Gabrielia

Friday, December 19, 2003

O poveste tare frumoasa despre Advent- intr-un fel, perioada postului Craciunului aici la ei!
In ultimele 4 saptamani inainte de Craciun, in fiecare sambata se mai aprinde cate o lumanare, ca in final ele sa formeze o cruce.

Era liniste deplina. Atata liniste, incat puteai auzi cum lumanarile incepura sa vorbeasca.
Prima lumanare palpai si spuse: " Ma cheama Pace, si oamenii nu ma vor." Lumina ei se facu tot mai slaba si se stinse.
A doua se undui si zise: "Pe mine ma cheama Credinta. Dar sunt de prisos. Oamenii nu mai vor sa stie de Dumnezeu. Nu are nici un sens sa mai ard." Un curent de aer strabatu incaperea, si a doua lumanare se stinse.
Incet si cu tristete se porni si a treia lumanare sa vorbeasca:" Ma cheama Iubire. Nu mai am putere sa ard. Oamenii ma dau deoparte. Se iubesc numai pe ei, si nu si pe ceilalti, pe care ar trebui sa-i iubeasca." Si cu o ultima palpaire se stinse si aceasta luminita.
Atunci intra in incapere un copil: "Ce-i asta, ar trebui sa luminati, nu sa fiti stinse!" si aproape izbucni in plans.
Atunci porni sa vorbeasca a patra lumanare:"Nu-ti fie teama. Pe mine ma cheama Speranta" Copilul aprinse cu ea toate celelalte lumanari.

Gabriela 2:17 PM
| #
Comments: Post a Comment