Friday, May 05, 2006
Ultima traznaie
Universitatea are un club nautic. Nu e de mirare cu atata apa in jur! Asta toamna am fost tentata sa merg intr-o croaziera in jurul coastei de sud. Dar mi-am spus ca daca n-ai fost niciodata pe o barcuta, nu incepi cu o excursie de 3 zile!
Acum au organizat o prezentare. Si doua saptamani la rand, cate o zi a portilor deschise. Si martea asta m-am dus si eu sa vad cum e. Prima operatie - pui pe tine un "wet suit". Te simti ca o broasca pe care o strange pielea, dar ce conteaza?! Pe urma te apuci de montat barca: numai fibra de sticla si silicon, toate se imbumba la fix. Pasul urmator nu mai e la fel de simplu - impingi barca in apa, si aduci caruciorul inapoi. Si pe urma? Pe urma mergi prin apa pana iti ajunge la piept, si apoi tup! in barca. Toate bune si frumoase. Urmeaza indicatiile - tu numai ai grija de sforicicile astea- stanga si dreapta.
Eram in barca cu un doctorand sub 30 de ani. Bonom, dar habar n-avea sa explice. Vezi umbra aia pe apa? E vantul-fantoma! Pana sa ma dumiresc eu care umbra, barca se inclina si ne rasturnam. Hmm, partea draguta a fost sa intoarcem barca inapoi cu fata in sus. Ne-a ajutat si salvamarul. Am fost intrebata daca vreau sa abandonez. Nuuu! Stanga, dreapta, si iar: vezi pata aia neagra?! Si buf! A doua oara ne-am chinuit 4 oameni sa intoarcem barca vreo jumatate de ora. Cand am reusit, un salvamar m-a adus pe mine si barca mea la mal. Am primit misiunea mareata sa o aduc pe tarm si sa impatur panzele... Noroc ca mai erau si alti "rasturnati" in jur!
A urmat dusul fierbinte si berea la pub. Cartofi prajiti gratis! Partea asta de la urma mi-a placut cel mai tare! Cineva m-a adus pana acasa, Killaloe e la 30 de km de oras. Toate bune si frumoase. Un cot putin sucit (stiti cum e aia, n-a murit cand a cazut, a murit cand l-au pocnit in cap cu usile de la Salvare), dar in rest ok. Ieri am avut o zi grea, interviuri, drumuri, n-am avut vreme sa ma gandesc. Si azi cand m-am trezit... o febra musculara ciudata: abia puteam misca gatul si umerii. Intrebarea e: ma tin capacele sa continui sportul asta?!
In tot cazul, Colm, instigatorul, mi-a adus bibliografie sa studiez in week-end.
Tuesday, May 02, 2006
Muntii Wicklow
1. "bucataria" (de fapt capela)
2. turnul rotund
3. catedrala - nava superioara
4. catedrala - nava inferioara
5. eu rasfatata de soare
6. poteca facuta din traverse de cale ferata (boardwalk)
7. Sabine si anuntul pentru prosti (cica numai cu echipament de munte)
8. trifoi- shamrock - simbolul national aici
9. lacul superior
1 Mai muncitoresc...sau Bank Holiday
Am stat in casa de Pastele catolic. Asijderea de Pastele ortodox. Si nu, n-am facut oua rosii - ca aici nu se obisnuieste si nu se gasesc vopsele. Si nici cozonaci - mi-a trecut prin cap sa-mi fac fericiti colegii, dar cum am avut musafiri in Vinerea Mare si acasa si la servici, nu mi s-a aratat!
Saptamana asta iar am avut liber - nu ca era 1 Mai, ci ca era Bank Holiday. Ce importanta are?! Si vremea era splendida, si eu tot cate 12-14 ore pe zi in birou. Cand prietena mea din Dublin s-a invitat la mine, am spus un "Nu" hotarat, si i-am propus sa plecam undeva. A aprobat, dar pe urma n-a miscat un degetel. Itinerar, harta, locuri de cazare... In fine, mult a fost pana am ajuns acolo, la Glendalough, in "muntii" Wicklow (400 si ceva de metri). De ce Glendalough? Acum cateva saptamani am auzit la radio o scriitoare povestind despre magia locului. Am intrebat la servici si mi-au zis ca acolo numai cu masina se ajunge. M-am incapatanat! Bietul Sfant Kevin s-a dus pe jos. Eu am gasit un autobuz:-)
Glendalough inseamna "valea celor doua lacuri" si e o asezare monastica straveche. Am fost sa o vizitam si ne-am lipit de un grup al carui ghid zicea ca seamana cu Jack Nicholson si era glumet tare.
Am facut un tur al primului lac si ne-am intors. Aveam doua posibilitati: sa ne intoarcem in aceeasi zi, sau sa innoptam acolo. Am dat cateva telefoane, si am gasit o camera la un B&B. Ne-a luat vreo ora pe sosea sa ajungem la Laragh, dar ne-am cazat, am cascat gura intr-un Woolen Mills (practic un magazin de suveniruri si pulovere), am baut un ceai pe o terasa la soare si am cinat intr-un restaurant zis "al scriitorilor" - erau povestiri scurte inramate pe pereti, cu autografe, iar la toaleta doamnelor, langa un afis enorm al filmului, prima pagina din "Great Gatsby", inramata.
Cu toate bunele intentii de a citi o carte intreaga in acea seara, am adormit bustean si am dormit 10 ore. A doua zi am plecat intr-un tur care a inceput pe creasta - privelistea era fantastica! - si s-a terminat cu o coborare pe un grohotis in vale. Pe creasta, un grup de doamne glumete ne-au aratat o cabana in vale si ne-au spus ca e rost de un Guiness. Asta parca ne-a dat aripi, mai ales ca incepuse sa burniteze. "Cabana" era doar un recipient de tabla:-). Ultima portiune, in vale, arata ca un bulevard supra-aglomerat. Si cand am ajuns in parcare , nu aveai unde sa arunci un ac. Am luat pranzo-cina (cartofi prajiti si berea de rigoare) si pe cand am urcat in autobuz, turna cu galeata. Toate intentiile noastre nobile de a continua cu Festivalul de Jazz din Bray s-au topit ca prin minune. Ne-am indreptat in liniste spre casele noastre pentru un somn de voie. Sabine a ajuns pe la 7 , dar eu am mai avut de schimbat un tramvai si un tren pana la patucul meu.
De 1 Mai, in contextul acelorasi bune intentii, am vrut sa ies sa vad ce mai ramasese neepuizat din "RiverFest"-ul din Limerick. Dar am lenevit in pijama lecturand Zahirul lui Coelho, si pana am iesit se facuse 6 si cam racoare. Orasul pustiu. Daca o fi fost vreo serbare, s-a terminat mult inainte de a ajunge eu. Si inapoi la munca!