Tuesday, June 15, 2004
Hurra! Am un acoperis! Incepand cu azi dimineata sunt fericita chiriasa a unui studio mare si luminos in Luxembourg-ville! Parca nici nu-mi vine sa cred, atatea piedici s-au ridicat!
Ieri dimineata, cu o gramada de banet in buzunar (nu spui cati, dar nici la nunta n-am vazut atatia bani laolalta!) m-am prezentat la agentia imobiliara sa semnez contractul. A mers aproape ca uns, nu m-au jumulit mai tare decat ma asteptam, dar apoi m-au expediat sa ma declar a la commune, adica la un birou al Primariei.
Acolo frumos, Internet gratis pt cei care asteapta, am citit ziarele din Romania si am aflat ca PSD-ul a cam luat-o in barba, nu mi-am putut stapani un ranjet: nici chiar asa de prosti nu suntem!, cand am ajuns la tunetele si fulgerele lui Vadim catre filialele tradatoare am auzit clopotelul si numarul meu a aparut afisat pe panou. M-am prezentat la birou, si a inceput bombardamentul.
Va lipsesc:
- una copie legalizata dupa certificatul de casatorie
- una dovada de la un doctor din Lux cum ca sunteti sanatoasa
- una radiografie
- una stampila in pasaport.
Cand aveti toate astea, reveniti la noi
La commune asta e un fel de birou unic- adica pt gaz, apa, canal si toate celelalte, cererile se fac acolo. Inclusiv Internet.
Ma duc la Pasapoarte. Zic: macar s-o rezolv pe asta repede, daca tot am intarziat la birou. Acolo, coada ca la carne pe vremuri. Sau ca la Pasapoarte. Doua ghisee: unul pentru cei albastru deschis - luxemburghezii get-beget, si unul pentru cei ca noi, albastru-inchis. Lume pestrita, femei de serviciu, portughezi, polonezi, copii, bunici.
Atmosfera sufocanta. 55 de minute pe ceas ca sa ajung la ghiseu si ca functionarul sa-mi spuna ca au nevoie sa-ti retina pasaportul 20 de zile pentru asta! Mama mia! Zic: nu exista vreo procedura de urgenta? Trebuie sa plec miercuri pentru o serie de conferinte! El se uita calm si zice ca nu, dar ca eu sunt cetatean roman, si ca atare am voie sa ma plimb unde vreau in UE, ce nevoie am de viza? Asta e.
Ma intorc la birou, cu o durere sanatoasa de cap si cu o falca umflata de la masea de cu noapte. Noroc ca nu mai doare.
In pauza de pranz, la banca, sa scap de banetul din poseta si sa obtin scrisoarea de garantie pe care mi-o cere proprietarul. Ne pare rau, dar fisa contului dvs nu a sosit inca de la centru. Oh my God! Toti spalatorii de bani deschid conturi in Luxemburg, si eu care am o amarata de bursa (am aflat deunazi ca e exact jumatatea salariului mediu pentru varsta si pregatirea mea) nu reusesc!
Incerc sa implor, sa amenint, si sa impresionez in acelasi timp. Tinerelul din fata mea e impresionat, dar atat! Nu poate face nimic. Revin spre birou prin soarele amiezii. Am un soi de cadere, am impresia ca toata lumea are ceva contra mea, ma enerveaza ca de la birou nu-mi da nimeni nici un fel de sprijin, la banca l-am descoperit la coada pe colegul meu de birou, dar cum nu vorbim unii cu altii, cum sa afli cine are acelasi drum?!
Stiu ca toate se vor rezolva in final, ma gandesc chiar sa fac apel la o alta banca, citisem undeva ca Raiffeisen sunt foarte expeditivi.
Ajunsa la birou, ma suna un tip. Ma intreaba cand ne intalnim. Nu pricep nimic. Pentru ce sa ne intalnim? Pour l'amour, bien sur! Exact asta-mi lipseste: batranei care incearca sa faca cuceriri la telefon! In rest le aveam pe toate!
Dupa vreo ora suna de la banca. Sa vin, ca au sosit documentele. Si sa aduc cu mine o hartie de la Institut care sa dovedeasca in ce calitate ma aflu aici! O intreb pe Isabelle ce sa fac. Imi spune ca e treaba resurselor umane. Nu cunosc pe nimeni de acolo. Suna ea. Nu se lasa convinsi. Nu ma platesc ei, deci nu exist pentru ei. Intr-un final mi se spune ca dureaza 2-3 zile. Alerg la banca. Imi accepta documentele si banii. Tot personalul se invarte in jurul ghiseului ca sa termine cu mine. Ora inchiderii a trecut de 10 minute. Dar am scapat de bani, si asta e o usurare fantastica!
Intru in Supermarket. Imens. De doua ori cat in Germania. Ciresele costa 4,95 euro kilul si lumea se inghesuie. Eu pot sa astept pana saptamana viitoare! Oare cum o mai fi pe acasa? E vremea cireselor? A caiselor? A fragutelor?
Catre seara ajung in centru sfarsita. Imi iese in cale Biserica Sf. Michael. Intru si ma asez. E o atmosfera de vis, biserica e inca decorata ca sambata, cand a avut loc aici o nunta. Nu e nimeni. Pot sa ma rog in liniste. Coboara o pace dumnezeiasca si n-as mai pleca de acolo. Dar vine calugarita sa inchida, e deja 7. Senzational, stinge luminile cu telecomanda! Si tot cu telecomanda porneste alarma!