Monday, August 16, 2004
Excursia noastra la Ocean a fost un succes, cu una, cu alta. Dupa ce sambata a turnat cu galeata si au fost vreo 13 grade, iar musafirii asteptati - niste rude aflate la Bruxelles - ne-au tras clapa, duminica a fost o schimbare in bine. Sambata seara ne-am luat inima in dinti si am iesit sa vedem minunea- in ciclul Summer in the City, primaria a angajat vreo 20 de trupe sa cante pe strazi, sa distreze populatia, si unii erau chiar buni. Am facut poze, dar nu am unde le pune. Chiar, daca stie cineva un loc in care sa pot uploada niste fisiere, raman vesnic recunoscatoare!
Un domn pe catalige speria copiii cu aripi de liliac. Un altul in frac si descult canta la un pian pe roti pe care-l plimba prin piata invartind un cilindru. Canta vals, si descria cercuri. O alta trupa avea freze de Elvis si pantofi cu varful de 30 de cm. Amuzant. Am dat o tura si prin valea Petrussei, care e un loc de promenada. Am fost depasite la un moment dat de un caine lup care se plimba singur. Dupa vreo 5 minute a aparut si masina Politiei la pas. Am dedus ca o fi fost un caine politist, si Ioana, cu vasta ei cultura cinematografica, mi-a spus ca patrupedul trebuie sa fie din K9 (adica divizia canina!). Am revenit in Grund, adica in cartierul care se afla in groapa sapata de valea Petrussei si de valea Alzettei prin mijlocul actualului oras. Am vrut sa-i arat Abbaye de Neumuenster, si asa am nimerit pe circuitul Wenzel. La intoarcere am luat ascensorul care duce in partea de sus a orasului - eram prea obosite ca sa mai urcam.
Asta a fost sambata. Frig si urat.
Duminica la 6, o ceata deasa. Am zis ca e semn bun- se schimba vremea. Am ajuns la gara la 7 - lume puzderie. Trenul arata interesant, dar erau niste vagoane de tip vechi, cu probleme. Nu mai rau decat clasa a II-a la noi. Cum toate excursiile astea duminicale sunt organizate de Prietenii Cailor Ferate, am primit de mancare (doi croissant de cap de calator) si de baut (cafea).
Pe urma au urmat fel de fel de promotii, pliante etc. Doua vagoane mai incolo, un fost vagon de bagaje era transformat in sala de dans unde canta live o trupa. Veselie mare!
Am facut aproape 4 ore pana in Blankenberge. Erau portiuni unde expresul nostru prindea suta de km/h, se scutura din toate balamalele si mirosea a cauciuc ars. Am trecut prin Bruxelles Luxembourg si Bruxelles Midi, si din goana trenului am vazut si zgarie-nori, dar si maghernite imunde. Nu e chiar totul poleit! Ajunsi la Blankenberge, soarele stralucea sus pe cer. Toate magazinele deschise, lumea revarsandu-se catre mare. Am cumparat Gauffres, asta fusese recomandarea colegilor, sa nu uit sa mananc gauffres in Belgia. O sa ziceti ca sunt nostalgica, dar parca erau mai bune cele de la Costinesti de pe vremuri.
Malul marii - construit de la un cap la altul al localitatii cu hoteluri de 12 etaje aliniate frumos. Ca sa poata turistul sa se uite la mare! In schimb, oraselul dragut din spate nu se vede de loc. Plaja parea mare si uda. Ne-am dumirit ca pe langa ploaie, mai fusese si maree. Asa ca ne-am asezat la o distanta respectabila de tarm, pe nisip. Dupa o jumatate de ora n-am mai rezistat si am fugit in valuri. Apa crestea, nu dupa mult ocupase jumatate din plaja. Valuri frumoase. Salvamari sunand intr-una in niste trambite - in mare parte din zona baia era interzisa! Cand ne-am intors pe plaja, apa venise foarte aproape. Si soarele se ascundea in nori. Spre sud, un nor mare si negru. Are sa treaca, ne-am zis. Asa ca am incercat aventura de a face o plimbare cu vaporasul - vaporas care inainta pana in mijlocul plajei pe roti. Prima data cand i-am vazut rotile am crezut ca visez. In mijlocul marii ne-a prins ploaia. Vaporasul s-a intors. Noi aveam haine de ploaie, dar niste biete fetite langa noi clantaneau de frig. Am intrat sub o straesina, ca toata lumea. Dupa inca o jumatate de ora, ploaia a stat si ne-am putut permite o noua baie. Marea se retragea din nou. La plecare, o scurta plimbare pe faleza. Tiganie- magazine si tarabe- nici o diferenta fata de Mamaia. Pe plaja, e drept ca nu erau tigani cu porumb copt, ci vanzatori ambulanti cu Boules de Berlin- pe romaneste gogosi.
Ce ne-a placut a fost un fel de atractie a orasului- se inchiriau un fel de biciclete-masinute cu 2, 4 si chiar 8 locuri. La fiecare colt intalneai turisti in asa ceva. Niste fiare sudate artizanal, nimic high-tech.
Am nimerit intr-un magazin cu saluri, betisoare, carnetele, mobile si lampi indiene. Era sa nu mai putem iesi de acolo, atat de incantate am fost de atmosfera. O noua gauffre. Si mai rea. Uf! Si lume cu cornete de inghetata- urmarim dâra si ajungem la sursa. Pentru 2 euro, primim cea mai imensa inghetata vazuta vreodata! Si delicioasa - asa ceva numai domnul Lazar mai stie sa faca la Alba! Pana la gara, inghetata picura peste tot. Ioana imi face o poza in care limba mea poate concura linistit emblema Rolling-Stones. Cum in tren nu curge apa, ne spalam cu apa minerala. Ioana spune ca trenul seamana cu personalul de Vint sau cu "Foamea". Macar geamurile se pot inchide!
Si alte 4 ore inapoi. Cu dans si antren. Cu copii obositi care zbiara. Cu o ploaie torentiala inainte de Bruxelles. Dar ajungem acasa obosite si multumite: mission accomplished! am vazut Oceanul!