Gabrielia

Saturday, May 21, 2005

Conferinta internationala de informatica economica de la ASE

Am inceput ziua cu un material pe care-l aveam de primit prin mail, corectat si trimis inapoi intr-o ora. M-am hotarat sa-mi incerc norocul cu deja faimosul wireless de la ASE, mai ales ca la 9:30 deschiderea conferintei urma sa aiba loc in Aula Magna, adica la 2 pasi.

Referintele mele spuneau "cladirea rectoratului si sala de lectura". Amusinand ca un copoi, intru in sala de lectura. Jumatatea dreapta plina de PC-uri, ei asta da schimbare fata de vremea mea. Un afis descurajant: "coada pentru Internet se formeaza afara". Dar nu era inca nimeni, avand in vedere ora matinala, 8:00.

Intru si intreb cateva studente care stateau cuminti si citeau: "wireless? Internet fara fir?" Au ridicat din umeri. Ma duc la custodele salii - o doamna extrem de amabila.
-O, pai daca aveti laptop-ul, nu e nici o problema! Va puteti aseza oriunde! si-mi arata cu un gest echipamentul montat pe perete.

Asa-mi trebuie daca nu intreb de la inceput si-mi cheltui banii prin Internet-cafe-uri!(de data asta la Flamingo in Lahovari, ca pe Academiei era inchis!). Singurul dezavantaj: lipsa prizelor. Dar presupun ca si asta se putea rezolva. Bateria mea tinea o ora, exact atata timp si aveam, asa ca nu mi-am mai batut capul.

Cand am ajuns in Aula Magna, batea usor de ora 10:00 si dupa mine s-a si inchis usa si un grup vocal studentesc a inceput sa cante Gaudeamus igitur de m-au trecut fiori pe sira spinarii!

In deschidere, prof. Bogdan Ghilic -Micu a salutat cateva personalitati prezente in sala si am realizat ca erau acolo aproape toti "monstrii sacri" ai* intemeietorii informaticii economice romanesti de la care invatasem (pe unii ii stiam doar din poze, povesti sau din cartile lor): Constantin Bilciu, Vasile Bita, Valeriu Pescaru, Gheorghe Vaida, Grigore Grama. Se sarbatoreau 40 de ani de invatamant romanesc de informatica economica, mai tarziu a fost dezvelita si o placa, si am aflat de existenta unei asociatii care incearca sa scrie o istorie a acestui invatamant.

Aflasem deja din program ca prezenta internationala era departe de nivelul din ceilalti ani, dar in schimb am putut recunoaste figuri cunoscute din mai toate centrele universitare de informatica economica din tara: profesorul Nitchi de la Cluj, profesorul Andone de la Iasi, prof Mihaela Munteanu de la Timisoara - ce mai, toata floarea!

Evenimentul a fost foarte emotionant, desi cam lung dupa gustul meu. Au vorbit pe rand dl. Anton Anton, secretarul de stat cu cercetarea de la MCTE, academicianul Florin Gh Filip, rectorul ASE , prof Ion Gh Rosca, si decanul facultatii de Cibernetica, prof Constantin Mitrut.

Am mai avut parte de un respiro muzical (eu credeam ca e incheierea!) cu acelasi grup vocal care a cantat Summertime, facandu-ma sa cred ca or fi americani, dar dupa aceea m-au convins cu o Sarba tot pe loc ca nu erau... Sarba a fost pur si simplu extraordinara, ori n-am mai ascultat eu de mult muzica romaneasca, ori am devenit excesiv de sensibila!

Si festivitatea a continuat. Dl profesor Nitchi de la Cluj a primit Premiul Grigore Moisil, decernat de INFOREC. Studentii participanti la concursul de programare au primit premii- si mai mici, si mai mari, culminand cu un laptop oferit de Omnilogic (de, fostii absolventi de ASE nu-si uita de unde au plecat!). Ce am remarcat a fost alura premiantilor - toti pareau mai mult sau mai putin subnutriti (sau asta a fost o opinie subiectiva datorata faptului ca sunt eu insami mama unui student caruia i-e tot timpul foame?!)

Bineinteles ca l-am reperat pe profesorul Constantin Apostol - mentorul meu de-o viata - in multime, si l-am urmat in deplasarea spre cealalta cladire prin pasarela de legatura. Dumnealui conducea suita de VIP-uri, asa ca am avut placerea sa-l salut pe fostul meu profesor, Valeriu Pescaru, care arata neschimbat, desi trebuie sa aiba de-acum o varsta! Celebrul Pescaru- Fisiere, baze si banci de date, de care poate cei din generatia mea isi mai amintesc. Ehehehe, era pe vremea imparatului Cobol, acum o multime de ani!

Pasarela dintre ASE-ul vechi si cel nou- nu-i asa ca arata bine? Posted by Hello


Bogdan Ghilic-Micu dezvelind placa purtand inscriptia aniversara Posted by Hello



Mihaela Munteanu de la Timisoara, cu care am facut cunostinta la Paris, la ECKM 04, a avut grija sa ma prezinte tuturor. Intentia a fost mai mult decat onorabila, dar la Cibernetica EU eram acasa! Dupa ce a incercat sa ma prezinte Constantei Bodea si ne-a facut sa ne imbratisam, ca doua bune foste colege de palier de la caminul C1 din Agronomie ce ne aflam, cred ca s-a convins! In tot cazul, tot promovandu-ne une pe alta, am reusit sa spunem tuturor celor intalniti despre candidatura Facultatii de Stiinte Economice de la UVT de a organiza ECKM '07 in Romania, la Timisoara.


Si acum vine bomba - am ajuns in holul mare de la Cibernetica, de pe Dorobanti, transformat in Internet Plaza de o donatie a Republicii Korea si bunavointa ASE-ului. Orice cetatean are dreptul la acces gratuit la Internet de aici- pentru un interval de maxim 1h si 30'. Asta da initiativa! de acum stiu unde o sa ma opresc dupa ce aterizez in Bucuresti!

Romania-Korea Internet Plaza Posted by Hello


Alt colt din aceeasi Plaza Posted by Hello


A urmat o sesiune in plen, la care s-au prezentat doar doua lucrari: una a fost cea a academicianului Florin Gh Filip, despre Sisteme suport de decizie (DSS) - extrem de interesanta, fiindca a luat-o de la inceputul inceputurilor si a prezentat clar contributiile romanesti in domeniu, cu care nu eram la curent.

A doua - a rectorului ASE, Ion Gh Rosca, a vorbit despre viitorul invatamantului economic in societatea informationala. Am apreciat intotdeauna realismul prof. Rosca. A stiut intotdeauna sa spuna lucrurilor pe nume si sa prezinte o realitate nefardata. A vorbit despre alinierea invatamantului romanesc la standardele invatamantului european, Procesul de la Bologna si posibila concurenta a scolilor straine care vor veni sa se instaleze la Bucuresti dupa 2007. Si desi este cea mai buna scoala de invatamant economic din tara, ASE-ul nu apare pana in prezent in nici un clasament international.

Am auzit doua lucruri care m-au surprins. Unu: ca se intentioneaza trecerea la finantarea individuala a studentilor printr-un sistem de vouchere, in loc sa mai fie finantate institutiile de invatamant. Ideea nu e rea, trebuie stimulata competitia, dar pana acolo trebuie asigurata o intreaga logistica. Studentul ar putea in felul acesta sa aleaga ce cursuri vrea sa urmeze, in tara sau in strainatate (cum asta? cand diferenta de pret e uriasa - de la 500 de eur la 8-9000 de eur). Sistemul suedez de invatamant este, dintre cele pe care le cunosc, cel care da cea mai mare libertate studentilor sa-si aleaga cursurile; 50% din totalul de credite transferabile trebuie obtinute din cursuri care se incadreaza in profilul ales, dar restul sunt absolut la libera alegere. O tanara care studiaza coregrafia poate avea acces la cursuri de chineza si management, daca cumva se gandeste ca dupa ce nu va mai putea dansa sa ajunga la conducerea Operei din Beijing, de exemplu.

Sunt tare curioasa cum se va putea pune in practica asa ceva la noi, unde nu exista, in fapt, consiliere profesionala, si unde lumea e obisnuita sa mearga in turma.

Am mai auzit o minunatie - ca profesorii vor trebui sa dea note dupa legea normala. Am crezut intai ca n-aud bine. Dar era vorba chiar de distributia normala a notelor, de clopotul lui Gauss.

Cum adica, daca in anul respectiv am mai multi studenti straluciti, sa nu pot sa le dau la toti notele pe care le merita? Si viceversa, daca nimeni n-a invatat nimic, sa fiu obligata sa ii trec pe toti?! Deja pot sa-mi imaginez o grupa facand pact de neinvatat, doar pentru ca stiu ca proful e legat de maini de "legea normala" si nu-i poate pica in masa! Mare e gradina ta, Doamne!

Pranzul din Moxa l-am sarit. Stiu ca era un bun prilej de socializare, dar mai intai m-am lasat atrasa de mirajul Internet Plaza - numai 5 minute sa-mi verific posta!, pe urma am intalnit o fosta colega de facultate, actualmente profesoara la ASE, iar in final m-am gandit sa trec sa-mi salut o matusa care locuia peste drum si era tocmai in curs de mutare. Ei bine, am avut sansa vietii mele sa intalnesc 5 matusi din 6 adunate laolalta (mama e a saptea!), asa ca nu mi-a parut de loc rau! Unde mai pui ca m-au hranit, pupat si interogat pe toate fetzele?!

Despre comunicarea sustinuta la sectiunea de Knowledge Management am scris pe Coniecto.
Nu cred ca a interesat pe cineva, desi dl prof Tudor Leahu de la Chisinau, o straveche cunostinta de la trecutele simpozioane m-a incurajat, si moderatorul mi-a adresat si cateva intrebari. Cu una cu alta, m-am simtit cam ratacita pe acolo cu subiectul meu despre bloguri in educatie.

Ce m-a socat a fost ca din nou lucrarile s-au desfasurat doar in romana, desi in sala se aflau invitati de la Szeged. Era un prilej foarte bun sa ne exersam engleza, chiar daca am fi fost numai intre noi. Dar asa, consider ca a fost o lipsa de politete fata de invitati. Imi aduc aminte de o faza de acum 4 ani, cand la aceeasi conferinta (pe atunci cu rang de simpozion), dupa o introducere in engleza, s-a hotarat brusc trecerea la limba romana, si cativa invitati au parasit demonstrativ sala. Subiectul ii interesa, evident, de aceea alesesera masa rotunda si nu o alta sectiune, dar gestul nostru le-a aratat ca nu sunt bineveniti. Oare e asa de greu? Ce se fac respectivii colegi cand trebuie sa vorbeasca in strainatate? De ce ne e jena noi intre noi?

Seara, dupa un Microsoft event, dupa ce m-am ospatat si am povestit cu cativa dintre cei prezenti (printre ei, Paula Apreutesei, de la Microsoft Romania, care in 1995, pe cand era redactor la PC World, m-a incurajat sa public primul meu articol despre auditul sistemelor informatice), am simtit nevoia sa scriu o insemnare aici - live de la evenimentul in desfasurare. Surpriza: Blogger.com nu functiona! Intru pe YM, dau de octiliniu, intreb daca la el merge, si pana la urma ma dumiresc ca site-ul era pe oarece lista neagra, presupun. Am mai patit asta pe cand eram in spital la Munchen, doar ca acolo primeam si un mesaj: site cu continut imoral!!!

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa!

*NB. Am folosit expresia "monstri sacri" oarecum automat, translatand-o din lumea artei in lumea stiintei. Intentia mea a fost de a manifesta cea mai aleasa stima la adresa unor oameni care au reusit, in conditiile vitrege de atunci, sa puna bazele acestei discipline care este informatica economica. Mi se atrage atentia ca este nepotrivita, si imi cer scuze daca am ofensat pe cineva. Nu aceasta a fost intentia mea. O sumara cercetare pe web imi arata ca "Les monstres sacres" este una din scrierile lui Jean Cocteau dedicate lumii teatrului, si ca expresia este foarte des folosita, dar numai in legatura cu personalitati din lumea scenei si a cinematografului.

Gabriela 1:59 PM
| #