Tuesday, November 22, 2005
In Romania...
Astept de atata vreme calatoria asta... si acum ca sunt aici, parca nu stiu sa ma bucur cum ar trebui...
Am ajuns in Bucuresti miercuri noaptea, ca sa pot lua parte joi si vineri la ultima reuniune de proiect PELLEA, care s-a desfasurat la Hotelul Dacia. Noi am fost organizatorii, asa ca toate balbele (caldura excesiva din hotel, functionarea cu sughituri a conexiunii Internet, armata de chelneri care ne vegheau la micul dejun) au cazut oarecum in carca noastra.
Peste drum, Casa Eliad - cu mancare buna si muzica de calitate miercuri seara (eu am ratat seara, din pacate). Rasfaturi gastronomice la Locanta Jaristea si Burebista. Si doua zile de lucru foarte productive. Vreme frumoasa n-am reusit sa aranjam decat joi. E drept ca si vineri seara am reusit sa impresionam oaspetii la iesirea din restaurant cu prima ninsoare din Bucuresti!
S-au trecut in revista toate pachetele de activitati si toate rezultatele proiectului. Impresia generala a fost ca am facut mai mult decat ne-am angajat la inceput. Adevarul e ca a fost un proiect interesant, care pe baza unui concept unitar de portofoliu electronic, a lasat partenerilor destula libertate sa-si puna in practica propriile idei. A noastra, a celor de la AISTEDA, a fost aceea de a promova blogurile ca portofolii electronice. Altii s-au orientat spre adaptarea unor LMS de gen Dokeos sau Moodle la cerintele lucrului cu portofolii electronice.
Un moment deosebit a fost intalnirea cu cei patru tineri veniti tocmai de la Iasi ca sa povesteasca un ceas cu noi - proaspetii invatacei care incearca acum sa-si construiasca portofolii la elgg pentru a le folosi mai incolo drept carti de vizita in cariera lor de cercetare:
Am avut bucuria sa o avem cu noi si pe Florentina Anghel, de la Socrates Romania. Florentina ne-a vizitat si la ultima reuniune de proiect "ECDL for everyone", cand proiectul PELLEA era in stadiul de conceptie. Si cand spun bucuria, I really mean it! Florentina face parte dintre acei profesionisti cu care e o placere sa lucrezi, pentru ca te sprijina, te informeaza si iti plaseaza mingea ca tu sa marchezi golul... Ce diferenta fata de atmosfera kafkiana din alte institutii de-ale noastre, unde nimeni nu aude, nimeni nu vede si nimeni nu vorbeste!
Incheierea a avut si o nota de tristete, au fost cativa ani buni de colaborare cu aceiasi parteneri, am ajuns sa ne cunoastem si sa ne putem baza unii pe altii. Dar, vorba aceea, probabil ca ne-am "trait traiul" si ne-am "mancat malaiul"(sau fondurile de la UE?!) Sentimentul meu e de datorie implinita, cred ca e un proiect care va continua sa faca pui, adica sa dea nastere la altele in timp...
Un sfarsit de saptamana cu moina in Bucuresti, cu familia si prietenii... Timpul a fost asa scurt, ca n-am mai apucat sa incerc sa-l contactez pe Dragos, sa vad daca nu e careva interesat de o reeditare a meetup-ului bloggerilor romani de saptamana trecuta de la Secuiesc.
Zapacita de RON si ROL, mi-a venit greu sa ma inteleg cu bancomatele, taximetrele si notele de plata din restaurante. Zgomotul strazii si fumul de tigara din locurile publice m-au terminat - ca sa nu mai vorbesc de muzica de fond din majoritatea magazinelor. Incep sa privesc Irlanda ca pe o oaza de liniste si aer curat...
Revenita in Timisoara la inceputul saptamanii, mi-am mai revenit. Fumul de tigara e si aici omniprezent, dar macar e mai liniste, cu tot traficul turbat din cauza lucrarilor de reparatie a drumurilor.
Se pare ca am reusit din nou sa-mi mobilizez fostii colegi de clasa, si maine va avea loc o adunare generala cu un perdaf puternic pe teme de non-blogging (adica "mai ziceti si voi ceva si nu ma mai lasati sa vorbesc singura!")
Thursday, November 10, 2005
Sfatul batranilor...
Aseara am avut musafiri: "sfatul batranilor" din departament s-a tinut la mine acasa. Dupa cateva pahare de vin si multe subiecte dezbatute, a venit vorba si de blogurile celor din grupul nostru.
Pentru mine a fost un fel de cenusa in cap: n-am mai scris de atata amar de vreme aici!
Si nici n-as putea spune exact de ce. Da, am fost si sunt ocupata. Dar o jumatate de ora zilnic mi-as putea gasi, daca m-as stradui. Cred ca e vorba de un sentiment de vinovatie. Ca sunt alte lucruri mai importante de facut. Dar jumatatea de ora astfel castigata nu pare sa se duca nicaieri altundeva...
As putea gasi scuze, ca-n celebrul banc cu elefantul si soricelul care a fost si bolnav... Dar nu ajuta la nimic!
Am pornit un blog nou (inca unul?!), dar nici asta nu e o scuza.
La Wikimania in Frankfurt, Ross Mayfield spunea: unii prefera sa contribuie la o wiki; altii sa scrie un blog; altii sa scrie mail-uri; si altii sa comunice prin IM. Pe mine chestia asta m-a pocnit, vorba lui Kafka, precum o lovitura de pumn in tidva: Ross avea dreptate. Mai mult decat atat, fiecare dintre noi trece prin perioade cand prefera una dintre formele de comunicare in detrimentul celeilalte. Si , clar, acum eu sunt nu in perioada albastra, ci in perioada IM: sporovaiesc cat e ziulica de lunga.
Mamzel Ahern rupe gura targului cu romane epistolare bazate pe schimburi de e-mail. Poate ca intr-o zi am sa ma hotarasc sa fac ceva cu arhivele mele de IM; cateodata stau si ma minunez cum unii reusesc sa scoata la iveala ce-i mai bun in mine, iar altii ma incita la intepaturi si mici rautati. Si uneori am senzatia pregnanta ca nu sunt eu aceea care vorbeste: cuvintele trec prin mine, dar eu sunt doar mesagerul (ca-n Celestine), oamenii au nevoie de o vorba buna si eu se nimereste sa fiu pe acolo.
In dimineata asta vorbeam cu un irlandez din indepartata Japonie, care e pasionat de istoria antica (mi-a marturisit ca Roma e singurul loc unde s-a simtit vreodata acasa), si cu care schimbam impresii despre "predarea" online (acum realizez ce putin imi place cuvantul asta!), comparativ cu cea fata-in-fata. Uneori ajung sa empatizez mult mai bine cu studentii cu care lucrez online decat cu cei pe care ii vad si ii cunosc in carne si oase. Intr-un fel, e ca si pentru un nevazator - i se dezvolta mult mai bine celelalte simturi. Nevazand omul cu care vorbesti, ajungi sa-l "simti" intr-un fel aparte, mai subtil...
Gata! Inapoi la munca! Si spre deliciul publicului cititor, am sa adaug avatarurile celor care au fost prezenti aseara la "sfatul batranilor";-) Colega noastra ne-a creat la fiecare cate unul, si acum cu mandrie fiecare birou afiseaza "poza" stapanului! Ia ghiciti care sunt eu:P...
