Sunday, September 19, 2004
O lovitura de pumn in tidva
Saptamana trecuta plecam de la Institut cu un soi de sentiment al datoriei implinite, munca din ultima luna s-a concretizat intr-o prezentare care a fost bine primita, chiar prea bine dupa umila mea parere, care in final mai aveam 1000 si 100 de lucruri de adaugat. Dar avand in vedere ca majoritatea colegilor mei sunt foarte tineri, probabil ca din perspectiva lor asa se vad lucrurile. In tot cazul,am vrut sa sarbatoresc, si pentru ca era o zi frumoasa, am hotarat sa merg o statie-doua pe jos, si sa ascult conferinta lui Stephen Downes pe care tocmai o descarcasem de pe Internet la stick-ul meu MP3. Dupa o ora si ceva, inca mergeam pe jos, iar ceea ce auzeam imi placea din ce in ce mai tare.
Kafka a scris undeva " O carte care nu te trezeste ca o lovitura de pumn in tidva nu merita sa fie citita." Ei bine, prelegerea asta a lui Downes pe mine chiar m-a trezit! Nu era nimic nou, erau intrebari pe care mi le puneam de multe ori in ultima vreme, dar felul cum le prezenta, si faptul ca e vorba de o autoritate in materie de tehnologii educationale, m-a ajutat imens. Mi-a dat aripi.
Despre ce era vorba? Despre faptul ca e-learning-ul de azi nu e decat o transpunere a invatamantului clasic folosind mijloacele Internetului. Nici o schimbare calitativa - aceleasi clase, aceleasi lectii, aceiasi profesori (sau altii, ce conteaza?) Si ca pasul urmator va fi un soi de strapungere, o schimbare totala a perspectivei. O perspectiva in care in loc sa-i invatam pe altii, fiecare va invata singur, gasindu-si momentul si subiectul cel mai potrivit, si alegand singur cum si de la cine vrea sa invete. Desigur, va fi nevoie de ghidare si de sprijin si toate celelalte. Dar ce e important e ca acest invatamant va fi unul bazat pe interactiune (cu experti, resurse sau colegi) si centrat pe individ. Si pentru asta Downes pleda pentru un invatamant deschis. Nu in sensul idiot pe care l-a primit la noi "Invatamant Deschis la Distanta" (brr, nici nu vreau sa ma gandesc la confuzia provocata atunci :-( ) . Ci in sensul ca trebuie sa fie deschis si accesibil oricui, nu inchis in platforme apartinand unor firme sau respectand niste standarde care nu sunt accesibile marelui public. Si ca trebuie sa fie dinamic - mi-a placut mult metafora oferita de Downes cand a fost intrebat cu ce trebuie sa semene e-learning-ul: cu apa, sau curentul electric. Trebuie sa fie usor disponibil, sa ai o priza sau un robinet in perete de unde sa vina. Si sa fie in fiecare zi altul - cine ar vrea sa se spele cu apa de ieri?!
Finalul - la intrebarea ce avem de facut ca sa ne apropiem de modelul asta- Downes a aratat ca nu va fi asa usor. Principiile pietii vor continua sa co-existe cu aceasta miscare Open, in care o multime de oameni contribuie gratuit la scrierea de programe, la traducerea de cursuri, dictionare, la redactarea de noi cursuri si enciclopedii. Carti, muzica si filme sunt puse la dispozitia publicului sub licenta Creative Commons, absolut gratuit.
Si ca nu e ceva predestinat sa se intample, asa ca in determinismul hegelian. Depinde de noi daca modelul deschis isi va continua expansiunea sau nu.
Ce avem de facut? Downes a raspuns cam asa: "e important sa incepi tu insuti prin a face ceva. Trebuie sa contribuim cu ceea ce stim pentru a initia acesta atmosfera de invatare. Ce va face acest lucru e sa creeze piata, modelul si experienta impartasirii cunostintelor, o parte din retea. Asta e tot ce ai de facut! Nu trebuie sa re-scrii universul intreg - trebuie doar sa contribui la o particica din el. "
Pentru mine cel putin, speech-ul lui Downes a fost punctul de cotitura - the Turning Point, cum il numea el. Toata viata am avut senzatia ca nu fac destul, ca nu fac ceea ce trebuie. Eram in cautarea unui ideal mai inalt pe care sa-l servesc. Imi treceau prin cap misiuni umanitare, cantina saracilor, adultii analfabeti sau oamenii aflati intr-un impas. As fi vrut sa ma pot pune la dispozitia tuturor, dar fiecare alegere insemna de fapt respingerea celorlalte. Uite ca acum mi se iveste sansa sa fac ceva care sa conteze. Fara sa aiba vreo importanta de unde o fac, in ce moment al zilei sau ce fac ziua la servici. Ce alta cauza mai nobila as putea gasi decat sa pun ceea ce stiu la dispozitia tuturor, intr-un fel usor de inteles si atragator?
Si apropo de "usor de inteles", nu-mi dau seama daca e ceva in neregula cu mine sau chiar educatia din Romania aduce oamenii in pozitia de a continua sa vorbeasca limba de lemn?
Citesc mesaje pe listele de discutii care au un aer atat de oficial si de distant! Cursuri online care folosesc limbajul academic din carti! O comunicare cu iz de intepenire, oare de unde ni se trage?
Si e vorba aici si de oameni tineri, care ar trebui sa fie deja altfel, ei n-au trait in epoca "aceea"!