Saturday, June 12, 2004
After the Sunrise al lui Yanni ma va face toata viata sa-mi amintesc de zborul pe bicicleta la vale catre Vogelwoog (lacul pasarilor ar veni in traducere libera), la rasarit de soare, cand ma simteam puternica, libera si fericita. Ce bine e sa poti reveni la o melodie ca sa retraiesti starea!
Dupa cum Eric Clapton “Tears in Haven”- imi va aduce aminte toata viata de noptile albe petrecute traducand IT Investment a profesorului Remenyi... Frumos, dar greu...
Sunt la Youth Hostel in Luxemburg, in sala de mese, si am gasit o priza. Pute a peste, trebuie sa fie in meniul serii. Speram sa pot iesi afara, dar s-a apucat de plouat. Si acum a iesit soarele! Trebuia sa lucrez, dar ma gandeam sa ma remontez intai scriind impresii de calatorie, asa cum fac tovarasele mele de camera care au jumatatea varstei mele.
Ce noroc pe mine sa-mi fie dat la varsta asta sa retraiesc tineretea pierduta! Mai multa minte, mai multa inima, doar picioarele un pic mai obosite!
Fiecare zi e o minune, mi se intampla tot felul de lucruri. De pilda aseara: m-am dus in gara sa-mi cumpar bilete de autobuz si sa dau telefoane. Am sunat la un numar pescuit de Celine din ziar, si am dat peste o frantuzoaica care cu greu s-a lasat convinsa sa o vizitez imediat. Cartierul- habar n-aveam unde era. Afara statea sa ploua. Am gasit strada pe harta, am luat autobuzul, am ajuns acolo. Frumos si verde, vizavi de un liceu si langa o biserica a tuturor sfintilor care semana cu o casa de cultura- la parterul unui bloc.
La intrarea in bloc citesc numele de pe cutiile de posta- Macovei si inca un nume, tot romanesc.Dutuc. Semn bun. Urc - apartamentul nemobilat, dar frumos. Gresia bej, in locul negrului pe care l-am tot vazut. Sunt gata sa bat palma cu Anne.Ii spun ca o sun dimineata-imi zice sa ma grabesc, ca mai are 3 vizitatori. Din statia de autobuz o sun pe doamna Hada. Imi spune sa-l iau, ca altul la pretul asta nu gasesc. Pare fezabil sa ajung cu bicicleta la servici.Urmeaza mobilatul. La intoarcere am chef sa ma plimb. Ajung in Place de l’Armee, unde canta muzica. Ma acosteaza un vagabond cu un caine. Incepe ploaia. Nu-i nimic, zic eu, am pe harta o scurtatura, ca sa ajung rapid la Youth Hostel. O iau pe cornisa, deci in Grund in loc de Pfaffenthal. Se intuneca, ploaia se inteteste, eu de una singura pe promenada. Drumul se infunda. Am senzatia ca vad Youth Hostelul de sus, o iau in directia aceea. Cobor in vale. Vad arcurile podului construit de Vauban si zic- acolo trebuie sa fie. O iau printr-un santier arheologic. Cand in sfarsit ajung la o harta, ma ingrozesc. Un tip ma vede si ma intreaba unde vreau sa ajung. Inainte de a-mi servi informatia, ma intreaba de unde sunt. Romania, ii spun.
La prima intersectie o luati in sus. La a doua in jos. Si la a treia tot in jos. M-a pufnit rasul. Aveam o harta, putea sa-mi explice mai doct. Mi-a adus aminte de mosul ala care traznea a tuica si care ne-a explicat drumul spre Cetatea Tauti – o luati pe-acisilea pe furdulasul asta la deal, si apoi pe furdulasul ala la vale...iar noi nu pricepeam ce-i ala furdulas- am aflat mai tarziu ca vine de la fordülas! Si ce daca ploua si era noapte? M-a pufnit rasul! Povestea asta cu ratacitul se tot repeta, trebuie sa inteleg ce e cu lectia asta si ce am de invatat de aici! Prima data cu bicicleta pe autostrada – acolo stiam unde sunt, dar era intuneric si nu aveam far(ba aveam, dar nu stiam sa-l aprind!), si nu stiam daca am sau nu voie pe sosea cu bicicleta, asa ca am venit pe langa ea vreo 10 km!, a doua oara cand m-am pierdut intre Siegelbach si Rodenbach, si cred ca au mai fost si altele...
Incredibil, dar explicatiile tipului m-au adus direct la tinta. Asta nu inainte sa sune telefonul, de a trebuit sa-mi golesc poseta pe treptele unui restaurant, fiindca Anne voia sa-mi mai dea un numar de telefon unde sa o gasesc.
Grund e un cartier vechi dar foarte elegant, numai restaurante si galerii de arta,de revazut intr-o duminica, am mai trecut o data prin el cu masina si mi-a placut enorm.
Iar canta O-ZONE, cu Dragostea lor din Tei - Ma-ia-hii Ma-ia-huu - parca-l strange cineva de... pe tipul asta. Acum folosesc toti melodia pt reclama. Faza mortala a fost cand am intrat intr-un magazin turcesc din Nürnberg, singurul deschis in sambata aceea inainte de Ziua Cincizecimii, si a inceput melodia asta, iar turcii – un el si o ea- s-au apucat sa cante romaneste plini de entuziasm!
Am vrut sa deschid mail-ul ca sa caut un mail mai vechi – s-a deschis programul de astrologie- zic sa dau un ochi. Luna in Berbec- in sextil cu Luna mea natala. Jupiter in conjunctie cu Soarele natal. Saturn trimite sextil la Soarele natal. In casa a IV-a Uranus, in opozitie cu Jupiter. Amandoua in Exil. In casa a 7-a si in Gemeni am Soarele Mercur si Venus- rasfatata de mine! De asta-mi vorbeste toata lumea! Peste casa a 8-a se plimba Lilith si Saturn, iar Marte e pe cuspida Racului si sta sa sara in Leu. Acum sa te tii foc! Cu ratacitul – poate mi se trage de la Marte in Rac, poate de la opozitia Uranus- Jupiter+Soare natal.
Azi-dimineata am hotarat sa iau autobuzul in loc sa merg pe jos ca pana acum. In statie, doua tipe care statusera si ele la Youth Hostel povesteau de cineva care parle le roumain. Pentru ca venea autobuzul, n-am dat atentie. In autobuz, inaintez si dau peste doua doamne care vorbeau romaneste. Ma pufneste rasul si intru in vorba. Una coboara cu copilul. Cealalta imi spune ca are o casa de inchiriat. Ii iau numarul de telefon. Imi spune sa vin la biserica duminica, ca preotul e si el roman si e din Alba Iulia. Doamna e din Zalau, ca si sotul doamnei care coborase. Dar acum locuieste in Mangalia. Cat poate fi de mica lumea asta?
La 10 ma suna sotul Christianei, care imi spune ca are o colega Aurora care voia sa vorbeasca cu mine.
Si in seara asta- rue de la Boucherie – o librarie ezoterica cu carti in franceza si germana si cu afise despre fel de fel de conferinte- aproape de Muzeul de Arta.
Dar de fapt am inceput povestea asta ca sa ma ajung din urma cu povestile trecute. Am incercat sa schitez ceva, si pe urma am descoperit ca pot posta text si pentru date din trecut. Bravo, Blogger.com! Asa ca pentru Povestiri din Paris, va trebui sa mai faceti un pas...
Apartamentul tocmai vizitat si inchiriat imi tot revine in minte- cu gresia lui de pe jos. Tot ce-mi trebuie e un covor mare si gros din perete in perete. In rest, pot lipsi toate celelalte.
