Sunday, January 10, 2010
"Raiul" polonez
Ieri, Cristi Roman, un jurnalist roman care traieste in Dublin, mi-a atras atentia asupra acestui articol din Irish Times.
E o poveste despre imigratia poloneza, cum nu mai vin asa multi ca in anii precedenti, cum unii s-au intors in Polonia, dar nu le-a mai placut, si cum pana la urma au revenit in Irlanda. Discutia a alunecat si catre romanii din Irlanda, care potrivit intervievatului polonez, sunt un fel de fii ploii, exploatati pentru salarii de nimic, si pentru care:
"Poland is Manhattan for Romanians. What do you think Ireland is to them ?”
No aici mi-a sarit tandara! N-am auzit de prea multi romani care sa fi emigrat in Polonia! N-am avut ocazia sa le vizitez tara, dar nu cred ca diferentele fata de Romania sa fie atat de mari.
Din cati romani cunosc aici, nimeni n-a venit la cersit. Stiu ca exista lume care lucreaza in constructii in conditii destul de grele, dar probabil ca multi s-au intors in Romania. Irlanda nu e o tara in care sa faci bani - costul vietii e mult mai ridicat decat in Spania, Austria si Germania - si pe deasupra e si mult mai departe.
Dar nu pot sa nu observ ca in mai multe tari europene, suntem tratati ca cetateni de rangul 2. Nu in politica oficiala, dar continua sa existe prejudecati si bariere. Ba suntem judecati dupa populatia rroma, ba suntem "fara de Dumnezeu" (banuiesc ca ortodoxismul nu conteaza ca religie!), ba suntem lipsiti de suflet ca ne institutionalizam orfanii si handicapatii si trebuie sa vina ei sa-i adopte sau sa-i ajute ...
Eu continui sa spun tuturor cu fruntea sus ca vin din Romania, sperand ca intr-o zi sa putem crea acea masa critica care sa schimbe mentalitatea invechita si discriminatorie! Dea Domnul sa fie asa!
Zapada irlandeza
A cazut zapada aici. E ger si nu s-a topit. Ultima oara cand am vazut zapada pe viu - anul trecut - a nins 5 min si n-am apucat nici macar sa fac o poza. Acum avem vreo 3 cm de zapada. Hai 5!
Miercuri m-am dus la servici pe cararea mea obisnuita - dar fara bicicleta! Cu bocancii de munte, cu rucsacul in spate - mi s-a parut ca un fel de continuare a vacantei de vis pe care am petrecut-o in Burren.
Ei, daca ascultai la radio credeai ca vine Apocalipsa. Jale mare ca ministrul Transporturilor a indraznit sa mearga in concediu, ca nu ne ajunge sarea si nisipul sa tratam drumurile si ca trebuie inchisa circulatia. Arctic conditions - zicea Irish Times. Tropicale - zicea Suzi.
S-a trezit unul in sfarsit sa intrebe de ce nisipul nostru de pe plaja nu e bun si trebuie sa importam. S-a gasit si o salina locala in final.
Au inghetat niscai conducte - la -12, nu-i de mirare! Au ramas case fara apa. Jale mare - nimeni nu e obisnuit!
Ieri s-a anuntat ca vine si la noi la Limerick zapada aia mare. Cica "ce-i mai rau de-abia acuma vine!" - zicea in repetate randuri la radio. Frumoasa incurajare pentru cetatenii deja speriati. S-au repezit in alimentare. Au cumparat tot laptele, toata apa, toata painea.
Cand am iesit, strazile principale erau curate si frumoase. Nu strica sa fii precaut cand n-ai experienta de condus pe zapada, dar nici chiar asa!
Am hotarat sa ies la o drumetie cu o prietena, sa fac niscai poze, fiindca probabil vor trece ceva ani buni pana voi vedea zapada iara.
N-am gasit destul pentru o bulgareala, dar a fost frumos!
Macar copiii s-au distrat un pic. Scolile sunt inchise pana joi. Si unele universitati si-au amanat examenele. O sa treaca si asta - ca doar vine primavara acusi! Aici 1 februarie - St Brigid - marcheaza inceputul primaverii.
Ce ma socheaza e cum toata lumea da vina pe guvern. Ca parca un ministru sau altul ar putea schimba ceva! Nici un fel de initiativa la nivel local - iesiti cetateni si puneti umarul la x chestie - cand aici atatea lucruri se bazeaza pe voluntariat. Ba nu, mint! Au zis la radio sa ne ducem sa vedem de vecinii batrani, daca au tot ce le trebuie! Dar atat.
A inceput in 2007 cu crahul bancilor. In noiembrie am avut inundatii. Acum zapada. S-o fi varsat sacul cu nenorociri pe biata insulita noastra?! Sau ne-am obisnuit numai cu bine?!
Pe mine n-o sa ma auziti plangandu-ma. Imi chiar vine sa zambesc cateodata - daca asta e rau...
Wednesday, January 06, 2010
Gabriela se intoarce...
Dragi prieteni, gata! Nu mai pot sa-mi tin gura:)
Sunt atatea lucruri care ma mira, ma intristeaza sau ma amuza, si pe care cei din jurul meu nu le inteleg, ca trebuie sa scriu undeva.
Deci - delectati-va cu un fragment din albumul Don Quijote al Adei Milea - Doamne cum o iubesc pe fata asta!
Ada Milea - Scriu. Plecarea / Insula / Mori
Vezi mai multe video din Muzica