Thursday, July 22, 2004
Simt cum lucrurile incep sa se aseze. Am inceput sa ma obisnuiesc cu locuinta mea pustie si sa-i gasesc avantaje. Masor peretii si vanez mobila ieftina pe Net, facand planuri. Oare in Romania poti face asa ceva? Stiu ca IKEA are magazine si inRomania, ca sa nu mai vorbim de fabrici, dar cand am incercat www.ikea.ro mi-a dat 403 Forbidden. Deci exista, dar nu e pt curiosi!
Cel mai tare ma deranjeaza ca am foarte multe lucruri de facut, dar nu reusesc sa ma adun si sa ma focalizez. Ca in parabola aceea a lui Stephen Covey, pun intai nisipul si pietrele mici in borcan, fara sa mai ramana loc pentru pietrele mari, reprezentand lucrurile importante. Gasesc mereu ceva de citit, care in loc sa vina sa mai puna o caramida la un perete, extinde baza constructiei. Trebuie sa ma educ si sa ma disciplinez - oare cand iese Saturn asta din Rac?
Azi-dimineata, vis straniu. Aveam o grenada in mana - cuiul era deja scos, nu mai stiu cum s-a intamplat, si am trecut pe la un prieten sa-mi las sacosa- o banala punga de-un leu. Si el si eu stiam ca ma duc sa mor, si voiam s-o fac mai bine de data asta (parca se mai intamplase intr-o alta viata si acum venisem sa repar greseala, ca de data asta s-o fac asa cum trebuie). Nu voiam sa omor pe nimeni, ideea era ca trebuia sa duc grenada intr-un loc unde explozia ei sa nu afecteze pe nimeni, decat pe mine. Pe strada intalneam soldati in doua feluri de uniforme, si-mi spuneam intr-una: ce bine ca sunt imbracata in rosu, si nu in una din cele doua uniforme!
Cred ca mi se atrage de acum cateva seri, cand m-am uitat la Harrison's Flowers pe DVD pana noaptea tarziu. Atunci, pe loc, am avut senzatia ca nu m-a afectat, mintea mea refuza sa creada ca asa ceva (masacrul de la Vukovar) s-a putut intampla cu adevarat.