Friday, January 30, 2004
De pe terapis
Va recomand texte ale parintelui Ghelasie Gheorghe.
si ...site despre vindecarea afectiunilor maligne dar si a
celorlalte boli si suferinte - e vorba de un site dedicat lui Valeriu Popa
Friday, January 23, 2004
o pagina ruseasca de terapii neconventionale
Sunday, January 18, 2004
Si un citat via Martin Roell:
"Man muss glücklich sein, um glücklich zu machen. Und man muss glücklich machen, um glücklich zu bleiben." -- Maurice Maeterlinck...
Trebuie sa fii fericit, ca sa poti face pe altii fericiti. Si trebuie sa faci pe altii fericiti, ca sa poti ramane fericit!
Am lucrat ieri toata ziua la un raport care nu mi-a facut placere: asa ca am lucrat caine-caineste!
am terminat la 2:00 noaptea, ora la care iubitul meu fiu se intorcea acasa (acolo era 3!) si ne-am surprins unul pe altul pe Net!
Dimineata la 9, Yunja m-a sunat ca la 10 sunt la mine. Eram gata sa maapuc de gatit. Cand am deschis usa, m-au tarat la restaurant pentru brunch (breakfast+lunch). Afara statea sa ploua si altceva nu era de facut.
Restaurantele care ofera asa ceva erau deja aproape pline. Am gasit in final un loc, si ne-am pus pe mancat. Am mancat intr-una pana la 2 pentru pretul unei mese obisnuite. Era bufet,puteai sa te servesti cu orice vroiai. Muesli, branza, salate, mancare gatita, clatite, plus ceai si cafea la discretie!
La urma, eram ca niste serpi boa. Noroc ca a iesit soarele si ne-am dus la plimbare in padure in jurul universitatii!
Si parca e primavara, mi-am adus aminte de o plimbare pe Cetate anul trecut pe vremea asta, cand am iesit in grup sa "adulmecam" primavara!
Am adus crengute cu matzisori acasa, sper sa se imprieteneasca cu zambilele care stau gata sa infloreasca!
Friday, January 16, 2004
Am descoperit ca yumeiho e masajul pe care l-am invatat noi prima si prima data la Ayurveda.
Un articol interesant
Groapa in bioritm. De aseara m-am simtit fara chef. De fapt a inceput de pe la ora 4, imediat dupa ce Holger a deschis geamul sa aeriseasca fiindca eu si Yunja am mancat supa-crema de ciuperci in birou, si cand el s-a intors de afara, i s-a parut ca pute! Am rabdat geamul deschis vreo 15-20 de minute, dupa care am si simtit raceala cum m-a prins de nas- simptomele clasice cu usturime!
As fi plecat acasa imediat, dar la ora aceea nu era nici un autobuz. Imi pica nasul, asa ca m-am apucat de curatenie prin hartii. A functionat, fiindca m-a tinut treaza.
M-am dus acasa. In drum, am "agatat" un DVD la sectia cu pret redus Propunere indecenta, cu Demi Moore si Robert Redford.
Voiam sa ma uit numai un pic, dar m-a prins, mai ales ca era comentat de regizor la zece ani dupa.
Azi dimineata nu ma simteam apta de servici, dar am venit totusi. M-am uitat la bioritm- toate 3 curbele sunt la minim!
Incerc sa citesc cate ceva. Ideea cu o carte despre bloguri in limba romana imi da tarcoale.
Am vazut ca au inceput si ziarele sa mai scrie cate ceva.
Cei de la weblog au organizat prima petrecere pentru bloggeri.
Urmeaza sa mai aud de meetup-uri organizate la Brad pe teme ca Managementul bugetului de timp, si pot sa depun marturie ca suntem in rand cu lumea!
Datorita multiplelor canale de comunicare, romanii sunt expusi acum la toate categoriile de informatii, ideile difuzeaza, nimeni si nimic nu-i mai poate prosti, si incet-incet vom ajunge sa ne putem compara cu altii. Pacat ca se sta inca atat de prost la capitolul limbi straine, dar lumea circula, tinerii nostri invata spaniola la Barcelona si franceza la Paris, si mai sunt o gramada de romani plecati care comunica pe Net in limba romana.
Sunday, January 11, 2004
Am promis sa redau aici un fragment care m-a frapat din cartea lui Deepak Chopra, Cele 7 legi spirituale ale succesului (Editura Mix, 2003)
...cea de-a saptea lege spirituala a succesului este Legea Dharmei. Dharma este un cuvant sanscrit care inseamna menirea in viata. Legea Dharmei afirma ca noi ne-am asumat manifestarea in aceasta forma fizica cu unicul scop de a implini aceasta menire. ...
Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic si o maniera unica de a-l exprima. Exista ceva ce putem face mai bine decat oricine altcineva din intreaga lume. Oricarui talent unic (si expresiei sale manifestate) ii corespund o serie de nevoi unice. Atunci cand aceste nevoi se suprapun peste expresia creativa a talentului nostru , scanteia produsa da nastere la abundenta si belsug. Exprimarea talentelor noastre pentru raspunde acestor nevoi creeaza prosperitate.
Daca i-am invata pe copii acest principiu inca de la inceputul vietii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate sa produca el. Personal, am facut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus intotdeauna ca exista un motiv pentru care se afla in aceasta lume si ca ei trebuie sa descopere singuri care este acest motiv. In plus...le-am spus: As dori sa nu va temeti niciodata, dar absolut niciodata, in legatura cu felul in care va veti castiga existenta. Daca nu veti reusi singuri acest lucru, eu voi avea grija de voi, asa ca nu trebuie sa va faceti griji. As dori de asemenea sa nu va concentrati excesiv asupra notelor pe care le obtineti la scoala.Nu tin sa deveniti cei mai buni.Ceea ce mi-as dori in schimb foarte mult din partea voastra ar fi sa va puneti intrebarea in ce fel puteti servi umanitatea, si care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special, pe care nu-l mai are nimeni altcineva, si fiecare are maniera speciala de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are. Si astfel, toti copiii mei au ajuns la cele mai bune scoli, au avut cele mai mari note, si fiecare incearca sa isi exprime unicitatea, concentrandu-se asupra lucrurilor pe care le au de daruit. Aceasta este legea dharmei.
Legea dharmei are trei elemente. Primul afirma ca orice om se afla pe acest pamant pentru a-si descoperi Sinele real, pentru a realiza ca adevarata sa identitate este una spirituala, ca in esenta este o fiinta spirituala care si-a asumat o manifestare in forma fizica. Nu este corect sa spunem ca noi suntem fiinte umane care au din cand in cand experiente spirituale. Realitatea este inversa: noi suntem fiinte spirituale care si-au asumat o forma umana ocazionala.
Orice om se afla pe aceasta planeta pentru a-si descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul inteles al Legii dharmei. Noi trebuie sa descoperim singuri ca in interiorul nostru se afla un zeu sau o zeita in stare embrionara, care doreste sa se nasca pentru ca noi sa ne manifestam divinitatea.
Cel de-al doilea element al Legii dharmei se refera la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharmei afirma ca orice fiinta umana se naste cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atat de unic incat nu mai exista nimeni pe aceasta planeta care sa dispuna de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, exista in noi posibilitatea de a face cevamai bine decatoricine altcineva pe aceasta planeta. Atunci cand ne descoperim aceasta menire si cand o exersam, noi pierdem notiunea timpului. Atunci cand ne exprimam talentul unic de care dispunem (in unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce intr-o lume a constiintei care transcende hotarele timpului.
Cel de-al treilea element al Legii dharmei se refera la serviciul adus umanitatii, semenilor nostri, la anumite intrebari pe care orice om ar trebui sa si le puna, cautand raspunsul la ele: Ce pot face pentru a fi de folos? Cum ii pot ajuta pe cei cu care intru in contac? Atunci cand ne combinam capacitatea de a ne exprima talentulunic cu serviciul adus umanitatii, se poate spune ca respectam plenar Legea dharmei. Daca mai adaugam si experienta directa a propriei noastre spiritualitati, a campului potentialitatii pure, este de-a dreptul imposibil sa nu avem acces la o prosperitate infinita, caci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsa prosperitatea. Aceasta prosperitate nu este temporara, ci permanenta, caci talentul nostru este unic si nu poate fi depasit de nimeni, la care se adauga serviciile aduse semenilor nostri, pe care le putem descoperi raspunzand la intrebari de tipul : Ce pot sa fac ca sa-i ajut pe altii?, in locul unora de tipul: Ce pot sa fac pentru a-mi fi mie bine?
In sfarsit, un text care-mi confirma ca nu sunt nebuna. Or fi putini care gandesc astfel, dar eu asta am gandit dintotdeauna. Si capitolul are si un motto din Kahlil Gibran (Profetul):
Cand lucrezi, Tu esti un flaut prin care trece soapta orelor, transformandu-se in muzica.
...Si ce inseamna sa lucrezi prin iubire? Inseamna sa tesi haina cu firele extrase din propria ta inima, constient ca cea care va purta haina va fi iubita ta....
Fiorul, frisonul pe care-l ai cand lucrezi ceva ce-ti face placere, nu se poate compara cu nimic. Dar cati mai sunt astazi care gasesc placere in munca pe care o fac? In primul rand, cariera e aleasa in functie de posibilitatea de castig. Cine-si mai face un ideal azi din a se face macelar, sau croitor, sau zidar? Nu e de loc cool! Tinerii sunt influentati de valorile turmei, dar nici parintii nu se lasa mai prejos! Iar profesorii... sa nu mai vorbim. Imi aduc aminte de doamna inginer Crainiceanu, care cu toata limitarea ei, mi-a influentat major alegerea, incurajandu-ma. Pe vremea cand lucram ca programator, am trait acel fior, acel frison, care te facea sa uiti unde esti si ce ora e, si sa te scufunzi cu totul in ceea ce faci. Imi aduc aminte cum, in ultimii ani, cand ajunsesem la un anumit grad de maiestrie, traiam un fel de voluptate cand apareau probleme complicate – era , in sfarsit, ceva pe masura mea. Nu stiu sa mai fi regasit fiorul acela vreodata. Poate in noptile in care faceam cercetare, adica citeam zeci de pagini incercand sa gasesc legaturi noi intre domenii si idei, si uneori reuseam.
Thursday, January 08, 2004
Azi-dimineata am venit la 7 si mi-am uitat (-; cheful de munca acasa!
Ca sa ma remontez, am inceput ziua cu cateva lecturi despre bloguri - si m-a prins asa de tare, si am citit lucruri asa de interesante, incat nici nu stiu cand s-a facut 10!
Partea dragutza e cand incerci sa notezi concluziile si vezi prin cate zeci de pagini ai umblat si cum s-au facut asocierile de idei!
Si acum, dupa cum zicea un dicton comunist stravechi, La munca, nu la-ntins mana!
Treburile mai putin atragatoare trebuie si ele terminate. Intotdeauna cand ai mai multe proiecte care se deruleaza in paralel, totdeauna exista unul sau unele preferate.
Mi-aduc aminte de Stephen Covey, cu a lui Eficienta in 7 trepte, care dadea exemplul unui borcan in care trebuie sa inghesui pietre mari (sarcinile importante si greu de indeplinit), pietricele mai mici (sarcinile marunte) si nisip (treburile cotidiene). Daca incepi cu nisipul si pietricelele, pietrele mari nu vor incapea niciodata.
Dar simt ca ce am lucrat de azi dimineata e o noua piatra mare, si nu nisip.
Si iata cum, incetul cu incetul, e vorba de un altfel de blog- insemnarea de mai sus s-ar potrivi mai bine intr-un research blog decat intr-un jurnal intim. Vine si asta curand!
Wednesday, January 07, 2004
Am primit proteste- asta este. Niciodata nu poti sa multumesti pe toata lumea!
Ceea ce m-a ingrijorat a fost cand am citit in blogul Dinei Mehta ca acesta a inceput sa-i controleze viata: adica nu se mai bucura de ce traieste, fiindca se gandeste permanent cu ce cuvinte va descrie asta in blog, si ce impresie or sa-si faca cititorii! Ca nu stie cum sa ajunga mai repede acasa sa puna mana pe calculator! Si asta deja e boala curata!
Imi aduc aminte de ce scria Ana Blandiana acum vreo 30 de ani: Sau traiesti, sau scrii. Sigur, ea vorbea de Literatura ca arta, ca nu poti sa creezi in valtoarea evenimentelor. Blogul e cam asa ceva - scrii ceea ce traiesti, pana cand ajungi sa traiesti ca sa ai ce sa scrii! Si obsesia asta nu e sanatoasa!
In fine, am ajuns la filozofie de doi bani! Gata!
Azi dimineata cand am iesit din casa era asa de cald, incat mi-am spus: Asta e vreme de bicicleta! si m-am grabit spre autobuz. Din cauza aiuritelor de stopuri, autobuzul meu a plecat cand eu am avut voie sa traversez- asa ca l-am pierdut!
Urmatorul - la 9:46! Mi-am adus aminte de bicicleta- da , ma duc acasa si-mi iau bicicleta.
In clipa aceea am realizat ca imi pierdusem cheita de la fermoar, si ca fara ea eram pierduta!
Am plecat spre casa incetisor, maturand trotuarul cu privirea, si... am gasit-o dupa 25 de m. Daca ma urcam in autobuz ar fi fost pierduta pentru vesnicie, si probabil ca puteam sa-mi arunc haina!
Caile pe care ingerasul alege sa aiba grija de noi sunt ciudate, dar daca intelegi...
Tuesday, January 06, 2004
Iata-ne si in noul an. Inca nu m-am hotarat ce o sa se intample cu blogul meu.
Incepe sa devina o obligatie, si asta e neplacut.
Pe urma, am auzit atatea pareri contra:
- ca o fac din exhibitionism
- ca de fapt prezint numai partea roza a lucrurilor, trecand cu vederea ce nu e chiar asa placut (de exemplu, perioada cat am fost in spital!)
Va jur ca am scris si acolo, cu tot ochiul meu cat o ceapa si situatia ciudata in care ma aflam - mi-a ajutat mult sa ma privesc dinafara. Doar ca n-am avut niciodata timp si dispozitie sa transcriu notele!
- ca privez lumea de mesaje personale, de la suflet la suflet. Nici asta n-am facut!
Cred ca am sa-l mentin ca pe un loc in care sa postez ceea ce vreau sa pastrez, sa-mi aduc aminte. Adica pentru mine. Daca altcineva va mai vrea sa arunce cate un ochi, asta este. Dar va anunt solemn ca de astazi acest blog a incetat sa mai fie condus de gandul la un anumit public! Oricum statisticile imi arata ca aproape nimeni nu-l mai citeste - a cazut in desuetudine!
A fost un experiment interesant- acum sunt gata sa trec mai departe: marea batalie pentru crearea blogurilor in Institut!
Caut documentatie si dau mereu peste romani:
pare sa fie un cuib la Eindhoven, in Olanda
Mugurel Ionita
Alexandra Cristea
samd