Gabrielia

Friday, March 18, 2005

Blogurile ca instrument in educatie

Presa romaneasca a inceput sa pomeneasca de bloguri. Ce bine! Nu-mi place intotdeauna tonul pe care o face, uneori ma tem sa nu cada in extreme(blogs are evil!), sau sa le minimalizeze rolul, botezandu-le jurnale intime.

Celor care vor sa se informeze ce-i acela un blog si cu ce se mananca el, le-as recomanda o vizita pe la Prinsea (ce tupeu am sa va trimit acolo, stiind ce in urma am ramas cu scrisul!). Sau direct la Wikipedia (ehehehe de cand mi-am promis sa traduc articolul asta si inca cateva!)

Si daca vreti o privire de ansamblu asupra folosirii blogurilor in educatie, v-as trimite la Dan Mitchell, care prezinta un soi de clasificare:


La Blogtalk2.0, am ascultat o expunere fascinanta a lui Daniel Dögl despre un proiect derulat la Muzeul copiilor din Viena si bazat pe folosirea blogurilor. Imi aduc aminte ca dupa prezentare, multi din sala au spus ca producatorii de software pentru blogging ar trebui sa se inspire din acest proiect ;-)- ce e bun pentru prichindei ar putea fi apreciat si de cei care inca mai au reticente la apropierea de calculator.

In Anglia, blogurile sunt folosite inca de la 7 anisori-un proiect extrem de interesant!

Prietena mea Elmine Wijnia a avut ideea sa-i faca un cadou tatalui ei, profesor de matematica la gimnaziu, in ultimul lui an la catedra: un blog. Copiii au fost extrem de incantati de idee si au cerut ca proiectul sa fie continuat si in anul urmator. Elmine are in insemnare cateva reflectii interesante despre schimbarea de paradigma care ar trebui sa se petreaca in educatie si pe care multi profesori refuza sa o perceapa si sa o accepte.

In colegiile americane - ei acolo au ajuns chiar departe. Barbara Ganley, pe care am cunoscut-o la Viena, m-a fascinat din prima clipa. In jurul Barbarei e un cerc intreg de dascali care ii impartasesc convingerile: rolul profesorului se schimba. El trebuie sa devina un observator, un antrenor, un ghid. Nu mai e posesorul adevarului absolut. Fiecare ucenic il poate oricand depasi, iar el trebuie sa aceepte asta si sa gaseasca modalitatea cea mai potrivita de a-i ajuta pe acesti tineri sa se descurce in jungla informationala.
Aici e blogul cursului "Irlanda contemporana oglindita in literatura si in film"- o mostra de ce sunt in stare studentii Barbarei!

Thomas Burg din Austria, Jan Schmidt si Sebastian Fiedler din Germania- trei universitari- si-au propus anul asta un experiment deosebit de interesant: au predat studentilor la pedagogie despre Social Software dupa un plan comun, si i-au incurajat sa comunice si sa colaboreze.

Si mai dati si pe la Neville Hobson, ca si el are ceva de spus pe tema asta.

Iar dumnealui Scott Moore are de predat la 1000 de studenti deodata si ia uitati ce solutie a gasit! Bazata pe bloguri- se poate altfel? Sa-l vedem!

Acum aproape un an, invitata sa predau un modul in cadrul unui MBA in Managementul Cunostintelor la CNAM din Paris, am intrebat conducerea ce parere ar avea daca mi-as incepe comunicarea cu studentii cu cateva saptamani inainte, prin intermediul unui blog (obsedata, ce mai!). N-au avut nimic impotriva, asa ca am pornit un blog colectiv (eu+studentii), pe care la inceput au fost programa si lecturile recomandate, in timpul cursului am raspuns la diverse intrebari - pentru ca raspunsurile sa ramana (asta chiar in pauze!), iar studentii si-au publicat "temele", iar la sfarsit l-am folosit pentru evaluare. A fost o experienta deosebit de interesanta si pe care as repeta-o oricand!

Dar sa venim putin si pe meleagurile noastre!

Despre utilizarea blogurilor in educatie a scris Carmen Holotescu de la Timsoft mai demult, si a revenit de curand cu o invitatie la dialog. Carmen, pe care am avut bucuria sa o cunosc personal imediat ce m-am intors in tara, are o putere de munca si un entuziasm fantastic, si e unul dintre promotorii cei mai ferventi ai utilizarii blogurilor in Romania. Multumesc, Carmen, din clipa in care ti-am descoperit blogul am stiut ca blogosfera romaneasca n-o sa mai ramana repetenta, daca ar fi fost un Blogtalk3 anul asta am fi putut spune si noi "Prezent!" cu fruntea sus, ca si polonezii acum doi ani si cehii anul trecut! Din pacate, nu este decat un Blogtalk Down Under in Australia, si acolo e mai greu de ajuns!

Hai sa pomenim in final si cursul nostru de Publicare a cunostintelor personale ( mai pe sleau - de blogging;-). Puteti citi aici povestea lui!
Sunt tare mandra de studentii mei, desi prestatia mea nu a fost atat de constanta cum mi-as fi dorit de-a lungul cursului - ei meritau mai mult! Dar de unde nu este... timp, ce poti face? O zi supraelastica? Daca gasiti formula, sunt amatoare!
Unul dintre ei, Mircea, a pornit-o serios la "semanaturile de primavara": insamanteaza ideea folosirii blogurilor in randurile studentilor! Ba ii mai ajuta sa-si gaseasca si locuri de munca! Si se da drept "nerezonabil", adica din aceia care nu se adapteaza la lume, ci cere lumii sa se alinieze dupa el! Ia cititi aici cate utilizari a putut scorni pentru bloguri numai intr-o insemnare!

Mariana vrea sa foloseasca blogul ca instrument de lucru in predarea limbilor straine. Si ca instrument de comunicare in proiecte internationale. Si cate si mai cate!

Iar Sebastian nu se lasa nici el mai prejos: in insemnarea din 7.01.05 vede blogul dintr-o tripla postura -invatacel la cursul nostru, profesor de informatica la Iasi si "din postura omului cu familie, nevasta si copii cu relatii si afaceri"- toti vor fi convertiti la blogging, nu scapa nimeni!

Iar am facut din noapte ziua, dar macar de maine n-o sa mai poata nimeni zice ca blogurile sunt un moft sau ca noi in Romania nu suntem pregatiti pentru a le imbratisa! Sac!

Si ca sa inchei pe acelasi ton, sa stiti ca Geoff Nunberg pretinde ca s-a intalnit cu viitorul - si chiar si viitorul scria un blog;-)


Gabriela 1:04 AM
| #

Thursday, March 17, 2005

Raita prin Bucuresti

Am aterizat in Timisoara acum aproape doua saptamani si n-am reusit sa recuperez inca restantele. Nu-i nimic, afara e primavara, am o mierla care canta pe geam, cui ii pasa de restante?! Le-om dovedi noi o data si o data, numai sanatosi sa fim!

Maine dimineata plec la Bucuresti pentru cateva zile. Mi-am actualizat datele de contact pe coordonatele Romaniei, asa ca daca vreti, stiti unde sa ma gasiti. Asta-mi aduce aminte de insemnarea unui amic care propunea ca in loc de CAPTCHA (stiti, semnele alea strambe pe care trebuie sa le citesti si sa le tastezi ca sa se verifice ca esti un om si nu un program), care si-a gasit nashul(se ofera o "momeala" si se gasesc sute de mii de voluntari umani gata sa preia treaba programelor ca sa apuce momeala), la intrarea pe un site sau la publicarea unui comentariu pe un weblog sa ti se puna intrebari "de specialitate", ca sa se reduca sansele ca nu numai robotii, ci si neavenitii sa aceeada acolo.
He he he! Numarul meu de telefon contra definitiei pentru Social Software, nu? Poate dupa ce o traduc in romaneste, cum mi-am propus!

O sa incerc sa-mi citesc si mail-ul - sunt curioasa daca hotspotul wi fi de la Athenée Palace chiar exista si pana unde bate! Dar avantajul Bucurestiului fata de Luxemburg e ca e plin de Internet-café-uri la tot pasul!

Gabriela 11:44 PM
| #

Friday, March 04, 2005

Reuniune de proiect in Germania

La Volmarstein, in vizita la partenerii nostri de la FTB. Impresionant cum atentia constanta si afectiunea investita pot transforma niste persoane cu handicap evident in oameni obisnuiti, capabili sa munceasca si sa se integreze in societate.
Volmarstein e un orasel in bazinul Ruhr-ului, iar hotelul nostru pare un castel de pe vremuri pe un varf de munte. Dar are wireless! In prima seara m-am dus la culcare la 1 noaptea, parca nu mai vazusem conexiune Internet pana atunci! Desi cu o noapte inainte, in Luxemburg, ma apucase dimineata pe Net, sortand articole pe care le aveam pe hartie si pe care trebuia sa le arunc- pana la 4 dimineata am reusit sa le gasesc pe toate pe Net si sa le adaug in la mine in del.icio.us.
Dar sa revin la ce facem aici ( e si Claudia cu mine si ieri noapte la doua m-am trezit ca ma interpeleaza pe Yahoo Messenger!) .
Partenerii nostri sunt de la o Fundatie Evanghelica ce face cercetare orientata spre sprijinirea persoanelor cu diverse handicapuri. Ieri am fost sa vizitam o scoala din localitate, unde un numar mare de tineri cu cele mai diverse handicapuri se pregatesc pentru mai multe meserii. Flacaii din fotografie studiau pentru a deveni "lucratori comerciali in domeniul sanatatii". Ne-au pregatit o prezentare in PowerPoint in limba engleza de ne-au lasat cu gura cascata! Si cum majoritatea celor din echipa proiectului PACE vorbesc sau macar inteleg germana, a urmat o discutie libera cu cei 4 tineri, care vorbind liber si in limba lor materna au scapat de ticurile care-i terorizau in timpul prezentarii "oficiale", s-au dovedit inteligenti, plini de simtul umorului, constienti de perspectivele lor reale dupa absolvire si de valoarea lor.
Un alt tanar care studia Graphic Design ne-a uimit - era intr-un carucior, dar inteligenta si talentul de care dadea dovada erau iesite din comun.
Am discutat cu Claudia cat de diferita e atitudinea fata de persoanele cu handicap aici in Vest, si cat de mult face increderea si afectiunea celor din jur(sunt si multi bani investiti, dar daca nu s-ar pune si suflet, banii ar fi cheltuiti zadarnic!). Trei dintre partenerii din proiectul PACE (Atrium, FTB si COGAMI) lucreaza cu precadere cu si pentru persoane cu handicap, si de cand am inceput lucrul la acest proiect, tot mai multa informatie din acest domeniu vine inspre noi.

Azi in timpul reuniunii, am pomenit in treacat ceva despre bloguri. A urmat o explicatie de 5 minute: la ce poate servi un blog. Dupa alte 5 minute, Claudia crease deja blogul proiectului si trimitea de zor invitatii la toata echipa proiectului sa ni se alature!

Gabriela 8:09 AM
| #