Monday, December 22, 2003
Sambata am fost la Strasbourg in plimbare, sa vedem pietele de Craciun. Strasbourgul se lauda cu cea mai mare piata de Craciun din Europa, dar asta probabil fiindca tot orasul e plin de ele!
Am asistat la un concert de colinde in catedrala Saint-Pierre le Jeune, am mancat prostioare pe strada, am fost in Catedrala cea mare - Notre Dame, care are un orologiu astronomic foarte interesant.
Erau 14 grade, parea ca vine primavara, orasul mi-a placut teribil de mult, are un aer cu totul aparte. Lumea e relaxata si vorbeste frantuzeste, dar casele si strazile arata germane.
Am hotarat sa ne intoarcem la primavara.
Pe de alta parte, am senzatia ca descoperirea unor orase noi "in grup" (tata ar zice cu ciurda!) nu-mi da aceeasi senzatie ca atunci cand sunt singura. Dispare misterul, parca ingerul care-mi calauzeste pasii se supara si pleaca, Sabine are intotdeauna o harta si stie directia buna, dar de ce sa nu ne mai si ratacim un pic?! Se vorbeste tare si mult, nu mai esti permeabil la ceea ce strazile, afisele, trecatorii incearca sa-ti spuna.
Cred ca pentru Paris am sa evadez de una singura.
Deja s-a pus la cale "escortarea" mea la Luxemburg in ianuarie. Facem ce facem si suntem mereu impreuna, desi n-ai putea gasi trei fiinte mai deosebite nici sa vrei!
Premiile pentru bloguri ale cotidianului The Guardian. Impresionant! am citit unul sau doua din bloguri, sunt cu adevarat excelente!
Friday, December 19, 2003
O poveste tare frumoasa despre Advent- intr-un fel, perioada postului Craciunului aici la ei!
In ultimele 4 saptamani inainte de Craciun, in fiecare sambata se mai aprinde cate o lumanare, ca in final ele sa formeze o cruce.
Era liniste deplina. Atata liniste, incat puteai auzi cum lumanarile incepura sa vorbeasca.
Prima lumanare palpai si spuse: " Ma cheama Pace, si oamenii nu ma vor." Lumina ei se facu tot mai slaba si se stinse.
A doua se undui si zise: "Pe mine ma cheama Credinta. Dar sunt de prisos. Oamenii nu mai vor sa stie de Dumnezeu. Nu are nici un sens sa mai ard." Un curent de aer strabatu incaperea, si a doua lumanare se stinse.
Incet si cu tristete se porni si a treia lumanare sa vorbeasca:" Ma cheama Iubire. Nu mai am putere sa ard. Oamenii ma dau deoparte. Se iubesc numai pe ei, si nu si pe ceilalti, pe care ar trebui sa-i iubeasca." Si cu o ultima palpaire se stinse si aceasta luminita.
Atunci intra in incapere un copil: "Ce-i asta, ar trebui sa luminati, nu sa fiti stinse!" si aproape izbucni in plans.
Atunci porni sa vorbeasca a patra lumanare:"Nu-ti fie teama. Pe mine ma cheama Speranta" Copilul aprinse cu ea toate celelalte lumanari.
Pe Tic-Lobby e cearta mare cearta cu privire la AEL - Asistent Educational pt Licee.
O gramada de bani publici bagati in el - si dupa mine - o intentie generoasa.
Sa vedem insa cine-l si foloseste!
Cat de idioate pot fi uneori programele: caut pe Amazon.de o carte a unui tip Frank Puppe, computer scientist (Puppe in germana inseamna papusa!)
Jos in subsol, mi se ofera formidabila sansa de a cumpara produse asemanatoare, adica:
- Ich will eine schwarze Puppe - Frank Hercules - Vreau o papusa neagra!
- Frank Harper: Die Nadeln in der Puppe - Papusa impunsa cu ace
Regasire: in sfarsit am reluat legatura cu prietena mea Tatiana. Scrie pe la gazete, imi place, are condeiul bine ascutit si nu se da in laturi sa atace subiecte fierbinti.
Surpriza a fost pentru mine cand am dat de o poza si mi-a venit greu sa o recunosc! Mama mia- cati ani au trecut de cand nu ne-am vazut? 14? 15? Ea arata de cel mult 30 de ani!
Dar nici eu nu ma las - ma imbrac din magazinele pentru adolescente, unde intru sa fac cumparaturi pentru fiica-mea!
Thursday, December 18, 2003
Un citat foarte frumos peste care am dat azi:
"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina
cunostintei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea au învatat
sa se închine Tie, Soarele dreptatii si sa Te cunoasca pe Tine,
Rasaritul cel de sus. Doamne, marire Tie !"
(Troparul Nasterii).
Si cum nu stiam unde sa-l pun ca sa nu-l pierd, mi-a venit ideea ca va puteti si voi bucura de el!
Lucrez - ajung seara tarziu acasa, deci nici o speranta sa mai recuperez golurile din blogul meu.
In timpul zilei, sunt pe alte doua bloguri- unul care a inceput ca un jurnal pt tema mea de cercetare, dar de cand a intrat si Sabine in joc, il folosim ca arhiva si ca instrument de comunicare. Si unul in care Sabine, Yunja si cu mine povestim ce-am mai aflat de prin Institut, incercand sa ne tinem la curent.
Si de fapt, in afara de lucru, nu se prea intampla mare lucru.
Aseara am fost la un restaurant portughez- afost prima masa pe ziua de ieri. Si fiind acolo placut si bine, am stat de la 7:30 la 11 noaptea. Caraghios a fost cum am incercat sa o pilotez pe Yunja sa ajungem acolo, si ne-am pierdut pe stradute. Si Sabine suna intr-una pe mobil.
Alaltaseara am fost in zona industriala- m-a lasat Sabine acolo la 6 si un sfert, dupa ce iar am ratacit o gramada. Si la iesire dintr-un magazin, am dat de Yunja care iesea din altul. Ne-am dus amandoua sa cumparam de mancare, si apoi acasa.
Sefa Sabinei pleaca de la 1 martie la firma Pfaff(masinutze de cusut). Sabine ar vrea sa candideze pt post, dar nu stie ce sa faca. Daca e dorita sau nu. Sefa ei ii spune mereu ca n-are destula experienta, dar cand au angajat-o exact pt asta au luat-o. In fine- sa speram ca ceea ce am inceput noi doua va da roade si ca articolul va fi acceptat la SEKE - o conferinta importanta care se tine la Calgary, anul viitor.
Cum sa obtii un contract pentru o carte folosindu-ti blogul- via Blogger com
"Cei carora le place sa fie obsedati de anumite lucruri sunt bloggeri innascuti. Nu numai pentru ca vor scrie in blog in fiecare zi si uneori de mai multe ori pe zi, ci si pentru ca le place sa slefuiasca, sa schimbe, sa adauge, sa reconceapa, sa elimine, si sa tot piguleasca arhivele, profilul, setarile, sabloanele, etc. Deci daca esti ciudat, si ai ceva de spus oamenilor despre asta, sau chiar daca nu esti, e timpul potrivit sa pornesti un blog. "
Monday, December 15, 2003
Nimic nou de raportat, in afara de serbarea-minune. Adica Serbarea de Craciun a Institutului, unul din cele 4 evenimente anuale, alaturi de excursia anuala, gratarul anual si ziua de nastere a directorului.
Joi si vineri s-au scurs in pregatiri febrile. Inregistrarile le-am terminat luni, dar au tot fost fel de fel de incurcaturi pe langa.
Dar sa spun si aici povestea: cand a fost vorba de serbarea de craciun, Sabine ne-a propus, Yunjei si mie, sa cantam ca trio o colinda. Yunja a zis ca ea n-are glas. Apoi, intr-o zi cand ma durea capul teribil, Sabine si cu mine am inceput sa glumim ca ce-ar fi sa facem un cor- cu directorul, sefii de compartiment. Pe urma ne-am dat seama ca nimeni nu si-ar strica serbarea cu emotiile cantatului. Si atunci ne-a venit ideea inregistrarii. Ca sa facem lucrurile mai palpitante, fiecare "ales" trebuia sa cante o strofa, iar cantaretii nu trebuiau sa afle unii de altii.
Un coleg muzician ne-a ajutat sa mixam totul cu orchestra, si la serbare colinda a fost prezentata sincronizata cu o prezentare in PowerPoint. Participantii au trebuit sa ghiceasca cine a cantat fiecare strofa. Balciul a fost total - foarte multi i-au desemnat pe director si pe directorul adjunct ca participanti - si n-au fost, sefa Sabinei a fost pe cele mai multe bilete- si n-a fost...Premiul a fost o torta facuta de mine - cu alune si crema de cacao!, si a castigat-o Frau Kilgore, secretara directorului! Pai cine altcineva stia pe toata lumea din Institut?
In programul aceleiasi seri, Natascha a citit scrisorile lui Agnes, cea care primeste cele 12 daruri de Craciun pomenite in colinda, si innebuneste pana la urma. A fost un ras nebun- desi la inceput am cam avut emotii- Sabinei i se cam facuse rau, iar Natascha era cam ametita de sampanie. In final, am aratat cine au fost cantaretii - mai bine zis muzicantii din Bremen- si am acordat torta!
Deci asta a fost vineri seara. Sambata dimineata trebuia sa plec la Berlin, dar n-am mai putut. Am dormit dusa ambele zile, de data asta fara macar programul gospodaresc de saptamana trecuta. Mi-am luat biletul de tren spre casa- macar atata am facut! Am trancanit cu prietenele si rudele la telefon.
Si iata-ma-s azi, luni, ca o floricica la serviciu.
Curge cu felicitari, ba pentru torta, ba pentru idee.
Eu nu sunt multumita, caci m-am vazut in poze si bineinteles ca nu-mi place cum arat!
Cred ca am adunat mai mult capital decat in 10 conferinte cu seara de vineri.
Azi-dimineata am gasit cu totii un mail de la director in care sunt felicitati organizatorii.
Si acum la munca!
Wednesday, December 10, 2003
Saracul bietul meu blog parasit!
Am avut atatea de facut zilele astea, ca nu mi-am vazut capul!
Acum nu sunt chiar in apele mele - ma simt ca un balon umflat - presupun ca e efectul medicamentului minune, si profit de minutele pana la urmatoarea iesire in peisaj, fiindca oricum n-am chef de altceva.
Deci: sambata am dormit pana la 11. Am iesit la 1 la cumparaturi, dar era atata lume, ca mi-a fost urat si am fugit inapoi in patuc. Dupa-masa am facut curat, am pus masina sa spele, am calcat - de toate. Si iar am dormit una buna.
Duminica a fost frumos si pe la 1 am iesit cu bicicleta. Bineinteles ca am urcat un deal degeaba cautand intrarea in padure unde nu erau decat case.
Prin padure a fost splendid, soarele stralucea pe lac de-ti lua vederea, o gramada de lume se plimba si aerul mirosea a zapada- desi la noi era uscat perfect. La capatul opus al padurii, am iesit in zona industriala si m-am dus sa vad talciocul. Jalnic! Numai vechituri, chinezarii, turcisme si electronice ieftine. Am inghetat bine, dar m-am incalzit pedaland spre casa. Am baut o ciocolata calda si am plecat la concert. La 16:30 se canta Oratoriul de Craciun de J S Bach in Stiftskirche - asta e cea mai veche biserica evanghelica din oras, plasata chiar in buricul targului. A fost minunat - inghesuiala mare, am avut loc pe laterala, n-am prea vazut mare lucru de pilonii imensi- parca le spune pilastri?-dar ce importanta are - am auzit totul, si muzica a fost divina. La intrare am primit si textul, asa ca am putut urmari ce se canta.
De cand eram copil vreau sa ascult o data pe viu oratoriul acesta - am ascultat fel si fel de inregistrari, dar niciodata pe viu. In "Accidentul" de Mihail Sebastian, Adriana se duce sa asculte Oratoriul in Biserica Neagra din Brasov - imi tot spuneam ca o data si o data am sa ajung si eu acolo.
Friday, December 05, 2003
Si un raport CIA despre Luxemburg!
Cred ca am racit! am sa ma bag in pat, si am sa ecuperez maine!
Dar pana una-alta, ceva de citit:
Revista buzoianului AdiM, calculatorist si astrolog, care puncteaza cateva site-uri interesante:
- memoriile unui calator din viitor
- un fel de "noua Biblie" accesibila pe web
O fi adevarat, n-o fi adevarat? Va las pe voi sa va bateti capul! Eu ma duc sa ma culc!
E noua fara 11 minute si va fi o premiera mondiala!
Thursday, December 04, 2003
Nu disperati ca nu scriu - am sa incerc sa recuperez!
Dar nu ma mai ajung - e mult de lucru din toate partile, si timpul e asa de scurt!
Nu mi-am mai scris tema la germana de 3 saptamani - va dati seama ce pata pe constiinta mea de Fecioara!
Azi-dimineata colegul meu a deschis mail-ul si a izbucnit intr-un ras nebun. Cauza: un citat!
Daca ai viziune, du-te la doctor si te cauta!
(in germana nu se zice "viziuni", ci "viziune" si pentru una si pentru alta!- mioara imi explica ca nu e asa) In fine, pricepeti voi: un manager, un programator, un filozof ar trebui sa aiba viziune- zicala asta noua zice ca nu e sanatos!
So... Don't go away! I'll be back soon, with another cartoon!