Wednesday, September 21, 2005
Bobocii...
Aud de mai multe saptamani vorbindu-se despre "orientation week". Pana ieri n-am realizat despre ce este vorba. Ieri, coborand din autobuz, am vazut cum un grup in portocaliu astepta in statia de autobuz sa preia bobocii care soseau. Fiecare calator era "scanat" si, in caz ca era depistat drept boboc, i se sarea in ajutor. Campusul incepe sa se umple, si saptamana asta sunt aici doar studentii de anul I. Asociatia studentilor (The Student Union) organizeaza in intregime primirea, turul de orientare prin campus si... distractia - in fiecare seara e programat cate un eveniment. Reprezentantii Asociatiei puteau fi deosebiti prin tricourile galbene sau portocalii pe care le purtau (inca nu sunt sigura care era diferenta, dar in vreme ce "portocalii" tindeau sa stea locului in puncte fixe, "galbenii" erau aceia care plimbau grupurile de jur imprejur.
Erata: "portocalii" erau cei platiti de Ulster Bank pentru reclama!
Bancile din jur au oferte avantajoase pentru studenti (un credit de 50€ pentru telefon daca deschizi un cont acum la noi!), magazinele se aprovizioneaza din greu...
Incepe anul universitar! 
Saptamana asta nu se fac cursuri si studentii din anii mari nu s-au intors inca. Bobocii au la dispozitie tot campusul numai pentru ei!
La radio astazi se vorbea despre situatia cazarii si cat de mult s-a imbunatatit ea in ultimii ani. Exista tot felul de stimulente pentru cei care construiesc locuinte si le inchiriaza studentilor. Rezultatul? Zona din jurul campusului e plina de cartiere cochete, cu case si cateva zone de blocuri. E plin de case cu 2-6 camere plus living-room si bucatarie, care se inchiriaza la studenti.
In general, nu sunt decat ei acolo. Rareori se aventureaza persoane din afara universitatii sa locuiasca in zonele respective, pentru ca sunt vestite ca "zgomotoase". Internet, autobuz la scara, tot felul de inlesniri. Si totul din fonduri private - cetatenii obisnuiti se grabesc sa achizitioneze case pe care apoi le inchiriaza la studenti. Tot felul de inlesniri acordate de stat ii incurajeaza sa faca asta. Cine construieste? Firmele de constructii, care apoi incredinteaza gestiunea agentiilor imobiliare, pana cand totul se vinde. Toata lumea pare multumita. Fata de Luxemburg, unde era o criza acuta de locuinte, aici oferta depaseste cererea.
Irlanda a fost o tara foarte saraca, si urmele se vad inca. Dar are forta sa gandeasca un viitor mai bun. Multe lucruri nu merg - multa birocratie, incetineala , reguli care par ridicole in ochii unui strain. Dar exista bunavointa si lipseste cu desavarsire grija pentru capra vecinului. Strainii sunt priviti cu ochi buni - tara se umple de polonezi si nimeni nu pare sa se ingrijoreze, subiectul zilei e o berarie poloneza care s-a deschis in centru, reclamele de la radio includ cuvinte poloneze...
Si lumea munceste constiincios, dar fara incrancenarea teutona. Stiu sa se bucure de sporadicele raze de soare, de prieteni, de muzica...