Monday, December 15, 2003
Nimic nou de raportat, in afara de serbarea-minune. Adica Serbarea de Craciun a Institutului, unul din cele 4 evenimente anuale, alaturi de excursia anuala, gratarul anual si ziua de nastere a directorului.
Joi si vineri s-au scurs in pregatiri febrile. Inregistrarile le-am terminat luni, dar au tot fost fel de fel de incurcaturi pe langa.
Dar sa spun si aici povestea: cand a fost vorba de serbarea de craciun, Sabine ne-a propus, Yunjei si mie, sa cantam ca trio o colinda. Yunja a zis ca ea n-are glas. Apoi, intr-o zi cand ma durea capul teribil, Sabine si cu mine am inceput sa glumim ca ce-ar fi sa facem un cor- cu directorul, sefii de compartiment. Pe urma ne-am dat seama ca nimeni nu si-ar strica serbarea cu emotiile cantatului. Si atunci ne-a venit ideea inregistrarii. Ca sa facem lucrurile mai palpitante, fiecare "ales" trebuia sa cante o strofa, iar cantaretii nu trebuiau sa afle unii de altii.
Un coleg muzician ne-a ajutat sa mixam totul cu orchestra, si la serbare colinda a fost prezentata sincronizata cu o prezentare in PowerPoint. Participantii au trebuit sa ghiceasca cine a cantat fiecare strofa. Balciul a fost total - foarte multi i-au desemnat pe director si pe directorul adjunct ca participanti - si n-au fost, sefa Sabinei a fost pe cele mai multe bilete- si n-a fost...Premiul a fost o torta facuta de mine - cu alune si crema de cacao!, si a castigat-o Frau Kilgore, secretara directorului! Pai cine altcineva stia pe toata lumea din Institut?
In programul aceleiasi seri, Natascha a citit scrisorile lui Agnes, cea care primeste cele 12 daruri de Craciun pomenite in colinda, si innebuneste pana la urma. A fost un ras nebun- desi la inceput am cam avut emotii- Sabinei i se cam facuse rau, iar Natascha era cam ametita de sampanie. In final, am aratat cine au fost cantaretii - mai bine zis muzicantii din Bremen- si am acordat torta!
Deci asta a fost vineri seara. Sambata dimineata trebuia sa plec la Berlin, dar n-am mai putut. Am dormit dusa ambele zile, de data asta fara macar programul gospodaresc de saptamana trecuta. Mi-am luat biletul de tren spre casa- macar atata am facut! Am trancanit cu prietenele si rudele la telefon.
Si iata-ma-s azi, luni, ca o floricica la serviciu.
Curge cu felicitari, ba pentru torta, ba pentru idee.
Eu nu sunt multumita, caci m-am vazut in poze si bineinteles ca nu-mi place cum arat!
Cred ca am adunat mai mult capital decat in 10 conferinte cu seara de vineri.
Azi-dimineata am gasit cu totii un mail de la director in care sunt felicitati organizatorii.
Si acum la munca!