga vreme expus intre bijuteriile coroanei, cu mentiunea Aceasta este forma lantului pe care stiuca l-a purtat in jurul gatului circa 267 de ani. Inscriptia greceasca a fost tradusa de Episcopul Johannes de Worms, care era baron de Dalberg si cancelarul Contelui Palatin: Eu sunt pestele care a fost asezat intaiul dintre toti pestii in lac de insusi mainile Imparatului Frederick al doilea, la 5 octombrie 1230.
Asa le place legenda asta, ca pretutindeni sunt pesti din astia uriasi: in intersectii, in statii de autobuz, pe cladiri, si pana si Institutul are unul la intrare! Si sunt vopsiti in cele mai nastrusnice combinatii: al nostru e alb cu verde, culorile Fraunhofer!
Deci, in ultimele zile n-am facut mare lucru.
Luni am avut o intalnire de lucru cu Klaus, si am redefinit subiectul cercetarii pe care o fac.
Am fost in tot felul de intruniri - unde am realizat ca si aici mai sunt oameni negri care n-au altceva de lucru decat sa-si calce colegii in picioare!
Eu incerc sa ajut pe toata lumea si sa nu ma dau de partea nimanui.
Cand vad ca cineva e in dezavantaj, incerc sa-i servesc cateva argumente din umbra.
Eu oricum n-as castiga nimic sa ma dau rotunda.
Azi am avut si o intalnire placuta - urmeaza o iesire la ski cu o trupa de vreo 20 iarna asta.
Ieri seara am fost sa mancam un fel de placinte pe lespede cu departamentul meu. Am fost 9 persoane, am mancat 14 placinte in total ( sunt mari cat o tava de prajitura) si am platit fiecare 10 euro. Localul era foarte placut, avea cuptorul intr-o margine, iar patronii alergau intr-una, ca nu cumva sa stea cineva cu dinaintea goala. Au fost cu branza, cu usturoi, cu broccoli, cu ciuperci, cu sunca, cu mere, cu pere si cu nu mai stiu ce! Placintele erau ca un fel de clatite, subtiri si probabil fara oua, dar deasupra era intotdeauna un strat de smantana si apoi umplutura.
E o idee de afaceri pentru cine vrea sa porneasca un restaurant! Rezervarile sunt facute cu saptamani inainte si e intotdeauna plin. Ca sa poti manca cat mai multe feluri de placinte, trebuie sa aduci cu tine cat mai multi prieteni. Si patronii te indoapa in ritm dracesc de la 7 la 9. Intre timp, lumea mai si bea cate ceva. La 9 jumate esti asa ghiftuit ca vrei sa dormi, si pleci acasa!
A fost distractiv, la inceput atmosfera s-a incalzit mai greu, toate cele 3 doamne-Scorpion stateau una langa alta si vorbeau intre ele, iar noi cascam gura.
Pe urma s-a dovedit ca eram 3 schiori: Andrea, Cristoph si cu mine, unul langa altul si a venit vorba de schi. M-au intrebat daca ma duc acasa si atunci am deraiat in povesti cu Drakula. Si finalul a fost apoteotic: Claudia a povestit cum Pasa, motanul ei, a mancat o cutie de bomboane Mon Cheri cand ea a plecat de acasa. Asta n-ar fi nimic, dar bomboanele astea au visine si alcool, si motanului i s-a facut rau, si doua zile a fost ca o carpa, si mizeria...
Claudia e solida ca Monica Anghel, dar are o fata frumoasa si expresiva, si un haz nebun cand povesteste!