Tuesday, June 14, 2005
Ia uitati ce zice fata asta
Hoinarind printre bloguri, am regasit-o pe Irina, si am inceput sa citesc din urma. Avem ceva in comun noi cei ratacitori prin lume. Dar m-a socat cat de tare m-am regasit in ce spunea ea:
Nu cred ca mai exista cale de intoarcere o data ce ai devenit un ratacitor. Ideea de "acasa" devine o idee confuza, un concept relativ. Poate subiectul cel mai sensibil... mereu sunt persoane importante care raman de cealalta parte, mereu sunt lucruri pe care le uiti in partea cealalta cand iti faci din nou bagajul... si orice ai face, nu le poti reuni. Orice ai face, cand esti intr-o parte, iti lipsesc bucati din suflet care au ramas dincolo. Esti pentru totdeauna imprastiat in prea multe locuri, si nu te poti aduna. Tot ce ai in final este propria ta persoana, singurul bagaj pe care il poti cara in permanenta cu tine, oriunde te-ai duce. In tine se reunesc toate, in forma unei amintiri sau a unui gand, in forma lucrurilor cum erau pe vremuri... Dar nimic nu e palpabil, nimic nu e real, in tine se intalnesc numai spiritele a tot ce s-a perindat prin viata ta, pana cand devii o suma de fantome ale trecutului, prezentului, si ale unui viitor de locatie incerta.Cand am ajuns in Romania in martie, ma asteptam sa ma simt in sfarsit acasa. Si m-am trezit tanjind dupa camera mea din Luxemburg, fara sa-mi gasesc locul nicaieri. La plecare mi-a venit iar greu sa ma desprind. Si acum uite cum ma simt "acasa" in chilia asta 2,5 x 2,5 - seara cand ajung, parca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior! Inchid usa, si sunt acasa! Si cand inchid ochii, amintirile din Moldova se succed cu cele din Santiago de Compostella, un colt din Timisoara imi aduce aminte de o strada din Viena, si raul Shannon pare un Cris mai rasarit...
Multumesc, Irina! Nu-mi mai par atat de ciudata in proprii mei ochi dupa ce-am citit insemnarea ta!
Gabriela 11:51 PM
|
#
Comments:
Post a Comment
