Tuesday, September 27, 2005
Drumul spre servici
Ieri a plouat cu bulbuci. Credeam ca n-o sa mai vad soarele. In dimineata asta insa... Drumul asta spre servici e pur si simplu superb, mai ales cand zbori ca vantul pe bicicleta si in casti rasuna Andrii Popa;-)
Copacii de aici au suflet. Vorbesc serios. Ieri s-a suparat unul pe mine si s-a pus pe scartait din crengi de m-au trecut fiori reci pe sira spinarii. Alteori cate unul mai tinerel pare sa se incline in fata mea;-) Nu e de mirare: sunt in patria druizilor!
Nu e de mirare ca s-a pus la punct un sistem de supraveghere a lepriconilor. Eu sunt cam ocupata acum, dar daca vedeti ceva, nu uitati sa-mi spuneti si mie!
Monday, September 26, 2005
Cum sa te superi la asa un mesaj de eroare?!
Wednesday, September 21, 2005
Bobocii...
Aud de mai multe saptamani vorbindu-se despre "orientation week". Pana ieri n-am realizat despre ce este vorba. Ieri, coborand din autobuz, am vazut cum un grup in portocaliu astepta in statia de autobuz sa preia bobocii care soseau. Fiecare calator era "scanat" si, in caz ca era depistat drept boboc, i se sarea in ajutor. Campusul incepe sa se umple, si saptamana asta sunt aici doar studentii de anul I. Asociatia studentilor (The Student Union) organizeaza in intregime primirea, turul de orientare prin campus si... distractia - in fiecare seara e programat cate un eveniment. Reprezentantii Asociatiei puteau fi deosebiti prin tricourile galbene sau portocalii pe care le purtau (inca nu sunt sigura care era diferenta, dar in vreme ce "portocalii" tindeau sa stea locului in puncte fixe, "galbenii" erau aceia care plimbau grupurile de jur imprejur.
Erata: "portocalii" erau cei platiti de Ulster Bank pentru reclama!
Bancile din jur au oferte avantajoase pentru studenti (un credit de 50€ pentru telefon daca deschizi un cont acum la noi!), magazinele se aprovizioneaza din greu...
Incepe anul universitar!
Saptamana asta nu se fac cursuri si studentii din anii mari nu s-au intors inca. Bobocii au la dispozitie tot campusul numai pentru ei!
La radio astazi se vorbea despre situatia cazarii si cat de mult s-a imbunatatit ea in ultimii ani. Exista tot felul de stimulente pentru cei care construiesc locuinte si le inchiriaza studentilor. Rezultatul? Zona din jurul campusului e plina de cartiere cochete, cu case si cateva zone de blocuri. E plin de case cu 2-6 camere plus living-room si bucatarie, care se inchiriaza la studenti.
In general, nu sunt decat ei acolo. Rareori se aventureaza persoane din afara universitatii sa locuiasca in zonele respective, pentru ca sunt vestite ca "zgomotoase". Internet, autobuz la scara, tot felul de inlesniri. Si totul din fonduri private - cetatenii obisnuiti se grabesc sa achizitioneze case pe care apoi le inchiriaza la studenti. Tot felul de inlesniri acordate de stat ii incurajeaza sa faca asta. Cine construieste? Firmele de constructii, care apoi incredinteaza gestiunea agentiilor imobiliare, pana cand totul se vinde. Toata lumea pare multumita. Fata de Luxemburg, unde era o criza acuta de locuinte, aici oferta depaseste cererea.
Irlanda a fost o tara foarte saraca, si urmele se vad inca. Dar are forta sa gandeasca un viitor mai bun. Multe lucruri nu merg - multa birocratie, incetineala , reguli care par ridicole in ochii unui strain. Dar exista bunavointa si lipseste cu desavarsire grija pentru capra vecinului. Strainii sunt priviti cu ochi buni - tara se umple de polonezi si nimeni nu pare sa se ingrijoreze, subiectul zilei e o berarie poloneza care s-a deschis in centru, reclamele de la radio includ cuvinte poloneze...
Si lumea munceste constiincios, dar fara incrancenarea teutona. Stiu sa se bucure de sporadicele raze de soare, de prieteni, de muzica...
Monday, September 12, 2005
Cork sambata asta
Am avut o saptamana turbata, care a venit dupa o alta la fel. Sambata am hotarat ca somnul ajuta, dar nu la fel de mult ca o calatorie. Si mai exista si tentatia de a merge la birou - seful mi-a trimis un SMS vineri seara batand un fin apropo ca daca am ceva de raportat el e sambata la birou.
Am scris un raport de o pagina catre 'mnealui in 10 minute, am inhatat hartile si ghidurile, si am alergat sa prind autobuzul de Cork. Cork e declarat capitala europeana a culturii anul asta, si sambata erau 3 evenimente programate:
- o incercare de a intra in Cartea Recordurilor dansand ceili pe strazi; (vezi Wikipedia pentru mai multe informatii despre ceili)
Cork sambata asta
- o zi cand cca 30 de case vechi adapostind institutii si locuinte erau, in mod exceptional, deschise pentru public;
- o demonstratie a mestesugurilor traditionale implicate in construirea vapoarelor.
Toate astea in cadrul saptamanii dedicate mostenirii culturale irlandeze.
Am invatat cateva lectii importante sambata:
- orarul autobuzelor e aproximativ; daca crezi ca ai pierdut buzul, fa efortul si du-te pana in statie. Cine stie? poate ai noroc!
- a lasa bacsis este jignitor - cel putin pe unde am umblat eu!
- intrarea libera declarata in programul manifestarilor nu-i opreste pe slujitorii bisericii sa afiseze contributia obligatorie de 3 euro atat la intrare, cat si la iesire; daca ai obrazul subtire, platesti de 2 ori;
- ultima cursa seara opreste in the middle of nowhere pentru un timp nedefinit, in asteptarea cursei corespondente din directia opusa, pentru ca cei doi soferi trebuie sa doarma fiecare la el acasa. Asa ca fiecare isi strange lucrurile, isi face casa, isi ia CD-ul din player, se cauta in buzunare, si se muta in celalalt buz, unde se instaleaza. Cu toata plecarea intarziata si asteptarea in camp, autobuzul a ajuns la fix la destinatie.