Sunday, April 25, 2004
Joi seara:
Prezentare despre bloguri la Stuttgart, in fata unei asociatii profesionale de femei- Buecherfrauen.
M-a tarat Sabine dupa ea, eram lesinata de oboseala si afara erau 25 de grade.
Dar a meritat! Am facut prezentarea in germana- destul de bolovanos, de altfel, dar doamnele ma priveau pline de
interes, asa ca am prins curaj - subiectul era subiectul meu preferat!, si am facut fata mai mult decat onorabil.
Ecouri pana si in presa! (locala din Stuttgart, nu va asteptati la cine stie ce!)
Vineri dimineata am pierdut autobuzul - i-am vazut dosul cand am ajuns in statie! Ploua cu galeata, umbrela n-am luat-o, si urmatorul autobuz pleca din alta statie. Am ajuns la 9 si un sfert la servici, dupa o lunga plimbare de-a latul Siegelbachului, care mirosea frumos dupa ploaie. Gradinile din fata caselor sunt o minunatie- nu ma mai satur descoperind flori si arbusti pe care nu i-am vazut niciodata!
Dragele mele magnolii au inceput sa se scuture - timpul zboara!
Vineri dupa-masa am plecat la Essen - o bucurie sa-mi revad prietenii si sa mai schimbam o vorba. I-am dus pustoaicei o carticica despre "Raportul Pisa" ce continea caricaturi de Ulli Stein. Nici ca puteam sa-i fac o bucurie mai mare! A fost un moment de deruta in librarie - mie cartea asta nu mi-a placut, dar am simtit cumva ca ei i-ar place mai tare decat orice altceva! Am revenit sambata seara - nu inainte sa fi facut cunostinta cu cineva care s-a dovedit a doua zi a fi "omul care ne trebuie". Nimic nu e intamplator pe lumea asta!
Duminica m-am sculat in sila la 10 sa plec in vizita la Frau Maerz in Morlautern- 4-5 km din Kaiserslautern.
Mi-a parut rau ca am declinat oferta sotului ei de a veni dupa mine cu masina- eram franta. Cu bicicleta in sus pe deal si contra cronometru - a fost un calvar! Dar am ajuns, si Frau Maerz ma astepta la coltul strazii.
O casa mica si cocheta, cu terasa, cu gradina - ar fi semanat cu fosta casuta a lui Mark, daca n-ar fi fost atat de impopotonata. Amandoi sunt vegetarieni, mancarea a fost minunata, am povestit verzi si uscate si domnul s-a dus el la bucatarie sa stranga, ca sa nu ne deranjeze povestile... Dupa pranz am facut o plimbare prin padure - niste iazuri magnifice, intr-o vale, si alaturi banci pentru concerte in aer liber. Pacat ca nu am avut un aparat de fotografiat, dar, asa cum le-am spus si sotilor Maerz, cred ca o sa-mi ramana ziua aceea in inima pentru intotdeauna! Si dupa-masa trei feluri de prajituri, si povesti despre cate-n luna si in stele, America si americanii, Romania, Bulgaria samd. Nu degeaba se spune ca cine se aseamana se aduna! A fost asa placut sa povestesc cu ei, si nu m-au lasat sa plec pana la 5.
De acolo am facut un tur de bicicleta prin Otterbach si m-am intors acasa. Drumul de biciclete era mai aglomerat decat autostrada, ziua era splendida si mie nu-mi venea sa ma intorc la treaba- duminica ar fi trebuit sa termin programa pt cursul de la Paris!
Contra cronometru