Thursday, May 27, 2004
Trebuie sa plec. E ultima zi la Institut. Am salvat si am sters tot, mi-am spalat cana de ceai, mi-am impachetat toate hartiile. Nu pot sa zic ca plec cu inima usoara - mi-a fost tare bine aici! De marti, alti colegi, alta limba, din nou in cautare de locuinta... Dar asta e viata! Partea frumoasa e ca soarta nu-mi da voie sa ma atasez, stiu ca voi pleca, asa ca stau mereu intr-un provizorat. Dar nu e rau de loc, fiindca ma bucur de fiecare clipa!
Sunday, May 23, 2004
A treia zi sambata. Program de voie. Am dormit tarziu. Cred ca in ziua aceea n-am lucrat dimineata. Planul zilei: cu vaporasul pe Sena, Cartiere Latin, Rive Gauche, poza de pe pod cu Notre-Dame de Paris, Champs Elysees. Tur de forta.
Primul lucru pe care mi-l amintesc este ca am cascat toata ziua. Probabil un fel de decompensare- pana atunci fusesem permanent in priza si acum aveam in sfarsit o zi mai lejera. Lejera? In visurile mele!
Dimineata, primul lucru pe care l-am facut a fost sa intram in biserica ce se afla in apropierea statiei de metrou de unde plecam eu in fiecare zi. Frumoasa, respira lumina, desi cartierul era murdar iar pe scarile bisericii se aflau permanent un amestec de cersetori cu activisti sociali, n-am inteles perfect ce erau. Cand cerseau, cand purtau placate. Am vrut sa-i fotografiez si mi-a fost teama, aratau cam fiorosi. Pe urma am luat metroul si ne-am dus in ceea ce am crezut eu ca este Cartiere Latin – bucata din spatele Turnului Eiffel, in dreapta. Cred ca vazusem o harta aproximativa in turn si de acolo mi-a venit ideea. Ne-am plimbat un pic pe jos, era soare si vant, cladiri uriase, bulevarde largi, banci, nimic din ceea ce ne asteptasem noi sa vedem. In prima seara vazusem un film cu Pierre Richard in care actiunea culmina in Cartiere Latin, unde se inaltase o baricada si demonstrantii dadeau in politie cu pietre din pavaj. Am vrut sa ajung acolo.
Apoi pe Campul lui Marte, unde ne-a prins o furtuna de praf. Lumea statea pe iarba relaxata, am vrut si eo o poza in lotus pe iarba acolo, mi-ar fi placut sa pot sta mai mult.
Cozile la Turn erau de 3-4 ore numai jos, cred ca trebuia sa stai toata ziua ca sa urci. Noi am stat la coada la vaporas. Clara voia la unul anume, dar am gresit coada. Cautand ceva de mancare, am dat peste un restaurant cu autoservire si ne-am ghiftuit.Apoi am luat vaporasul. Tot comentariul s-a redus la o prezentare a statiilor care urmau, facuta de-un ofiter scurt si frumusel. Biletul ne dadea dreptul sa mergem pana la Jardin des Plantes, dar ne-am hotarat sa ne oprim la Notre-Dame – Clara voia o poza anume de pe pod, avand in fundal catedrala. De la Notre-Dame am pornit-o spre Pantheon, cladirea aceea cu coloane care e in toate pozele. In drum am mai vazut doua biserici, una construita pe locul unei foste capele dedicate Sfintei Genevieve- Saint Etienne du Mont. Aici am avut o intamplare mai speciala – ma uitam la un vitraliu cu Iisus- ma pierdusem de fete- si ma intrebam de ce m-a parasit starea aceea de gratie pe care o am cateodata- cand simt si stiu- si in clipa aceea, a iesit soarele si a proiectat o raza galbena din inima lui Iisus spre mine pe pardoseala. Am inlemnit, a fost un fel de dojana cu o revarsare de iubire si lumina totodata, de ce sunt mereu nemultumita cu ceea ce am, nu spuneam eu ca nu poti fi mereu pe coama valului?!
De acolo, am ajuns undeva in spatele catedralei. Un domn care parea de-al casei a invitat pe cineva la o expozitie de icoane- am luat-o pe un coridor si am ajuns la capela din spate. Am citit ceva despre istoricul bisericii si cum a crescut ea- am hotarat sa revin singura duminica.
La Pantheon, Clara a vrut sa intram. Mie-mi ajungea ce stiam despre cladire. Aruncam o privire- coada, si un tur dureaza 1 ora si trei sferturi. Ne-am lecuit. ceva mai jos-StMichael- n-am intrat.
Eu am propus Jardins de Luxembourg- ceva verde pe harta, hai sa mergem acolo si sa stam putin. Gradinile Mariei de Medicis erau superbe si acum- ca in toate descrierile pe care le-am citit ori vazut. Am vrut inghetata- Clara a plecat sa aduca. Noi ne-am lafait la soare pe scaune si am povestit despre vietile noastre trecute si viitoare. Aproape ca-n bancul cu broastele testoase, Clara s-a intors dupa vreo suta de ani. Dar spre deosebire de banc, adusese inghetata.
Bancul suna cam asa: doua broaste testoase pleaca sa bea apa dintr-un lac, la cca 200 de ani distanta dupa mersul lor. Cand ajung la lac, una realizeaza ca si-a uitat cescuta acasa si-i spun e celeilalte sa nu bea fara ea, ca ea se duce sa-si aduca cescuta. Dupa 100 de ani, broscuta ramasa decide sa bea, in sfarsit, din lac. Nu mai poate astepta. La care cealalta broscuta apare de dupa piatra: te-am prins: ai vrut sa bei fara mine!
Eu n-aveam ce manca fara Clara, dar tot uitandu-ma dupa ea in zare, asteptam sa sara de dupa o piatra!
In Jardins de Luxembourg erau copii care stateau la coada sa conduca un vaporas teleghidat pe lac, copii calare pe ponei, adulti care citeau un roman sau pur si simplu dormitau la soare. Superb!
De acolo, am coborat la Saint-Germain de Pres, unde un grup de studenti –o orchestra improvizata- canta Anotimpurile de Vivaldi. Moment de vis. Am intrat si in biserica – una dintre cele mai vechi biserici din Paris, care pe vremea revolutiei a fost folosita si ca inchisoare. Pe urma a ars....
A urmat rive gauche, les bouquinistes. Am gasit Gide, La Porte Etroite. Apoi am gasit o carte de astrologie recenta, care parea extrem de interesanta, dar ce folos, ca zace inca in lazile mele de la Kaiserslautern!
Am cumparat fel de fel de nimicuri.. Ce m-a atras mai tare erau vederile si afisele vechi, toate obiectele acelea cu patina...Ne-am dus in fata Catedralei Notre Dame, sa facem pozele dorite. Am vazut un barbat care tinea mana intinsa si zeci de vrabii roiau in jurul lui. Pe urma scena s-a repetat si cu altii. Le dadeau paine, asta era secretul, dar intamplarea tot avea un aer de miraculos.
Am luat-o spre Louvre pe jos, sigur ca in curte era un tigan care vindea apa minerala si care vorbea cu Piranda lui...romaneste.
Trebuia sa traversam numai les Jardins de Tuileries, dar drumul parea ca nu se mai termina si eu eram moarta de foame si de sete. In plus, rafalele de praf ne urmareau in continuare. La capatul gradinilor, am esuat intr-o gradina de vara. Am mancat clatite, celebrele crepes parisiennes. Au fost bune, dar atat.
Si pe urma, tot pe jos, les Champs Elysees. Cu vizite prin magazine. Clara avea planuri clare sa cumpere la fiecare cate ceva. Eu n-am gasit nimic de cumparat. Nu erau preturi exagerat de mari, dar nu gaseam nimic interesant. Daca eram intr-o librarie era altceva...
La capatul Campiilor Elizee ne-am asezat pe o banca sa admiram apusul de soare si Arcul de Triumf.Era sa ne fie fatal: un accident pe linia metroului a paralizat toata circulatia, si noi a trebuit sa schimbam metrou dupa metrou ca sa ajungem la hotel. Fetele au inhatat bagajele si au tulit-o la gara sa nu piarda trenul. Eu am facut o baie lunga si am cazut terminata.
Duminica
Am hotarat sa imbin utilul cu placutul si sa ma duc in Bois de Boulogne cu hartoagele dupa mine. Mai intai am intrat in biserica de langa metrou- se pregateau de slujba. O doamna in roz zambea si dadea buna-dimineata la toata lumea. Am hotarat sa sar in metrou si sa ma duc la Saint-Germain sa ascult slujba de acolo. N-am ajuns la vreme- cand am ajuns, lumea iesea din biserica.
In Bois de Boulogne a fost mai intai departe de ajuns- a trebuit trecut pe langa tot hipodromul. O gramada de semne indicau Roland Garos, dar in mintea mea arena nu se lega nicicum de Paris, Roland Garos-ul meu erau Tiriac si Nastase la Cupa Davies.
In fine, am ajuns in Bois de Boulogne, am ocolit lacul si m-am trantit pe iarba sa lucrez. Era lume multa, la picnic, citind sau dormind. Foarte multi cu biciclete sau facand jogging. S-a pornit un vant, m-am ridicat sa plec. As fi mancat ceva, restaurantul era insa pe partea opusa a lacului si se trecea cu bac-ul. Am hotarat sa renunt din lipsa de timp. Mai incolo, un alt birtas cu o casuta si mese la soare. Lucruri nepretentioase-mai mult sandwichuri. Ma atragea, dar am zis nu. Am plecat spre oras, am luat o scurtatura prin padure care avea un indicator, am ajuns la un scuar mare pe care n-am stiut sa-l interpretez pe harta-si dupa o ora de mers, eram in acelasi loc . Nu mi-a venit sa cred. De data asta m-am asezat sa mananc si am incercat sa inteleg ce mi se intampla. In drum spre metrou, am dat peste cartierul general al OECD la Paris – de cate ori am trimis plicuri intr-acolo si ma intrebam cum o fi aratand!
Cu metroul am ajuns in apropierea Bd Hausman – sau Osman?-si m-am dus sa vad muzeul Jaquemart-Andre.Nu voiam Louvru, nu masimteam in stare, dar un muzeu mai mititel tot mi-am dorit. O casa boiereasca mare, cu tot felul de fresce venetiene, statui si tablouri. Mobilier de epoca. Un bogatas indragostit de arta, care s-a casatorit tarziu, dupa 40 de ani, cu pictorita care i-a facut portretul. Pictorita care venea dintr-un mediu modest, dar care a crescut prin case boieresti. Statul nu avea bani sa achizitioneze lucrari pentru muzee, asa incat ii incuraja pe ei sa o faca- caraghios, nu? Nu prea mi-a placut nimic de acolo, a era un tablou al unei contese rusoaice facut la Venetia, contesa parea prostuta, dar pleznea de sanatate si tabloul era deosebit de reusit.
Thursday, May 20, 2004
19 mai- ziua plecarii din Kaiserslautern spre Paris. O miercure. Toata saptamana dinainte am lucrat non-stop, sambata, duminica, fara deosebire, ca sa termin prezentarile pt Paris. Tot nu le-am terminat. In miercurea aceea a fost un seminar intern referitor la inspectie in software. Nu m-am putut duce decat la sesiunea de dimineata, pe urma ceea ce era de terminat m-a biruit. Trebuia terminat raportul de activitate catre ERCIM, trebuiau predate carti, trebuia spus la revedere la atata lume...
Am plecat pe la doua de la Institut, trenul era la 4, dar trebuia sa ajung cu bicicleta in oras.
Prima data in 9 luni ca am plecat la gara la timp!
Trenul de Paris era plin ochi de nemti care citeau silitori ghidul-se pregateau pentru mica vacanta de „Inaltare”. Numai eu ma duceam la Paris sa lucrez! Si am inceput din tren- am mai dat gata o prezentare pana la Paris.
In fata mea erau doua fetite- trebuie ca aveau in jur de 13 ani- o nemtoaica blonda si o asiatica bruna. Chicoteau intr-una si blonda citea cu voce tare in engleza. Sclipeau de tinerete si frumusete. Dar ciripitul lor era asa de enervant!
Am ajuns in Buttes-Chaumont, unde CNAM imi facuse rezervarea la hotel. Am picat lesinata, am hotarat sa mai incerc sa lucrez ceva dimineata. Si asta am facut 7 zile la Paris, m-am trezit in fiecare dimineata la 5 si mi-am facut cafea cu lapte in microunde, si am lucrat cu drag si spor pana la 7, cand trebuia sa ma pregatesc de plecare. Intre timp, cate o stire in franceza la TV.
Dupa 3 ore de predat in prima dimineata, eram mahmura. N-am mai predat de mult, asa ca...Am iesit sa caut un restaurant sa mananc ceva. Am gasit un restaurant mititel pe Rue Turbigo, in apropiere. M-am asezat afara, si am mancat cea mai delicioasa omleta din viata mea- cu Herbes de Provence! Sa stai pe un trotuar la Paris, la soare, si sa-ti savurezi pranzul. Ce poti visa mai mult? Dar la ora aceea ma preocupa prea tare reactia studentilor mei pentru a ma mai gandi la altceva. Doisprezece chinezi si o vietnameza- douasprezece fete si un singur baiat, toti platindu-si studiile, toti avand laptopuri mult mai scumpe decat al meu. Bloguri, teoria organizarii, linkuri de tot felul-probabil ca i-am zapacit de tot.
Aveam acces la Internet din sala, dupa terminarea orelor am ramas sa-mi verific posta, am citit o nota de-al lui Martin Röll care m-a dat gata, contra utilizarii blogurilor in invatamant fara un scop precis si fara a valorifica avantajele lor.
Seara eram lesinata, daca ar fi fost dupa mine nu ma mai duceam nicaieri. Dar Clara si prietena ei Pauline venisera cu lectiile facute de acasa. Si ce daca nu dormisera nici un pic in tren? Trebuia sa cinam, apoi sa urcam in Turnul Eiffel ca sa vedem luminile...
Am cinat undeva pe rive droite, pe o terasa care arata bine. Eu am cerut salata cu branza de capra, ele la fel. Cand sa comandam bautura- bere pe linie- fara alcool, e drept, dar sa bei bere la Paris?! Tot facusem un compromis, salata era frantuzeasca, langa noi doua nemtoaice mancau un morman de sandwich-uri fiecare! Cum vorbeam nemteste, si chelnerul se straduia sa arate ca e multilingv, fetele intra in vorba: auziti, astia n-au super-marketuri? Ca noi murim de foame! Le lamurim ca trebuie sa iasa din centru ca sa gaseasca asa ceva. Trecem podul si ne indreptam triumfator spre Turnul Eiffel, care parea la doi pasi. Era deja 10 seara. Coada nu era prea mare, in 10 minute am fost la lift. Clara voia pana sus de tot, asa ca am urcat doua nivele, ne-am uitat de jur imprejur si am cautat coada pentru liftul urmator. Incredibil: aproape toata multimea aceea statea la rand. Noroc ca exista un fel de labirint, ca sa nu se produca busculade. Parca vad si acum cateva din figurile cu care ne tot intalneam la fiecare rasucire a cozii: un grup de tineri asiatici, cred ca vietnamezi, destul de tacuti, o tipa tanara si eleganta cu un barbat de vreo patruzeci de ani, grasun si important, cateva perechi germane, o tipa in rochie de seara si cu tocuri cui, o pereche de englezi. A durat mai mult de o ora pana am ajuns la ascensor. De sus, privelistea era cu adevarat superba. Dar la lift intrebasem pana cand circula metroul si era deja 12- ni se spusese ca panala 12:30.
Totul era luminat magnific-nu e Paris orasul luminilor? De doua ori am prins un soi de blitzuri stroboscopice care plecau din turn si probabil dadeau foarte bine de jos, dar cand erai in turn erau obositoare. Ne-am hotarat sa mergem in Cartiere Latin a doua zi. Notre-Dame de Sacre-Coeur se vedea fantastic pe varful colinei. Champs-Elysees era o dara de lumina. Madeleine era si ea foarte frumoasa. In varf, o camera amenajata de Jean Eiffel pentru a-si primi musafirii. Cu niscai statuete infatisandu-i pe Eiffel si pe fiica-sa. Ne-am grabit sa coboram. Alta coada. Jos, n-am putut gasi gaura metroului si am intrebat niste politisti. Am intrat in ceva care semana a super-market si era o gara de metrou si tren in acelasi timp. Am pierdut ultimul tren fiindac nu ne-am prins daca directia e buna. Evacuati de personal, am reusit sa gasim o alta gara de metrou deschisa. Lume destul de multa. Impreuna cu Clara, am gasit o combinatie de trenuri care sa ne duca acasa la hotel. Formidabil ce pricepere am dezvoltat amandoua in trei zile de a gasi drumul catre orice colt indepartat cu metroul! Desi nu e la fel de bine organizat ca cel german si e construit parca pentru hoti, atatea masuri fiind luate impotriva calatoriilor fara bilet, e logic si te poti descurca in el.
A nu, ca m-am pierdut si in Paris. O data n-am putut gasi gara de metrou catre o anumita directie, desi am trecut de 3 ori pe langa ea. Si ma grabeam la tren. Altadata m-am pierdut in Bois de Boulogne. Atat de rau incat am revenit dupa o ora in acelasi punct. Incredibil. Ma simteam ca intr-o bucla temporala. La tiganci. Pe urma am revazut punctul unde m-am pierdut si am inteles. Vrusesem sa mananc la unul din restaurantele acelea si m-am abtinut. Cred ca asta m-a adus inapoi. A doua oara am mancat si m-am lafait la soare.
Cred ca ar trebui sa incerc sa fac o lista ABC- metoda lui Siegfried- ca sa incerc sa vad de ce mi se tot intampla asta. Primul lucru care-mi vine in minte e „orb prin Gaza, la moara cu sclavi”. O sa incerc sa revin la subiect cand voi avea un loc al meu.
Inapoi a nos moutons parisiens. La 1:40 am ajuns inapoi in hotel. Garile de metrou destul de goale. Multi nemti peste tot. La 5 a trebuit sa ma scol.
Ziua de joi a fost putin mai omeneasca. Destul de obositoare la scoala, dar subiectul era interesant: „ Organizational Learning ”, si studentii mei au participat cu exemple si teme pregatite de ei.
Planul Clarei pentru vineri era Montmartre. Am urcat a pied, printre buticuri exotice , apoi pe scarile acelea miraculoase pe care altadata am vazut mimul cameleon dansand pe muzica lui Pachelbel.
Batea un vant subtire, am intrat in catedrala si ne-am invartit de jur imprejur. Am avut 5 minute si pentru mine. Toate neamurile pamantului erau acolo: indieni, japonezi, americani. Notre Dame de Sacre Coeur are pentru mine ceva special. Ce simt acolo n-am mai simtit nicaieri. E loc de popas pentru pelerini si biserica Sfintei Inimi,lucru despre care se vorbeste rar sau de loc in ortodoxie. Are o atmosfera pura si luminoasa- poate si fiindca domina Parisul de pe o inaltime si nimicniciile omenesti nu o ating. La iesirea din Catedrala,o statuie vie. Un domn argintiu, care nu se misca decat daca i se aruncau bani in palarie. Clara s-a dus spre el cu banii si m-a pus sa o fotografiez. Totul a fost bine si frumos, domnul a luat-o pe Clara de brat, eu clic, dar trebuia sa raman pe faza si sa stiu deja ca de la Clara te poti astepta la orice- l-a pupat pe domnul argintiu pe obraz si eu am ratat faza!
Ne-am invartit prin Montmartre, am privit tablourile si pictorii la lucru, am adulmecat minunile gastronomice (si preturile!), am pipait saluri de matase si ne-am indragostit de niste tablouri in alb si gri! Intr-un final ne-am asezat la o masa- am mancat bine si Pauline a facut cinste cu o butelie de vin rosu, intrucat se apropia ziua ei. Am stat afara, dar terasa era acoperita si niste suflante cu gaz faceau atmosfera comfortabila. Jean, chelnerul nostru, m-a cam luat peste picior cu vegetarianismul meu. Am mancat trei feluri, si pretul a ramas in limite rezonabile. La plecare, m-am laudat ca stiu drumul pe langa Cimitiere de Montmartre pana in Place de Clichy. Noroc ca am dat peste o gaura de metrou fara sa vrem, se facuse subtire, si am renuntat sa-i mai aratam Paulinei Moulin Rouge. Cu alta ocazie. Era deja trecut de miezul noptii.
Sunday, May 16, 2004
E 0:29 (adica trecut de miezul noptii!) si mai aveam 4 pagini de citit din Brown & Duguid, The Social Life of Information, insa imi pica nasul. M-am hotarat sa intru pe Net, in speranta ca ma mai trezesc un pic. Am intrat intai pe Coniecto, blogul meu "profesional", la vanatoare de link-uri sau comentarii. Si pe urma mi-a trecut prin cap sa ma uit si pe Gabrielia- de curand m-a intrebat o prietena cand mai scriu ceva aici!
Dragilor, you've made my day! Si daca e trecut de miezul noptii! Am gasit comentarii de la mai multe persoane care au dat peste blogul meu din intamplare si se pare ca le-a placut! E o senzatie placuta, nu stiu daca sa-i spun "gadilatoare de orgoliu", sau multumirea ca am putut darui ceva celorlalti!
O sa incerc sa scriu mai des, desi la ora asta nu mai stiu cate bloguri intretin: la servici sunt trei, cele pentru proiectele internationale sunt doua, unul cu clasa mea de la liceu, Coniecto si Gabrielia, blogurile mele "oficiale", apoi cel la care muncesc acum, pentru viitorii mei studenti de la Conservatoire National des Arts et Metiers, ca sa nu mai vorbim de blogul in care trantesc tot ce citesc si toate ideile care-mi vin, pentru o utilizare ulterioara (la pensie,probabil).
Va multumesc si mai poftiti pe aici! Promit sa va scriu la toti cei care mi-ati lasat comentarii si adrese, numai sa ies putin la lumina! Romanul zice "n-am timp nici sa suflu", cam asa e si la mine acum! Pe curand!
Wednesday, May 05, 2004
Un prieten mi-a trimis lista de mai jos. Nu rezist, trebuie sa o vedeti!
Imi starneste atatea amintiri si unele lucruri par de-a dreptul incredibile pt cei din jur!
Iti mai aduci aminte?
- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la
copt.
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de
toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.
- Pif vs. Rahan. Sau, daca nu, benzile desenate din
Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie,
care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau
dependenta. Ca si lipiciul Pelican...
- Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi
purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine...
prilej de picnic UTC-ist).
- Catalogul Neckermann pe post de coffee table book,
pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai
jocuri de genul "alege-ti un singur lucru de pe
fiecare pagina".
- Cenaclul Flacara.
- Drajeurile cu dextroza Olimp.
- Negustoresele poloneze de la "nudisti". Turistele
est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut
nimeni).
- Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
- Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai
tare!).
- Focul din ultima seara de tabara.
- Brigazile artistice si de "agitatie"(?!).
- Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina
gigantica pe ambalaj.
- Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!
- Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii
risului.
- Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de
economie politica.
- Cacao (sau ce-o fi fost...) indiana Maltova mincata
direct din borcan, cu lingurita.
- Glucoza "din fabrica" - cu textura de sapun, dar
care macar nu-ti spargea dintii.
- Pufarine.
- Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin
nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de
la un "majorat".
- Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
- Carpati vs. Bucegi ("Moartea pe schiuri" - ce vilva
au facut cind au aparut, toata lumea se inghesuia sa
le cumpere pe motiv ca nu puteau fi mai proaste decit
ce se gasea deja pe piata...).
- Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala
Pelikan (pentru "premianti").
- Zanganitul navetelor cu sticle de lapte la 5
dimineata. Taica-meu cobora boscorodind (isi lasase de
cu seara plasa cu sticle la o coada virtuala in
spatele magazinului).
- Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul "lui" deasupra
catedrei.
- Matricola si bentita.
- Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in
compartimentele de tren, in camerele de hotel si in
scara blocului.
- Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran
unde ascultai cotele apelor Dunarii, "Moldova Veche
(cu accent pe primul "o") baisse cent centrimetres...,
corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles,
"Aici e Radio (pauza scurta) Europa Libera".
- Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei
Voiculescu.
- Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul
rusesc.
- Blugii cu fermoar cusut peste tiv ca sa nu se
zdrentuiasca.
- Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu
talpa de sfoara.
- Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca
toate celelalte orori de la Fondul Plastic...).
- Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
- Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
- Mihai Constantinescu, Marius Beicu, Olimpia Panciu,
Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
- ABBA vs. Boney M.
- Circuitul casetelor video in natura.
- Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in
vacanta.
- Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
- Bateria de la masina carata pina sus, in apartament,
ca sa ai lumina pentru teme.
- Fondu' clasei.
- Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane
("atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de
muraturi!"), maculatura (ideal, cartele perforate de
calculator, ca trageau greu la cintar).
- Careul din prima zi de an scolar.
- Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
- Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si
mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?...).
- Elevul de serviciu pe scoala.
- Elasticu=27 sarit pina la pierderea cunostintei.
- Nectarul bulgaresc ("bea-l cu apa minerala, ca e
prea gros, o sa ti se opreasca in git...").
- Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
- Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie.
Comentarii la romana.
- Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
- Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate
peste tricou de alta culoare.
- Ceasurile Raketa.
- Aparatele foto Smena.
- Apa minerala Aurora, cu sedimente ("e buna, are
fier, minerale...").
- Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa
zica).
- Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
- Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
- Pungile de un leu.
- Serialul "Liniile maritime Onedin".
- Cupa Campionilor Europeni.
- Dumitru Prunariu.
- "Povestiri istorice" vs. "Legendele Olimpului".
- Winnetou vs. Old Shatterhand.
- Caciulile rusesti din blana de iepure.
- Caciula de dama tip "burlan", jambierele
multicolore, mania tricotatului."