Gabrielia

Sunday, March 28, 2004

Zi de excursie ieri. A fost frumos, dar pentru mine un pic prea mult. Sabine a vrut sa ne culturalizeze, pe Ioana si pemine, asa ca ne-a dus in Franta intr-un tur in apropierea granitei. Scopul ei a fost probabil desfatarea cu bucataria frantuzeasca, fiindca am tinut-o din restaurant in restaurant.

Am inceput la Wissembourg, un orasel mic si cochet prin care trecea celebra linie Maginot. Aici a fost gazduita printesa poloneza Marie Lesczynca inainte de a se marita cu Louis XV. Alsacia de Nord.
Frig de-ti inghetau dintii in gura. O cafenea plina de fum, unde ne-au adus ultimul croissant si unde se asculta muzica americana. O plimbare prin oras - biserica Sf Petru si Pavel, un magazin de vinuri, niste cofetarii cu ciocolata multa.
Am mancat intr-un restaurant care pe dinafara nu prea parea cine stie ce, dar inauntru era si intim si elegant. Mancarea excelenta, servirea la fel. Si iar afara in ger. Am incercat sa gasim zidul orasului, pe care se zice ca te poti plimba, dar n-a fost chip. Am gasit fragmente, dar toate intrarile dadeau in parcuri. Un raulet strabate orasul, ceea ce-i da un aer pitoresc.

Mai departe la Bitche, sa vizitam cetatea construita chiar de Vauban pe o stanca. Cetatea a jucat un rol important in razboiul franco-prusac de la 1870.
O vizita cu casti, in care Ioana asculta comentariul in engleza, eu in franceza si Sabine in germana. Am umblat doua ore prin subterane si nu ne-am plictisit. Fiecare incapere are mirosurile ei- spital, bucatarie, grajd, filmul ei si povestea ei. In doua ore nu ne-am intalnit cu nimeni altcineva, desi am mai vazut turisti la intrare. Povestea cetatii e extrem de interesanta. Dupa ce Napoleon III a capitulat la Sedan, vitejii din cetate, condusi de Teyssier, un comandant charismatic, au mai rezistat aproape doua luni, pentru ca au refuzat sa creada vestile aduse de nemti. Intr-un tarziu, cand au trimis ei un mesager, acesta a ajuns la noul guvern format de Gambetta si au fost incurajati sa mai reziste. La doua luni si jumatate dupa infrangerea Frantei, ei au obtinut un armistitiu separat si au fost lasati sa plece cu arme si bagaje.
A fost interesant. Noi am inghetat in doua ore, si ne-am gandit la oamenii aceia care au petrecut toata iarna in cetate, cu hrana si apa rationalizate, dormind claie peste gramada, raniti, demoralizati.

Dupa asta am hotarat sa ne intoarcem. Sabine mai avea un obiectiv gastronomic, Le Moulin, dar restaurantul era rezervat in intregime. A trebuit totusi sa mancam in Germania, dupa care ne-am intors rebegite acasa.
Nu stiu de ce, tipul asta de excursii imi da un sentiment cumplit de frustrare - am senzatia ca pierd timpul.
Ioana a fost incantata ca am fost in Franta si am spus merci si pardon la doua-trei persoane.

Nu stiu ce as fi vrut eu. Dar asta este! S-a mai dus o zi!

Gabriela 9:13 AM
| #
Comments: Post a Comment