Wednesday, January 07, 2004
Am primit proteste- asta este. Niciodata nu poti sa multumesti pe toata lumea!
Ceea ce m-a ingrijorat a fost cand am citit in blogul Dinei Mehta ca acesta a inceput sa-i controleze viata: adica nu se mai bucura de ce traieste, fiindca se gandeste permanent cu ce cuvinte va descrie asta in blog, si ce impresie or sa-si faca cititorii! Ca nu stie cum sa ajunga mai repede acasa sa puna mana pe calculator! Si asta deja e boala curata!
Imi aduc aminte de ce scria Ana Blandiana acum vreo 30 de ani: Sau traiesti, sau scrii. Sigur, ea vorbea de Literatura ca arta, ca nu poti sa creezi in valtoarea evenimentelor. Blogul e cam asa ceva - scrii ceea ce traiesti, pana cand ajungi sa traiesti ca sa ai ce sa scrii! Si obsesia asta nu e sanatoasa!
In fine, am ajuns la filozofie de doi bani! Gata!
Azi dimineata cand am iesit din casa era asa de cald, incat mi-am spus: Asta e vreme de bicicleta! si m-am grabit spre autobuz. Din cauza aiuritelor de stopuri, autobuzul meu a plecat cand eu am avut voie sa traversez- asa ca l-am pierdut!
Urmatorul - la 9:46! Mi-am adus aminte de bicicleta- da , ma duc acasa si-mi iau bicicleta.
In clipa aceea am realizat ca imi pierdusem cheita de la fermoar, si ca fara ea eram pierduta!
Am plecat spre casa incetisor, maturand trotuarul cu privirea, si... am gasit-o dupa 25 de m. Daca ma urcam in autobuz ar fi fost pierduta pentru vesnicie, si probabil ca puteam sa-mi arunc haina!
Caile pe care ingerasul alege sa aiba grija de noi sunt ciudate, dar daca intelegi...